15,494 matches
-
de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un înger mat Ce-a înghețat Plecat în veșnicii. Morți vii Stafii în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești? Din nepătruns Nici-un răspuns Pitești, Pitești Pitești. Explicația acestor fapte nu putea să fie decât una pe plan metafizic; păcătuise de neiertat neamul românesc: o mică parte, direct, criminalii, iar ceilalți, cei mulți, prin pasivitate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ura lui Crăciun, ura diavolului asupra unui sfânt. După o izolare cruntă a leșinat, când a fost adus în camera, rămânând chiar si fără respirație. Toți au crezut că a murit, chiar și Colonelul, care fusese chemat în grabă. Dar minune! Uță deschide ochii, întâlnește privirea zbirului Crăciun, care îi cere ceea ce îi ceruse și lui George Manu, înainte de a muri: să semneze desolidarizarea de Mișcarea Legionară, pentru ai acorda asistenta medicală în infirmeria penitenciarului. Același răspuns de refuz, îl face
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
noastră Livia, care trăise, în plus, drama ei cu aproape 6 ani de închisoare, fiind despărțită de soț și de doi copii mici. Toată familia suferise: bunici, unchi, mătuși, veri, colegi, prieteni și toți s-au bucurat de această adevărată minune a eliberării deținuților familiei noastre. Tata, așa cum am mai spus a ieșit foarte grav bolnav, cu tuberculoză pulmonară activă, cu coxartroză bilaterală, osteoporoză a coloanei vertebrale în regiunea cervicală. Capacitatea de muncă mult redusă (certificatul medical nr. 8938/16.XII
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
LA CAPĂTUL LUMII ȘI ÎN ȚARA ASPRĂ A MINUNILOR Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru De ce mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua să urce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
CAPĂTUL LUMII ȘI ÎN ȚARA ASPRĂ A MINUNILOR Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru De ce mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua să urce infernal de încet. Poate doar aveam impresia că urca. Nu băgam mâna-n foc. Din pricina mișcării lui imperceptibile, pierdusem orice simț al direcției. Dacă oare cobora? Sau dacă nu se mișca deloc? Punând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște statui până ce ultimele raze dispar în desișul pădurii. După ce apune marele astru și se lasă amurgul, își coboară capetele, atingând pământul cu unicul lor corn. Închid ochii. Așa se termină o zi în oraș. 3 În țara aspră a minunilor Manta de ploaie, Întunegri, spălarea creierelor Am fost condus într-o încăpere mare, goală. Pereții erau albi, tavanul alb, mocheta cafenie. Frumoase nuanțe, n-am ce zice. De fapt, și albul poate avea o mulțime de nuanțe - unele elegante, altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
căutare de liniște...“ N-am cum să fiu sigur de asta. Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție, libido Mi-am continuat, tăcut, calculele în timp ce îmi beam cafeaua. Bătrânul plecase la suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să sune la intervale de o oră și o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
maioneza arăta de parcă ar fi fost făcută în casă. N-am mai mâncat de mult asemenea bunătăți. Ți le-a făcut nepoata mea. Pe ea trebuie să o lauzi. Se pricepe, nu? — Sunt grozave. Nici specialiștii nu reușesc întotdeauna asemenea minuni! — Mă bucur nespus. O să fie tare fericită când o să afle părerea ta. La noi nu prea vine lume, așa că nu are cine o lăuda. Ea face mâncare și de obicei suntem doar noi doi la masă. — Locuiți împreună? — Da, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de parcă ar fi vrut să mă ferească de priviri iscoditoare. S-a oprit în fața unui bloc și mi-a urat noapte bună. Am urcat apoi panta dealului de vest și m-am îndreptat spre casă. 7 În țara aspră a minunilor Craniul, Lauren Bacall, biblioteca Am așteptat mult până am reușit să prind un taxi, pentru că era ora când lumea pleca de la serviciu. Se întunecase de tot și ploua mărunt. Chiar și în condiții normale am probleme cu taxiurile. În general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-am iubită. Strâng bani și-atât. Computatorii câștigă bine, recunosc. Când o să mă pensionez, vreau să învăț violoncelul sau limba greacă. Îmi doresc o bătrânețe liniștită. De ce trebuie să am eu parte de unicorni, de desonorizare și de alte minuni care n-au nici o legătură cu meseria mea? După ce-am terminat cele două pahare de whisky cu gheață, am intrat în dormitor și am căutat numărul bibliotecii în cartea de telefon. — Cu domnișoara de la secția de împrumut, vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În timp ce bătrânul se gândea la următoarea mișcare, am mai pus de-o cafea. Așa ne petreceam cele mai multe după-amieze. Oricum n-aveam ce face în orașul acesta împrejmuit de zidul cel înalt, mi-am zis eu. 9 În țara aspră a minunilor Poftă de mâncare, dezamăgire, Leningrad Am pregătit cina în timp ce-o așteptam. Am zdrobit în piuliță o prună murată ca să o folosesc la sosul pentru salată, am prăjit sardele și cartofi, am pregătit o mâncărică de țelină cu carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot mai mult. Frunzele se-ngălbenesc, iarba se ofilește. Sunt semne ale unei perioade lungi și grele. Fără mâncare. Bătrânul îmi prezisese că va fi și pentru mine o perioadă lungă și grea. Cu siguranță. 11 În țara aspră a minunilor Îmbrăcăminte, pepene verde, haos Ceasul arăta nouă și jumătate când a ieșit din pat. Și-a luat hainele de pe jos și s-a îmbrăcat încet. Am rămas în pat, într-un cot, privindu-i cu coada ochiului fiecare mișcare. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră a minunilor Frankfurt, ușă, sistem independent Ca de obicei, am revenit din haos. De undeva de departe. Încet, încet. Mai întâi și mai întâi, ușa băii a apărut în raza mea vizuală... dinspre dreapta. Apoi, lampa, dinspre stânga. Fluxul conștiinței a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai exista ceva în mine pe care să mă pot bizui. M-a ținut de mână tot timpul. Hai, dormi! am auzit-o zicând. Cuvintele au ajuns la mine de undeva, dintr-o beznă îndepărtată. 15 În țara aspră a minunilor Whisky, tortură, Turgheniev Matahală a spart în chiuvetă toate sticlele de whisky din colecție. Nu a lăsat nici măcar una întreagă. Mă împrietenisem cu vânzătorul de băuturi din apropiere și-mi aducea, de fiecare dată când primea marfă de import, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Oricum nu mai contează. Cercul s-a închis. Apa fierbea. Mi se părea că o aud de undeva de departe... de la câțiva kilometri. Parcă vâjâia vântul. — Deci ai nevoie de mine? mă întrebă ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urmări. — Și unde ajung? — La persoana respectivă. Fără suflet însă, nu ajung nicăieri. Am privit luna. Plutea deasupra orașului, învăluind Zidul și aruncând în jur o lumină puternică. — Stai liniștită. Oricum, nu e vina ta. 19 În țara aspră a minunilor Hamburger, Skyline, termen limită Am decis ca mai întâi și mai întâi să mâncăm ceva. Nu prea aveam poftă, dar m-am gândit că era mai bine să mănânc totuși, pentru că nu se știa când mai apucam să bag ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
roz, sublinie ea. — Îți place culoarea roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte cu căpșune. Dar ei i se potrivea de minune. — Bunicului tău îi plac fetele durdulii îmbrăcate în roz? — Da, bineînțeles. De aceea sunt întotdeauna foarte atentă la ce mănânc. Cum nu sunt, cum slăbesc. Așa că nu-mi lipsesc untul și smântâna din meniu. — Ei, nu mai spune! Am deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să ningă și vor tot muri animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să vezi ridicându-se fumul de la incinerarea lor. Toată iarna n-o să ai în fața ochilor decât fum cenușiu și zăpadă albă. 21 În țara aspră a minunilor Brățări, Ben Johnson, demon Dincolo de dulapul din perete se întindea întunericul nemărginit. Dar pentru că acum știam de existența Întunegrilor, îmi era și mai groază decât înainte. În afara beznei totale nu se distingea nimic. Deoarece veneam de la lumina neonului de pe străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fular, mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște ceva mult mai grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nici nu-mi venea să cred. Copiii tind să creadă că în lume funcționează o protecție divină care îi apără, în general, de unele dezastre naturale. Sau cel puțin așa era în copilăria mea. Voiam să pot crede într-o minune. Cât naiba mai urcă apa asta? am întrebat-o pe fată. Era cu vreo doi-trei pași mai sus decât mine. — Urcă, urcă. Mult. Dacă vrei să te salvezi, mai înaintează un pic. Oricum, până sus de tot nu ajunge. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebat Paznicul când am intrat în gheretă. Ți-a făcut plăcere s-o vezi după atâta vreme, nu? — Știu eu ce să zic? Am clătinat dezamăgit din cap. — Așa se întâmplă mereu, spuse el satisfăcut. 25 În țara aspră a minunilor Mâncare, fabrică de elefanți, capcană Era mai simplu să mă cațăr pe funie decât să urc treptele. Avea câte un nod solid la fiecare treizeci de centimetri și acestea constituiau puncte de sprijin excelente. Mă apucasem bine cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se adună în baloturi care, la rândul lor, alcătuiesc un sistem. Deci, ca într-o fabrică. O adevărată linie de producție al cărei șef ești tu. Din păcate însă, nu o poți vizita. La fel ca în Alice în țara minunilor. Ai avea nevoie de niște licori cu ajutorul cărora să devii mic de tot. Îmi place grozav povestea lui Lewis Carroll. — Deci comportamentul nostru e decis prin comenzile care vin de la fabrica de elefanți. Da, spuse bătrânul. Numai că... — Stați puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebă fata. O femeie de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu, n-am văzut niciodată femei pe-aici. Doar bărbați. Am privit-o insistent, dar n-a mai scos nici un cuvânt. 27 În țara aspră a minunilor Baghetă enciclopedică, eternitate, clame — Grozav! N-am ce zice! Și chiar nu mai e nimic de făcut? După calculele dumneavoastră, cam în ce stadiu se află situația? — Situația din capul tău? întrebă Profesorul. — Bineînțeles. Ce altă situație credeți că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și mie la instrumentul acela. Vă aștept cu plăcere. — Vă mulțumim, am zis. Cu cât ne îndepărtam mai mult de centrală, cu atât vâjâitul era mai slab. La un moment dat, a dispărut de tot. 29 În țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de preț. Privește-o bine, cu drag, cu inima deschisă... ca să aibă o moarte ușoară. Știu că nu o să-ți fie ușor, dar e spre binele tău. — Am înțeles. Mi-am pus paltonul și fularul. 31 În țara aspră a minunilor Bilete de călătorie, Police, detergent N-a fost mult până la Aoyama 1-chōme. Am mers de-a lungul șinelor, ascunzându-ne după coloane când trecea câte un tren. Îi vedeam clar pe pasageri, dar nici unul nu se uita pe fereastră. Citeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]