15,766 matches
-
venit în București, a tras la Hotelul Avram de sub Dealul Mitropoliei; aci a locuit foarte multă vreme, până ce a îmbrătrânit, și aci primea, într-o cameră modestă. Mai târziu, către sfârșitul carierei, s-a mutat la farmacistul Nierischer din Calea Moșilor, colț cu strada Armenească, farmacia cu firma „La Sfinți“. La Nierischer avea locuință și masa pentru care nu plătea nimic. Avea însă obligația să dea consultațiile în localul farmaciei și să impuie clientelei ca să-și procure medicamentele de aci. Farmacistul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dominându-i cu energie prin tr-o comportare severă și o voce puternică. S-a instalat la început, într-adevăr, în Hotelul Avram, pe strada Bibescu-Vodă, în spatele spitalului Brâncovenesc, pentru ca, mai târziu, să se mute în casa farmacistului Nierischer de pe Calea Moșilor, colț cu strada Armenească, imobil care mai exista prin anii 1950. Printre vindecările sale miraculoase se numără și aceea a generalului Gh. Magheru, căruia îi indicase însă cu pricepere un regim dietetic de cruțare. Era iubit de populația săracă a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și o precauțiune igienică. Să nu bea nimeni a doua zi din oale trecute prin alte guri. Și cu toate acestea la masă pe iarbă verde oalele treceau din mână în mână și din gură în gură. Iată pocniturile. La Moși, în grădina Heliade, același lucru. Grădina Heliade era proprietatea marelui literat Ion Heliade-Rădulescu, iar astăzi este tot în posesia moștenitorilor. Dar Moșii de pe atunci nu sunt deloc Moșii de astăzi. Astăzi sunt numai un târg comercial, pe când atunci erau o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
masă pe iarbă verde oalele treceau din mână în mână și din gură în gură. Iată pocniturile. La Moși, în grădina Heliade, același lucru. Grădina Heliade era proprietatea marelui literat Ion Heliade-Rădulescu, iar astăzi este tot în posesia moștenitorilor. Dar Moșii de pe atunci nu sunt deloc Moșii de astăzi. Astăzi sunt numai un târg comercial, pe când atunci erau o instituție tradițională legată de datini de demult. Noi, liceanii sau studenții, plecam pe jos în grupuri sau ne urcam pe imperialele tramvaielor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din mână în mână și din gură în gură. Iată pocniturile. La Moși, în grădina Heliade, același lucru. Grădina Heliade era proprietatea marelui literat Ion Heliade-Rădulescu, iar astăzi este tot în posesia moștenitorilor. Dar Moșii de pe atunci nu sunt deloc Moșii de astăzi. Astăzi sunt numai un târg comercial, pe când atunci erau o instituție tradițională legată de datini de demult. Noi, liceanii sau studenții, plecam pe jos în grupuri sau ne urcam pe imperialele tramvaielor. Și ne umpleam buzunarele cu porumb
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
instituție tradițională legată de datini de demult. Noi, liceanii sau studenții, plecam pe jos în grupuri sau ne urcam pe imperialele tramvaielor. Și ne umpleam buzunarele cu porumb, orez, fasole sau grâu, câteodată luam și flori. De cum intram pe Calea Moșilor, începeam bătaia cu lumea de la ferestre. Obiceiul intrase oarecum în moravuri. Toate ferestrele erau garnisite cu femei și cu fete și când apăreau tramvaiele în șir, bătaia începea. Când vedeam fete frumușele, dădeam mai cu milă ori aruncam flori, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și când apăreau tramvaiele în șir, bătaia începea. Când vedeam fete frumușele, dădeam mai cu milă ori aruncam flori, pe celelalte le pocneam cu porumb ori cu fasole. Odată cu desființarea imperialelor de la tramvaie a căzut și petrecerea care prinsese. În Moși era distracție mare. Pe vremea aceea Târgul Moșilor nu era cel de astăzi. Era primitiv de tot. Nici șoselele, nici pavilionul cel mare, nici alinierea. Dar era viața de atunci altfel organizată. După o petrecere strașnică timp de patru-cinci ceasuri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Când vedeam fete frumușele, dădeam mai cu milă ori aruncam flori, pe celelalte le pocneam cu porumb ori cu fasole. Odată cu desființarea imperialelor de la tramvaie a căzut și petrecerea care prinsese. În Moși era distracție mare. Pe vremea aceea Târgul Moșilor nu era cel de astăzi. Era primitiv de tot. Nici șoselele, nici pavilionul cel mare, nici alinierea. Dar era viața de atunci altfel organizată. După o petrecere strașnică timp de patru-cinci ceasuri în târg ori în Heliade ne întorceam în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
viața de atunci altfel organizată. După o petrecere strașnică timp de patru-cinci ceasuri în târg ori în Heliade ne întorceam în cete dese cântând din fluiere și învârtind din hârâitori. Toate sunt bune când ai în suflet 18 ani. Joia Moșilor era pe atunci un eveniment. În Piața Teatrului, de pe la ora 5 nu mai găseai nici un muscal. Vorba: „A plecat Vodă la Moși“ era ceva. Într-un an, prin 1874, în joia Moșilor, fiind de față cu câțiva miniștri străini, Vodă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dese cântând din fluiere și învârtind din hârâitori. Toate sunt bune când ai în suflet 18 ani. Joia Moșilor era pe atunci un eveniment. În Piața Teatrului, de pe la ora 5 nu mai găseai nici un muscal. Vorba: „A plecat Vodă la Moși“ era ceva. Într-un an, prin 1874, în joia Moșilor, fiind de față cu câțiva miniștri străini, Vodă își exprimă dorința ca oamenii din popor care se aflau în număr mare pe acolo să înceapă o horă. Bineînțeles toată acea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bune când ai în suflet 18 ani. Joia Moșilor era pe atunci un eveniment. În Piața Teatrului, de pe la ora 5 nu mai găseai nici un muscal. Vorba: „A plecat Vodă la Moși“ era ceva. Într-un an, prin 1874, în joia Moșilor, fiind de față cu câțiva miniștri străini, Vodă își exprimă dorința ca oamenii din popor care se aflau în număr mare pe acolo să înceapă o horă. Bineînțeles toată acea lume de târgoveți, de slujnici, de țigani și țigănce au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și acolo vor vedea cum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Paris, tânăr talentat cu avere, cu cultură literară, ambițios, de viță boierească și plin de temperament, s-a înscris în partidul antiliberal și candida la mâna uneia din fiicele generalului Ion Emanuel Florescu. 5. Bacalbașa se referă, probabil, la „joia Moșilor“ din 1875 (29 mai/10 iunie) când, în apropierea „cortului domnesc“ ridicat aici și în prezența Domnitorului, a soției sale și a corpului diplomatic, precum și a „elitei societății românești“ s-a încins - după ce au dansat călușarii - o horă („Hora, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia, cu exagerare, că în „târgul Moșilor“ s-ar fi aflat atunci 200 000 de persoane), scria concluziv în editorialul nesemnat, dar care ar putea să-i aparțină lui Cezar Bolliac: „Nu, cocoanelor elegante, domnilor consuli și domnilor străini veniți invitați și nein vitați la cortul domnesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în polemici, în presă, prin întrunirile publice era numele lui Popa Tache. Popa Tache din Verde - fiindcă mai târziu am mai avut alți doi Popa Tache politicieni: Popa Tache din Negru, omul d-rului Sergiu, șeful de coloare liberal de pe Calea Moșilor și Popa Tache din Cărămidari, în coloarea de Albastru, omul d-lui Jean Florescu. Ei bine, Popa Tache din Verde era considerat acum nu numai ca șeful bandelor de bătăuși, dar ca personificarea regimului conservator. În ziarele liberale regimul era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Stadt Pesth (Orașul Pesta) 118, 138; Ströbel 133; Tripcovici 116 Calea: Craiovei (Podul Caliței, Calicilor; Calea Rahovei) 128, 143, 222, 446, 450, 451; Dorobanților (strada, șoseaua Herăs trăului) 136, 143; Dudești 144; Griviței (ulița; strada Calea Târgoviștei) 122, 128, 359, 376; Moșilor (Podul Târgului de Afară) 109, 128, 130, 144, 179, 183, 400, 403; Plevnei (Podul de pământ; strada Belvedere) 128, 139; Rahovei (Podul Caliței, Calicilor; strada, Calea Craiovei) 50, 128, 144, 222; ȘerbanVodă 128, 148, 258, 260, 395; Târgoviștei (Calea Griviței) 122
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Interne 61, 97, 125, 126, 135, 297, 300, 332, 416; Justiției 126; de Lucrări Publice 113, 203 Moara cu iaz de la Floreasca (grădina): 136, 141 Mogoșoaia (moșia): 113 Monetăria Statului: 199 Mostiștea (plasa, județul Ilfov): 259 Moșii: v. Târgul Moșilor muzeul: de antichități 395; colecțiilor de artă 122; Național de Istorie a României 117; Municipiului București 124, 156; Muzeul Național George Enescu 117 Negoiești (plasa, județul Ilfov): 258 Negoiești (cofetăria): 116 Oltenița (plasa, județul Ilfov): 258, 339, 344 346, 348
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Calea Victoriei) 37, 49, 113-115, 117, 118, 120-122, 128, 129, 131, 134, 146-148, 160, 168, 188, 201, 222, 253, 299, 348, 358, 359, 368, 376-378, 391, 392, 397, 419, 420; de Pământ (strada Belvedere; Calea Plevnei) 128, 139; Târgului de Afară (Calea Moșilor) 128 podul (peste Dâmbovița): de la Domnița Bălașa 150, 154; de la Mihai-Vodă („Po dul Dâm boviței“) 118, 134 Poșta Centrală: v. Palatul Poștelor Poșta Veche: 127 Prefectura Poliției Capitalei („Poliția“): 114, 256, 287, 300 Primăria (ospelul comunal; primăria Mu nicipiului București
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
români 148; C. PetrescuConduratu 148; „Românul“- Carol Göbl 148; C.A. Rosetti 148, 408; Statului 275; Thiel și Weiss 148, 167; Tipografia Curții-Lucrătorii Asociați 97, 148; Tipografia laboratorilor ro mâni 148; Tipografia lucrătorilor aso ciați, Johann (Ioan) Weiss 148 Târgul Moșilor: 59, 109, 110, 400, 401 Tribunalul vechi: 150 Tripcovici (cafeneaua): 116 turnătoria de litere Dor. P. Cucu: 126, 148 Turnul Colței: 25 ulița: v. strada Union ( Suisse; grădina): 303, 378-381, 419, 420 Universitatea (v. și Palatul Universității): 25, 124, 135
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
altădată O lămurire 45 În București 49 bucureștiul în 1871 59 Politica 59 Revoluția din Ploiești 66 Scrisoarea către Ambron 68 Curentul francofil 71 Politicianismul 71 Petiția de la Iași 74 Literatura 84 Cestiunea evreie 94 Finanțele 100 Teatrul 101 Târgul Moșilor 109 Tragerea la semn 110 Orașul 112 Tipuri bucureștene 153 Viața bucureșteană 156 Moravuri și farse 161 Ziariștii și scriitorii 166 Oamenii zilei 169 Doctorul Drasch 178 Întâiul congres al presei 184 anul 1872 192 Liberalismul epocii 192 Moartea lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a întrerupt drumul spre Ploiești numai, pretindea, ca să-mi spună care e starea sănătății părinților mei. Întîlnirile cu el sînt întotdeauna - eufemistic vorbind - dificile. Le evit, sub diverse pretexte, știind cît de imprevizibil poate deveni. A comandat vin. „Bea pentru moș-tu, că te tragi din oameni, doar n-ai ieșit din salcîmi”, m-a îndemnat, nemulțumit de veșnica mea abstinență. Îi cam lipsește coerența, altminteri (poate tocmai de asta) are multe de spus - și vesele, și triste. Cele din urmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că va fi și în continuare util, că se va bucura de aceleași atenții camaraderești. Persoana sa e plasată deja undeva în trecut, alocuțiunile omagiale transformîndu-se, insesizabil, în panegirice. Ascultîndu-și povestea vieții - cînd nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării, a încercat să fie vesel, să glumească, să se resemneze în fața beteșugurilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiecare dată tremura în mine un „dacă”. Neamul din care provine tata nu-i unul de longevivi. Un frate de-al său, așezat în Cotnari, a murit, la fel și o soră, care stătea în Liteni. Mai zdravăn se ține moș Vasile, mezinul, însă și sănătatea lui a început să scîrțîie. Deocamdată bravează. „Filosofia” sa e că: „Sfîrșitul trebuie să înceapă de undeva”. Resemnarea tatei e de alt fel: mai profundă, acompaniată de o tristețe care aproape nu are semne exterioare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de istorii autentice, i-am sugerat să și povestească în scris viața: o viață neobișnuită pentru un țăran. „Asemenea mărturisiri - am ținut să-l asigur - interesează, iar astăzi nu cred că și-ar mai băga nasul cineva în hîrtiile matale”. Moș Anani e încă înfricoșat și neîncrezător. Mă oprește, decent, să continui, și-mi spune că nu-i chiar așa cum cred eu. În urmă cu doi ani s-a oprit la poarta lui o mașină, din care au coborît șeful de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
S-au poftit singuri în casă și, îndată ce au intrat, i-au cerut „să vadă cărțile”. „Care cărți?”, a întrebat el. „Cărțile legionare”, au răspuns ei. „Nu spun că n-am avut cîndva și cărți politice”, le-a întors-o moșul, „dar, dumneavoastră știți prea bine, casa asta a fost supusă la mai multe controale. N a mai rămas una”. „Totuși, matale ai bibliotecă”, au insistat ei. „Am”, le-a zis el, și a tras de sub pat o ladă mare, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]