14,970 matches
-
confortul imediat ce se simte în momentul în care ne întindem pe pat. Senzația de confort poate fi de scufundare, moale sau tonica și depinde de calitatea, grosimea și structura materialelor folosite. Nucleul: asigura susținerea corectă a coloanei vertebrale și permite mușchilor să se relaxeze complet. Este realizat din arcuri sau spumă și poate fi mediu ferm, ferm sau foarte ferm. Calitatea structurii elastice este cea care influențează calitatea susținerii spatelui. În funcție de tipul saltelei, nucleul poate fi din arcuri simple, continue sau
Saltea () [Corola-website/Science/315734_a_317063]
-
cercetare și militare. Accesul navelor este posibil doar câteva luni pe an, în timpul verii, și necesită permise speciale. Arhipelagul este de origine vulcanică, fiind compus din bazalt neozoic și jurasic. Deși acoperite de gheață, există, de asemenea, zone acoperite cu mușchi și de licheni. Partea nord-estică a insulelor este în întregime acoperite de gheață pe tot parcursul anului, chiar dacă, uneori, gheața se retrage pe timpul verii de pe insulele meridionale ale arhipelagului. Cea mai mare insulă este "Țara Prințului George" (Земля Георга, Zemlja
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
Zonei se află între Marea Antilelor Australe la nord și Marea Wedell la sud. Între insulele Shetland de Sud se află mai multe strâmtori (Livingstone, Rei Jorge (Waterloo) etc). Zona Antarctică Braziliană are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge, crucea voinicului și cîteva plante cu flori). Fauna este însă ceva mai bogată, cuprinzînd păsări (albatros, furtunar uriaș, furtunar Wilson, furtunar de zăpadă, lup-de-mare, pinguin, cormoran, rîndunica-de-mare), mamifere (foca, elefant-de-mare, morsă, balenă, leopard-de-mare) precum și alte specii (pești, echinoderme
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară oblic și se pierde pe fața antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular se inserează tendonul mușchiului dorsal mare ("Musculus latissimus dorsi"), iar prin șanț alunecă tendonul capului lung al mușchiului biceps brahial ("Caput longum musculi bicipitis brachii") însoțit de bursa sinovială bicipitală și de o ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară ("Arteria circumflexa humeri anterior
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară oblic și se pierde pe fața antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular se inserează tendonul mușchiului dorsal mare ("Musculus latissimus dorsi"), iar prin șanț alunecă tendonul capului lung al mușchiului biceps brahial ("Caput longum musculi bicipitis brachii") însoțit de bursa sinovială bicipitală și de o ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară ("Arteria circumflexa humeri anterior"). Șanțul intertubercular este transformat în canal de fibre conjunctive dispuse transversal. Sub tuberculul mare
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale nearticulare - epicondilii. Pe humerus se inseră 24 de mușchi A. Tuberculul mare B. Tuberculul mic C. Creasta tuberculului mare D. Creasta tuberculului mic E. Șanțul intertubercular F. Corpul humerusului G. Epicondilul medial H. Creasta supracondiliană laterală I. Epicondilul lateral
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele nord-estice de Marea Roosevelt și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și Scott sunt scăldate direct de apele Oceanului Antarctic. Zona Antarctică Neozeelandeză are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Ziua 35: Se pot deosebi cele cinci degete de la mâini, ochii se închid la culoare pe măsură ce se produce pigmentarea. • Ziua 40: Se pot înregistra unde ale creierului. • Săptămâna 6: Ficatul preia producerea celulelor sângelui și creierul începe să controleze mișcarea mușchilor și organelor. Mama pierde al doilea ciclu și își dă seama că este însărcinată. Săptămâna 7: Se formează maxilarele, inclusiv rădăcinile dinților în gingii. Săptămâna 8: Acum totul este complet ca într-un adult. Inima bate mai bine de o
Sarcină (graviditate) () [Corola-website/Science/315070_a_316399]
-
Cu o lungime mai mică de doi centimetri, această formă de viață care se dezvoltă se numește acum"făt". • Săptămâna 9-11: Amprentele sunt deja evidente în piele, uterul se dublează în mărime, fața are deja profilul unui copilaș și mișcările mușchilor devin mai coordonate. Luna 4: Fătul are 16-20 de centimetri și cântărește 200 de grame. Mama va începe să arate că este însărcinată. Luna 5: Fătul are aproape 300 de grame și 25-27 de cm. Mișcările lui sunt inconfundabile și
Sarcină (graviditate) () [Corola-website/Science/315070_a_316399]
-
chirurgi (38-39). Astfel canalul anal anatomic (sau embriologic) se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal chirurgical (sau funcțional) se întinde până la inelul anorectal (care corespunde inserției mușchilor ridicători anali), are cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută (la acest nivel fiind aparatul sfincterian). Rectul are 12-15 cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică sau uter. Vascularizația arterială a rectului este asigurată de artera hemoroidală superioară, dar și de surse arteriale minore: artera sacrată medie, arterele rectale mijlocii, ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii ridicători anali (40-41). Canalul anal este vascularizat de arterele rectale inferioare, desprinse din artera iliacă internă. Deși descrise în aproape toate tratatele de anatomie și tehnică chirurgicală arterele rectale mijlocii sunt inconstante, iar aripioarele rectale (care - conform tratatelor clasice - conțin
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ramurile rectale din plexul hipogastric inferior și vasele rectale mijlocii - atunci când există. Anterior mezorectul se întinde până la fascia Denonvilliers; de altfel fascia perirectală este uneori confundată cu așa-zisul “strat posterior” al fasciei Denonvilliers. Inferior mezorectul se întinde până la inserția mușchilor ridicători anali. Distribuția ganglionilor limfatici în interiorul mezorectului a fost studiată pe piese de rezecție și pe cadavre de către Topor și Galandiuk (66, 6). Împărțind mezorectul în patru cadrane (posterior, lateral drep, lateral stâng și anterior) și în trei porțiuni (corespunzătoare
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
cercuri în curenții ascendenți de aer cald. În timpul zborului, ei își țin aripile orizontal și drept (într-un singur plan), cu vârfurile puțin ridicate. Planarea este favorizată de o serie de trăsături anatomice distinctive. Carena nu este prea mare, iar mușchii pectorali necesari pentru un zbor activ sunt slab dezvoltați. Acumulând viteză, condorii își fac foarte rar vânt cu aripile, utilizând eficient portanța maselor de aer pentru a-și diminua propriul efort. Fondatorul teoriei evoluționiste, Charles Darwin, urmărind zborul unui condor
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
de a se contracta sau de abilitatea inimii de a se relaxa. Severitatea bolii este clasificată, de obicei, în funcție de gradul de reducere a capacității de exercițiu fizic. Insuficiența cardiacă nu este sinonimă cu infarctul miocardic (în care o parte a mușchiului inimii nu mai funcționează) sau cu stopul cardiac (în care fluxul sangvin se oprește în totalitate). Alte boli ce ar putea avea simptome asemănătoare insuficienței cardiace includ, printre altele: obezitatea, problemele renale, problemele hepatice, anemia și boala tiroidiană. Boala este
Insuficiență cardiacă () [Corola-website/Science/315187_a_316516]
-
a stimula acuitatea vizuală a ochiului ambliop. Această ocluzare trebuie totuși supravegheată, deoarece, la rândul lui, ochiul normal poate deveni ambliop pe masura ce acuitatea vizuală a celuilalt ochi se restabilește. În caz de strabism, se practică adesea o intervenție chirurgicală asupra mușchilor pentru a repune ochiul deviat pe axa bună. Metode de tratament A. În cazul ambliopiei anizometropice există două opțiuni de tratament: ATENȚIE! Atropina poate avea efecte secundare, precum: B. Cand ambliopia este asociată cu strabism, cea mai eficientă formă de
Ambliopie () [Corola-website/Science/315186_a_316515]
-
este singura familie a suprafamiliei Salticoidea. Păianjenii-săritori sunt în general diurni, vânători activi. Sistemul lor hidraulic intern bine dezvoltat extinde membrele lor alterând presiunea lichidului corpului (sânge) din interiorul lor. Aceasta permite păianjenilor să sară fără a avea picioare cu mușchi mari ca o lăcustă. Cei mai mulți păianjeni săritori pot sări de câteva ori lungimea corpurilor lor. Când un păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează un fir de mătase de locul pe care
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
corpului pot provoca boala lui Glenard ; coastele sunt împinse și deformate și din această cauză se poate ajunge la încetarea funcționării corecte a organelor interne. Stomacul și ficatul fiind cele mai afectate. În același timp se creează și probleme cu mușchii, iar plămânii primesc cantități mai reduse de oxigen. „Corsetele pot provoca indigestie, constipație, leșinuri din cauza dificultăților respiratorii sau chiar a sângerărilor interne. Acestea aplică presiune pe plămâni, dar și asupra celorlalte organe, care își schimbă poziționarea naturală pentru a se
Corset () [Corola-website/Science/318872_a_320201]
-
prin dimensiuni, luminată din belșug de lumina ce se revarsă prin marele portal. Sala, alungită est-vest, are 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș ce se întinde pe o mare lungime și care ajunge la o înălțime de circa 25 m fața de fundul sălii. De jur imprejurul sălii diverse nivele de argilă indică înalțimea până la care se
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]