KorAP: Find »[drukola/base=ierta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...565 566 567 ...669 >

16,713 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

urmă, o harpie, o vrăjitoare semi-conștientă, turbulentă, nedemnă de dragostea mea, pe care aș fi izgonit-o cu dezgustată ușurare? James îmi spunea că voi ajunge să o văd ca pe o zână rea, și pe urmă am s-o iert. Dar faptul de a o ierta n-ar fi înfrânt scopul acelui joc psihologic pe care-l jucasem cu mine însumi? Oare îmi reînviasem dragostea numai ca să-mi dovedesc mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
turbulentă, nedemnă de dragostea mea, pe care aș fi izgonit-o cu dezgustată ușurare? James îmi spunea că voi ajunge să o văd ca pe o zână rea, și pe urmă am s-o iert. Dar faptul de a o ierta n-ar fi înfrânt scopul acelui joc psihologic pe care-l jucasem cu mine însumi? Oare îmi reînviasem dragostea numai ca să-mi dovedesc mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate de multă vreme și din impulsurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

băteau așa. Erau pe care-i băteau, care erau „clienții” lor... Și în general reușeau oamenii să își facă norma? Chiar vroiam să vă mai spun ceva în legătură cu treaba asta. Erau unii preoți, cum era părintele Rațiu, Dumnezeu să-l ierte, c-a murit în Statele Unite, care era solid și bine legat așa... El fusese condamnat la 25 de ani de muncă silnică... Și ce făcea? Se ducea el și-i ajuta pe cei care nu puteau să-și facă norma

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
să nu fraternizezi. Pe urmă, la muncă, erau mulți preoți, profesori universitari... No, mai mulți au fost acolo, da’ nu-mi amintesc, că tre’ să mă gândesc mult la ei. Am stat cu Paleologu, care-o murit, Dumnezeu să-l ierte... Nea Alecu, cum îi spunea... Eu nu am fost în brigada lui, că el era în a doua brigadă de intelectuali. Și mare mi-a fost bucuria că la un moment dat a venit aci la Arad, la noi la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și mi-am verificat dosarul, și-aveam 5 turnători care au dat declarații despre mine. Pe doi i-am descoperit cine sunt, că le-am cunoscut și scrisul, că doar am lucrat cu ei în același birou. Dumnezeu să-i ierte, că au avut o moarte groaznică. Unu’, din ei era inginer, și mă mai trăgea de limbă... Da’ io am știut că ăla-i informatorul Securității. Ce-a făcut? A lucrat la circularul ăla mare, a făcut niște lucrări în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
așa îl știu, a murit de leucemie. A ajuns ca degetul... L-am întâlnit odată chiar aici, în parcul acesta din spatele primăriei, și treceam pe lângă el și zic: Ce mai faci? Zice: Iacă, îs bolnav rău. Zic: Dumnezeu să te ierte, și să-ți ajute... Nu i-am mai zis: ...că m-ai turnat! Pă ceilalți 3 nu i-am descoperit, nu știu că cine-o fost, dar aveam un dosar de 62 de pagini care era numai cu declarații împotriva

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog în fiecare seară, s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă și știu că are nevoie de iertare... ăsta-i adevărul, no. Da’ am fost învățat de acasă așa, că în casa mea nimenea nu ura pe altcineva... Bine, mulțumesc mult. MARIA GODEA (IONESCU) S-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că nu numai 7 ani îmi dădeau. N-am putut să mă împac cu ideea... Da. Îi urăsc pe comuniști... Cum să spun? Mă străduiesc să... Bărbatu-meu a suferit mai mult decât mine, dar a spus că i-a iertat. Și de multe ori când aveam discuții, spuneam: Ionică, tu din gură i-ai iertat, nu din suflet. Pentru că eu mai puțin ca tine-am suferit și nu pot să-i iert. Nu ce mi-au făcut mie personal, ci

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Da. Îi urăsc pe comuniști... Cum să spun? Mă străduiesc să... Bărbatu-meu a suferit mai mult decât mine, dar a spus că i-a iertat. Și de multe ori când aveam discuții, spuneam: Ionică, tu din gură i-ai iertat, nu din suflet. Pentru că eu mai puțin ca tine-am suferit și nu pot să-i iert. Nu ce mi-au făcut mie personal, ci ce au făcut acestei nații, acestei țări care-i a noastră, atâta lume chinuită... Mă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
decât mine, dar a spus că i-a iertat. Și de multe ori când aveam discuții, spuneam: Ionică, tu din gură i-ai iertat, nu din suflet. Pentru că eu mai puțin ca tine-am suferit și nu pot să-i iert. Nu ce mi-au făcut mie personal, ci ce au făcut acestei nații, acestei țări care-i a noastră, atâta lume chinuită... Mă străduiesc să iert, că mă apropii de sfârșit și trebuie să iert, dar nu știu dacă voi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
suflet. Pentru că eu mai puțin ca tine-am suferit și nu pot să-i iert. Nu ce mi-au făcut mie personal, ci ce au făcut acestei nații, acestei țări care-i a noastră, atâta lume chinuită... Mă străduiesc să iert, că mă apropii de sfârșit și trebuie să iert, dar nu știu dacă voi reuși... Pentru că prea mult rău au făcut, prea au crezut că până-i lumea rămân ei, ca să-și bată joc de oameni, dar Dumnezeu n-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și nu pot să-i iert. Nu ce mi-au făcut mie personal, ci ce au făcut acestei nații, acestei țări care-i a noastră, atâta lume chinuită... Mă străduiesc să iert, că mă apropii de sfârșit și trebuie să iert, dar nu știu dacă voi reuși... Pentru că prea mult rău au făcut, prea au crezut că până-i lumea rămân ei, ca să-și bată joc de oameni, dar Dumnezeu n-a lăsat. N-a lăsat! Mulțumesc frumos. SEVER URSU S-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o invitație ca la orele 17 să mă prezint la Miliția județeană cu actul de identitate și cu cartea de imobil... Era un truc, dar eu știam despre ce este vorba. Au venit și părinții, și tata, Dumnezeu să-l ierte, a bănuit că este vorba de Securitate și a spus: Spune-mi despre ce e vorba pentru că este vorba despre Securitate, și poate pot să-ți dau un sfat. Părinții dumneavoastră nu știau despre organizație? Nu, nu, nu. Nu i-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
crimele care le fac... Și tot vorbind eu... la un moment dat am simțit că mi-a plesnit gura și că îmi curge ceva cald... Era sânge... Mă plesnise Goiciu. Nu mai trăiesc nici Cozma, nici Șerban, Dumnezeu să-i ierte, să vă spună, dar eu, instinctiv, am adunat scuipatul și sângele din gură și l-am scuipat pe Goiciu... Cred că inconștient am făcut asta, că n-am gândit... în starea în care eram... Abia pe urmă am realizat că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
formațiunea 091 Ostrov. Și a venit să ne spună că a apărut decretul, și că o să fim eliberați, că regimul nostru democratic este puternic, și nu-i mai pasă de răutățile care-au fost, care le-am făcut noi, ne iartă și ne declară reabilitați... și în curând o să avem și toate drepturile, o să lucrăm, o să fim liberi... Și noi ne-am adus aminte că la venire, după vreo lună, a venit să ne facă prezentarea de venire și ne arăta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
lor. Ce discut pe șantier? Ce să discut? L-a chemat pe un prieten, ne-a confruntat, săracul de el s-a înroșit tot, a trebuit să spună ce-am discutat și mi-au spus așa: De data asta te iertăm. Dar dacă mai vorbești cu cineva, mai spui la cineva ceva, s-a terminat cu tine. Aicea cred că a fost influența lu’ Meteșan, chiar dacă el n-a fost acolo la discuția aia. Și pe urmă, la prietenul ăsta al

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
exact, dar deși cred că a scris, știu că era student la Medicină... și o trebuit să treacă vreo 4 ani ca să se poate reînscrie din nou la facultate. Cumnatul meu a fost coleg cu Septimiu Râmboiu, Dumnezeu să-l ierte c-o murit... Mai țin legătura cu sora lui pe internet acuma... Și Râmboiu, bineînțeles, clujean fiind, și era și foarte bun... l-a chemat decanul și i-a zis: Domnule, trebuie să termini anul ăsta că altfel te exmatriculez

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au trezit președinți de colectiv, președinți de sfat... toți au fost puși pe trepte înalte. Și fără pregătire... că nici să scrie nu știau, domnule. Și-au devenit mari membri de partid... Aveați simpatii politice pe vremea aceea? Dracu’, Doamne iartă-mă! Eu am căpătat simpatii politice în pușcărie. În pușcărie, oamenii de-acolo, cei mai în vârstă, cu ideile lor, mi-au dat oarecare ideologie. Însă în casă la noi nu se discuta politică... E-adevărat, am și acuma radioul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ne întâlnim și joi, că a făcut rost de o mașină de scris cu care trebuie să multiplicăm manifestele, și io să mă duc undeva cu mașina aia. Zic: Cum dracu’ să duc eu prin oraș mașina de scris, Doamne iartă-mă? M-am dus la întâlnire, da’ doamna n-a venit. Aveam un loc de întâlnire la o cosmeticiană și aia mi-a spus: Nu știu ce-i cu ea, n-a venit. Și-am plecat acasă cu gândul să mă duc

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-n orice zi... Nu era nimic care să prevestească circu’ care s-a întâmplat după câteva ore... Și pe la zece vine paznicul de celular și spune: Doctorii, mergeți la baie. Eu nu puteam, că eram bandajat tot și zic: Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân. Toți medicii a’ plecat la baie și eu am rămas în dispensar la chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că-s la baie, și ăia de la baie au fost scoși și duși în cameră toți, și eu am rămas singur aicea. Și când m-au văzut: Ce faci aici? Păi, am rămas aicea, că... No, ia și fute-l! Iartă-mă acuma, da’ asta a fost! Da’ ce-are? Întreabă-l! Ce-ai, mă? Zice: M-o împușcat în fund. Dom’ne, avea prins un cartuș exact în mușchiul fesier... Și atuncea am văzut pentru prima oară plagă împușcată... Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ne-am vândut sufletu’ de frică... Sufletul ni l-am vândut! Gândiți-vă dumneavoastră, că te întâlnești cu un prieten, cu un om pe care îl știi prieten, și ai încrede în el, și el te vinde!? Apăi, să mă ierte Dumnezeu, Iuda și Hristos... tot acolo sunt. Deci păcatul de a-ți vinde aproapele... Sunt niște gesturi pe care omu’ nu le face pentru că-i disperat, că nu-l pune nimeni, domnule, dar el s-a angajat să aibă un

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
eu simt o ură sau, in orice caz, sentimente neplăcute față de comunism. Însă comunismul este compus din oameni... No, acuma pe care om pot să condamn eu? Pe Juberian? A fost executat. Pe Stănescu? S-a făcut călugăr. I-am iertat, intr-un fel... În Securitate la Cluj a fost un ofițer... noi așa am știut că Bărănescu îl chema, da’ nu de fapt Bárány Elemér se numea... A fost un om foarte rău... Nici n-a putut să vorbească fără

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
noi așa am știut că Bărănescu îl chema, da’ nu de fapt Bárány Elemér se numea... A fost un om foarte rău... Nici n-a putut să vorbească fără injurături și fără cuvinte murdare... No, intr-un fel l-am iertat... Dar nu-i complect, pentru că eu n-am dreptul ca să fac decât o iertare individuală... Dacă numai eu aș fi fost torturat, atuncea da, e treaba mea, da’ aicea este vorba de o treabă colectivă, intr-un fel... Și in

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
complect, pentru că eu n-am dreptul ca să fac decât o iertare individuală... Dacă numai eu aș fi fost torturat, atuncea da, e treaba mea, da’ aicea este vorba de o treabă colectivă, intr-un fel... Și in al doilea rând, iertăm, dar vrem să știm ce să iertăm! Al treilea: oare omul care a făcut astea și care mai trăiește, el cum privește lucrurile petrecute și cum privește vina și crima lui? A regretat oare? Despre astea trei elemente ar trebui

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]