15,885 matches
-
deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
GÂNDUL VREMII, publicație apărută la Iași, lunar, între ianuarie 1933 și martie 1937, cu subtitlul „Revistă de ideologie”, având ca redactor și administrator pe Mihai Uță, apoi la București, între aprilie 1937 și iunie 1939, când redacția și administrația aparțin lui P. P. Stănescu, iar redactori sunt Octav Halunga, Vasile Maciu, Tiberiu Mărgineanu. Revista își asumă în mod
GANDUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287151_a_288480]
-
de ani de exil. În 1952, începe să tipărească fragmente din alt roman, Pasărea furtunii, cu un conflict și în stilul realismului socialist, dominant atunci. Câteva pagini de evocare rămân. Are o intensă activitate publicistică în revistele vremii, unde justifică ideologia regimului comunist și tezele lui privitoare la literatură. Pasărea furtunii apare, în volum, în 1954. Tot acum, D. publică volumul de articole Despre viață și cărți (cu însemnări din perioada 1948-1954) și fragmente epice din ceea ce, în 1956, va deveni
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de viață” și „gândirea artistică”. Gândirea artistică nu are mari complicații, ca și concepția de viață. Amândouă respectă, în chip ortodox, principiile realismului socialist care, în domeniul epicii, trebuie să unească performanțele realismului din secolul al XIX-lea cu noua ideologie a clasei muncitoare. O alianță cel puțin bizară într-o ideologie care se revendică din „materialismul dialectic și istoric” al lui Hegel și Marx. D., nevoit - cum va justifica el mai târziu (în Convorbirile cu Eugen Simion și cu George
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ca și concepția de viață. Amândouă respectă, în chip ortodox, principiile realismului socialist care, în domeniul epicii, trebuie să unească performanțele realismului din secolul al XIX-lea cu noua ideologie a clasei muncitoare. O alianță cel puțin bizară într-o ideologie care se revendică din „materialismul dialectic și istoric” al lui Hegel și Marx. D., nevoit - cum va justifica el mai târziu (în Convorbirile cu Eugen Simion și cu George Pruteanu) - să supraviețuiască, el, ca scriitor, și să-și salveze părinții
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
înseamnă „specific național fundat pe tradiție”, spune, de pildă, în articolul Specific național și tradiție (5-6/1927). Al. Dima diagnostichează, de asemenea, „Criza culturii românești”, fiind și principalul promotor al polemicii împotriva ortodoxismului „Gândirii”. În 1929, în Depășirea etnicului? Asupra ideologiei actuale a „Gândirii”, susține că „spiritualitatea ortodoxă” e doar „un element component al tradiției noastre naționale”, convingere reluată și în Problema mișcării ortodoxiste. Poziții asemănătoare exprimă Mihail Gușiță (Asupra ofensivei tradiționaliste a „Gândirii”) și Ion Biberi (Tradiția, principiu generator al
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de tezism și estetică (mai degrabă etică și ideologie) realist-socialistă. Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) și Dileme și pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern și de limbajele specifice ale acestuia în Teatru-antiteatru-teatru (1972) și în Modernitatea teatrului (1983) unde discută problema
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
Bacalbașa. Nu trebuie pierdut din vedere nici rolul avut de C. Dobrogeanu-Gherea (care locuia atunci la Ploiești) în stabilirea țelurilor politice și literare ale gazetei. Mai puțin preocupată de dezbaterile ideologice propriu-zise, D. s. a publicat articole de popularizare a ideologiei marxiste, a principalelor teze ale socialismului, scrise, cele mai multe, de A. Bacalbașa, și a susținut poziția lui Dobrogeanu-Gherea în polemica purtată cu Titu Maiorescu. Gazeta urmărea viața politică din întreaga țară. C. Dobrogeanu-Gherea a colaborat la publicația lui Bacalbașa cu mai
DEMOCRAŢIA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286730_a_288059]
-
face acest lucru (Înăsprirea sancțiunilor, flexibilizarea concedierilor etc.). O variantă mai interesantă care este uneori Încercată constă În adăugarea la c2 a unor costuri suplimentare impuse de nerespectarea unor norme morale ale societății. De exemplu, poate fi Încercată promovarea unei ideologii care să susțină prezumția de bună-credință acordată funcționarilor aflați În situația respectivă. Uneori, acest cost moral este Întărit, de pildă, prin jurăminte oficiale depuse la angajare. Funcționalitatea unei asemenea prezumții operaționale este Însă minimă: În timp ce comportamentul individual natural constă În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
serie, din 1933-1936, a „Cuvântului liber”. În acest periodic, inserează, în 1935, primele două părți ale unui studiu asupra lui I.L. Caragiale, „cel din urmă ocupant fanariot”, cea de-a treia fiind publicată în „Familia”. Studiul marchează o apropiere de ideologia naționalistă, mai evidentă încă în articolele publicate în „Vremea”, multe referitoare la „iudaizarea” presei și a literaturii române, articole strânse apoi în broșurile Naționalismul în presă (1938) și Primejdia iudaică (1939). Publicistica intensă nu-i diminuează însă activitatea de creație
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
curentului gândirist și anunță afilierea la mișcarea de extremă dreapta. Justificată inițial ca o contrapondere la acțiunile Partidului Comunist și ca o reacție la „succesele” bolșevismului, această mișcare cultural-politică se dovedește a fi, în cele din urmă, o prelungire a ideologiei fasciste în spațiul românesc. Revista reflectă tendința de abatere de la principiile dreptei în favoarea legionarismului, fie și într-o formă incipientă. O „ediție specială” a numărului 10 din 1931 este consacrată luării de atitudine împotriva suspendării revistei „Calendarul”, publicație militantă de
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
În 1888 și 1889, C. Mille continuă la D. o. Săptămâna literară, foileton pe care îl redactase și la „Lupta”, și unde discută strânsa legătură dintre politică și literatură, cu argumente luate din H. Taine, dar și cu altele din ideologia socialistă. Tot el publică versuri, inspirate din realitatea socială, și schițe, dintre care unele reluate în volumul Feciorul popei. Un articol despre naturalism și o severă, dar nedreaptă critică a poeziei lui Al. Macedonski, semnate Emil, îi aparțin, probabil, tot
DREPTURILE OMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
D. atrage în paginile sale cele mai importante contribuții literare și culturale. În 1938, D. și „Viitorul” intră sub regimul sever al cenzurii, continuând să apară, dar fără indicația că sunt organe de partid. Deși D. reflecta la început ascensiunea ideologiei poporaniste a Partidului Național Țărănesc, atât pe plan socio-politic și economic, cât și pe cel cultural, doctrina partidului încearcă să găsească o cale de mijloc, care să împace tradiționalismul și modernismul, naționalismul și democrația, moștenirea agrară a României cu nevoia
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
și studiile istorico-literare apărute în România (Aron Grămadă, Lucian Blaga și cultura oficială, 1978). Cea mai prestigioasă semnătură este, la acest capitol, cea a lui Vintilă Horia, comentând câteva „exegeze politico-literare”, ieșite „nu din realitate, ci din întâlnirea acesteia cu ideologia” („Gândirea” și gândirismul, 1976). Lucrare a acelui „singur real exil, [...] care se definește el singur prin propriile lui acțiuni, care pot fi variate și diferit orientate, dar au același obiectiv: apărarea și promovarea spiritualității românești celei autentice”, consecventă cu propriul
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
și receptarea de către critici, relația cerere-ofertă, evoluția gustului/modei literare, conflictul dintre generații. Mihail Sebastian sau Ironia unui destin (1986) este, deopotrivă, o carte despre un autor, despre o operă și despre o generație, îmbinând perspectiva monografică și aceea asupra ideologiilor. „Ironia” destinului lui Sebastian vine dintr-o suită de neconcordanțe: între aspirație și realizare, vocație și succes, spirit genuin raționalist și lirism al creației. Cercetarea aplicată, bazată pe despuieri de periodice și documentări în arhive, își găsește o nouă ilustrare
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
singurul care avea să-i apară în țară înainte de 1989. Scrisese însă, încă din 1966, romanul Ostinato, care va fi, în versiunea lui în limba germană, rampă de lansare a numelui lui G. în Occident. Ostinato abordează un subiect-tabu pentru ideologia oficială a vremii, care avea să-i aducă autorului faima unui „Soljenițân român”: lumea întunecată a închisorii comuniste. Personajul central al romanului, studentul la filologie Ilarie Langa, condamnat la șapte ani de închisoare pentru vina de a-și fi ucis
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
că literatura franceză este un universal. Or, nu este. Cum nici limba franceză și nici deviza Revoluției - libertate, egalitate, fraternitate - nu sînt decît fapte culturale particulare. Numai o anume figură literară poate pretinde la statutul de universal, În funcție de performanța autorului. Ideologia literară universalistă nu este decît o proprietate particulară. Literatura franceză a Înțeles foarte tîrziu că drumul de la individual la universal apare Întîmplător, nu ține de un program și nici nu trece prin manifestarea unei voințe. A Înțeles asta atît detîrziu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e suficient. Pentru a vorbi despre discursul literaturii trebuie să mai fii ideolog. Adică cineva care nu doar studiază ideile, ci le interpretează conform unei logici apriorice. Se spune că e foarte rău să fii ideolog, Hannah Arendt arată că ideologia este consubstanțială totalitarismului, ceea ce e foarte adevărat. Ideologia este un sistem de interpretare, deci o entitate Închisă, În interiorul căreia elementele se sprijină și se formulează unele pornind de la altele conform proiectului arhitectural al autorului. Totuși, otrava ideologiei poate să fie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trebuie să mai fii ideolog. Adică cineva care nu doar studiază ideile, ci le interpretează conform unei logici apriorice. Se spune că e foarte rău să fii ideolog, Hannah Arendt arată că ideologia este consubstanțială totalitarismului, ceea ce e foarte adevărat. Ideologia este un sistem de interpretare, deci o entitate Închisă, În interiorul căreia elementele se sprijină și se formulează unele pornind de la altele conform proiectului arhitectural al autorului. Totuși, otrava ideologiei poate să fie doar medicament: lucrurile capătă un anume sens numai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Arendt arată că ideologia este consubstanțială totalitarismului, ceea ce e foarte adevărat. Ideologia este un sistem de interpretare, deci o entitate Închisă, În interiorul căreia elementele se sprijină și se formulează unele pornind de la altele conform proiectului arhitectural al autorului. Totuși, otrava ideologiei poate să fie doar medicament: lucrurile capătă un anume sens numai În urma interpretării, ele devin, ca să vorbesc pe heideggeriană deși contextul mă transformă automat Într-un impostor, „ustensil”, numai după ce sînt oferite la Îndemînă. Literatura devine, În cartea lui Jacques
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cultura franceză Îl respinge: „țară rurală pînă foarte tîrziu, dominată de povara academismului, Franța n-a Înregistrat cu adevărat, În perioada dintre cele două războaie mondiale mai ales, marea cotitură urbană a modernității, nici nu și-a dezvoltat, ca Germania, ideologia funcționalistă care o Însoțea.” Pierre Brunel, important critic literar frandez, crede că post-modern este „ceea ce, după modern, dincolo de modern, face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
post-marxiste ales, din care fac parte Badiou, Nancy, Derrida, Jean-Claude Milner, Jacques Rancière, Jean-Christophe Bailly. Foarte interesantă atîta vreme cît explică ceva greu de recunoscut În Franța, și anume dezamăgirea produsă nu neapărat de dispariția blocului comunist, cît de delapidarea ideologiei comuniste. Ceva mai puțin inspirat este autorul În comentariile făcute pe corpusul de opere litrerare, atît din punct de vedere metodologic - pentru că argumentează redundant ideea romanului ca oglindă a contemporneității și ca manifestare a istoricității, În loc să se axeze exclusiv pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
luciditatea critică și o conștiință istorică limpede nu se puteau manifesta imediat după 1945, În nici o privință. E de crezut că procesul acesta Începe după 1968, o dată cu ridicarea unei generații scutită de traumele părinților. Acesta este momentul declanșator al “căderii ideologiilor”. Apar, apoi, “practicile”, spune Viart, postmoderne. Dar asta, În America, tocmai datorită absenței unor conflicte majore, se Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Este vorba despre “Estetici ale romanului”, titlu, iar, discutabil. Primul capitol Îi are În vedere, e drept, pe “autonomiștii ficțiunii”, Queneau, Vian și, Yourcenar, Albert Cohen și, desigur, Julien Gracq, unul din marii singuratici ai literelor franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
doi reflectează (la) condiția literaturii, dar noutatea demersului e Îndoielnică. Viart utilizează termenul estetică de fiecare dată cînd e vorba despre redefiniri, ulterior consacrate, ale romanului, dar trece sub tăcere implicațiile avute de unele, mai mult decît decît estetici, veritabile ideologii - cea textualistă, cu precădere - asupra poeticii. Pe de altă parte, dă dovadă de superficialitate atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin aceeași cauțiune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]