18,350 matches
-
care m-a asigurat: „copil de duminică, asta ești...“, ea, care când aveam paisprezece ani încă mă mai ținea în poală, copilașul mamei care de timpuriu și-a păstrat proaspăt complexul, ea, căreia îi promisesem, îi invocasem, îi pictasem pe nori bogăție și glorie, Sudul și țara lăudată, ea, care m-a învățat cum să încasez în rate mici datoriile clienților ei care trăiau pe credit - „Vineri trebuie să le bați la ușă, când încă mai au ceva din salariul săptămânal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie dă doi metri; tocmai când mă săltam dân șanț și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit-o la goană ca-n timpurile bune; am nimerit-o În ulița Rosetti și m-am Întors: ceru iera luminat ca la 25 mai, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o atribuie convoiului feroviar. Fără să fac notă discordantă, am semnalat că purtarea lui Bibiloni putea fi tot atât de bine rodul unei neatenții tipice unei firi de poet, căci eu Însumi, chinuit de himere, obișnuiam să fiu uneori cu capul În nori. Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Domnia voastră ar trebui să vă decideți și să cercetați o dată Îndeaproape acest miracol. Căci e una din puținele estancias unde patrimoniul național al tradiției se păstrează viu și viguros. În pofida ingerinței stăpânului casei, bărbat tiranic și de modă veche, nici un nor nu ne va umbri reuniunea prietenească. Mariana va face onorurile, fără doar și poate că În chip delicios. Vă asigur că atare voiaj nu-i un capriciu de artist: medicul nostru de familie, doctorul Mugica, m-a sfătuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e tonul ponderat care, alături de relevantele calități ale solvabilității și ilustrației, Întrunește sufragiile abonaților. Alte povestiri de Bustos Domecq (1977) O pretinie până la moarte Todeauna ie miștoacă cu spume vizita unui tânăr pretenar. La ora asta borțoasă, cu huidume de nori grei, ie mai bine ca omu care nu ține cu tinerețea să rămâie În țintirim. D-aia l-am primit așa filotim pă Benito Larrea și i-am fredonat să mă viziteze la lăptăria dân colț, să nu-mi deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privește edificiu lor, oservatoru, ș-ăl mai dilimache o bunghește că-i copia În meniatură la gara Constitución, da mai puțin Încliftată, ie drept. În jur ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pas alăturea cu drumu și nema cap săltat. La Buenos Aires nu riști canci: tipu distins Îl miroși dân depărtare. Da acilea, În străinătăți, te ia cu amețeli: nu alegi vorba mitocanului de-a Împăratului. Te Îmbrățișez, Indianu IV Dragă Avelino, Norii negri dă vijelie s-a destrămatără. Vineri m-am rezemat dă ușa de la intrare, parcă așa, fără voie, și, pă când portaru dormea somnu morților, am citit memorandumu: „9 a.m. Baronul G.L. Cafea cu lapte și cornuri cu unt“. Baron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi luat o decizie greșită sau ar fi dat Înapoi. Așa că ne-a lăsat pe noi să decidem. Dar Îți spun eu că Barnes vrea să plece. Norman fu surprins. Imaginea clasică Îi Înfățișa pe matematicieni cu capul În nori, absenți, neatenți la cele din jur. Dar lui Harry nu-i scăpa nimic. — De ce să vrea Barnes să plece? Întrebă Ted. — Cred că e clar, spuse Harry. Din cauza furtunii de la suprafață. — Dar furtuna n-a ajuns În zona noastră, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deja pe monitor. Era enormă, cu tavanul la aproape treizeci de metri. „Încape un bloc cu șase etaje aici“, Își spuse Norman. Privind În sus, văzu o pâclă Întunecată sau un fel de ceață. — Ce-i asta? — Ăla e un nor, spuse Barnes, clătinând din cap. Încăperea asta e atât de mare Încât pare să aibă propriul ei climat. Poate că și plouă câteodată pe aici. Camera era plină cu mașini construite la o scară imensă. La prima vedere, avea aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva, Norman. Arăt cumva diferit? — Nu. — Ție Îți par același? — Da. Așa mi se pare. — Ești sigur? Harry se ridică și se duse la o oglindă montată În perete, Își studie fața. — Cum ți se pare că arăți? Îl Întrebă Nor/nan. — Nu știu. Diferit. — În ce sens? — Nu știu!... Izbi cu pumnii În peretele căptușit de lângă oglindă. Imaginea reflectată vibra. Se Întoarse și se așeză din nou pe pat. Oftând, spuse: — Pur și simplu diferit. — Harry... — Ce e? — Îți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i mâncăm. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou. — Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-I putem lăsa pur și simplu „aici” Norman, ce se Întâmplă cu tine? Întrebă Barnes. Norman mormăi ceva și simți, vag, cum Beth Îl apucă cu putere de braț, conducându-l Înapoi spre habitat. Apa se umpluse Între timp de nori de ouă albe. Alarma Îi răsună puternic În urechi. Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
contura ușa peretelui despărțitor ce dădea În cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau căptușeala pereților; nori groși de fum se agitau Înspre tavan. Căldura era aproape palpabilă. Tina agita stingătorul, pulverizând În jur spuma albă. În lumina incendiului, Norman văzu un alt stingător și puse mâna pe el, dar metalul frigea și Îl scăpă pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de decompresie. Nu uita că mai avem În fața noastră nouăzeci și șase de ore de decompresie. — Și dacă n-o facem? Întrebă Norman, care Își spunea În gând: „Să ieșim odată la suprafață, să deschidem trapa, să vedem cerul și norii și să respirăm aerul curat, pământesc!“ — Trebuie s-o facem. Sângele Îți este saturat cu heliu gazos În soluție. În momentul ăsta ești sub presiune, așa că totul e În regulă. Dar dacă eliberezi presiunea aceea brusc, este ca și cum ai destupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spun mai târziu, Norman. Vocea ei părea normală. Oare se scrântise? „Nu“, Își zise Norman. „Nu s-a scrântit. Sunt sigur că e În regulă“. Dar, de fapt, nu era sigur. Submarinul se mișcă din nou, cu luminile Încețoșate de norul de sedimente stârnit de elice. Norul se ridică până În dreptul hubloului, Întunecându-i vederea. — Beth! Totul e-n ordine, Norman. Mă Întorc imediat. Sedimentele se lăsau din nou la fund, așa că putu vedea submarinul Îndreptându-se spre DH-7. Câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
părea normală. Oare se scrântise? „Nu“, Își zise Norman. „Nu s-a scrântit. Sunt sigur că e În regulă“. Dar, de fapt, nu era sigur. Submarinul se mișcă din nou, cu luminile Încețoșate de norul de sedimente stârnit de elice. Norul se ridică până În dreptul hubloului, Întunecându-i vederea. — Beth! Totul e-n ordine, Norman. Mă Întorc imediat. Sedimentele se lăsau din nou la fund, așa că putu vedea submarinul Îndreptându-se spre DH-7. Câteva clipe mai târziu se opri sub cupolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu-i dusese niciodată dorul. Era ciudat cum se schimbau dorințele oamenilor. Acum, gândul de a revedea lumina soarelui Îl lovi cu forța unei plăceri inimaginabile Nu-și putea Închipui o fericire mai mare decât aceea de a vedea soarele, norii și cerul albastru. — La ce te gândești? — Mă gândesc că abia aștept să ieșim de aici. Și eu, spuse Beth. Dar nu mai avem mult. Pong! Pong! Pong! Pong! Norman Îl controla pe Harry și se Întoarse la auzul zgomotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța interioară. — Aproape... Nor... Beth se Împiedică și căzu. Norul Învolburat se apropia de ea. AM SĂ VĂ OMOR ACUM. Beth se ridică În picioare, privi Înapoi și văzu vârtejul coborând spre ea. Ceva În scena asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța interioară. — Aproape... Nor... Beth se Împiedică și căzu. Norul Învolburat se apropia de ea. AM SĂ VĂ OMOR ACUM. Beth se ridică În picioare, privi Înapoi și văzu vârtejul coborând spre ea. Ceva În scena asta Îl umplu pe Norman de o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța interioară. — Aproape... Nor... Beth se Împiedică și căzu. Norul Învolburat se apropia de ea. AM SĂ VĂ OMOR ACUM. Beth se ridică În picioare, privi Înapoi și văzu vârtejul coborând spre ea. Ceva În scena asta Îl umplu pe Norman de o groază profundă, o groază din copilărie, subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de Îngheț... A fost un act curajos. Stupid, dar curajos. Zâmbi: — Mi-ai salvat viața, Norman... — N-am mai stat să mă gândesc, spuse Norman. Pur și simplu am făcut-o. Și Îi povesti cum, când o văzuse afară, cu norul Învolburat de sedimente apropiindu-se, simțise o groază ancestrală, ceva din memoria Îndepărtată. — Știi cum a fost? Mi-a reamintit de tornada din Vrăjitorul din Oz. Când eram copil, tornada aceea m-a speriat teribil. Nu mai voiam să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nevoită să nege puterea și să ajungă să fie persecutată de aceasta. Era ceva diferit față de Harry. Harry Își nega temerile și astfel imaginile Înfricoșătoare se manifestau de la sine. Dar Beth Își nega propria putere, așa că se manifesta printr-un nor Învolburat de putere amorfă, necontrolată. Harry era un matematician care trăia În lumea conștientă a abstractelor, a ecuațiilor și a ideilor. El putea fi terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
am reușit! Am supraviețuit! N-aș fi crezut că vom reuși! Am supraviețuit! Norman distingea cu greu instrumentele de bord din cauza lacrimilor. Deodată, soarele strălucitor Îl făcu să mijească ochii: ieșiră la suprafață și văzură În sfârșit marea liniștită, cerul, norii pufoși. — Ai văzut? strigă Harry În urechea lui Norman. Ai văzut? E o zi a dracului de perfectă! 00.00 ORE Când se trezi, Norman văzu o rază strălucitoare de lumină ce pătrundea prin singurul hublou, luminând toaleta dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cale Cu fruntea plecată, Proptită-n toiag, Cu vorba înceată. - Trec anii ca zorii, Abia dacă-i vezi. Sunt tare bătrănă, De vrei să mă crezi. - Sunt veche, ca lumea Prin care cobor Și tristă ca ploaia, Cea plânsă de nor. - Aștept încă ziua S-apară în prag Venit de departe, Băiatul meu drag. - În beznă târziu Când lampa o sting, Mă-nchin să mă culc Și numele-i strig.
B?tr?na by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83257_a_84582]