14,917 matches
-
impunătoare, de femeie spre șaizeci de ani, împodobită cu o basma înflorată, în care și-a strîns părul, și cu un capot de mătase, larg la mîneci, arcuindu-se peste pieptul plin, curgînd în falduri de la cordon pînă spre pămînt. Sărut mîinile, doamnă! îi spun, înclinîndu-mi fruntea. Ion se uită neștiutor la cele două femei. Soția sa îi înfruntă un timp privirea, apoi și-o mută spre mama ei. Soacra mai face un pas spre mine, scuturînd din cap într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
1958, Ion Caraion a fost din nou arestat pentru că trimisese la Paris poeme de Radu Gyr și de ale lui însuși. La despărțirea de mama Monicăi, după cum a relatat ea la anchetă, Caraion și-a făcut cruce și i-a sărutat mâinile. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, pedeapsă comutată în 25 de ani m. s. A fost grațiat după cinci ani, pe 24 ianuarie 1963. Devenise între timp „Nicolae Anatol“, informator al Securității. În 1967 a refuzat să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
propune să iau pe Bebeca și Romilo, în locul băiatului Roșculeț. (Mama de o vulgaritate reținută.) Mai știu ce să mai fac? Și, din toate punctele de vedere, trebuie să iau pe cineva... Ce-am să mă fac fără tine? Te sărut, Monica, mult deși e în zadar... Sâmbătă seara, 27 septembrie [1947] Astăseară mi s’a întâmplat o aventură stranie. Eram la Delureanu; 4 mese ocupate, încolo, restaurantul cu fețe de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întreaga casă, în oraș. Azi a bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o vreme minunată, am mers prin tătărime, cam chinuită de grija proviziilor, încă neachitate. Acum, mi-e egal. Plec cu inima încor dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luna ce poleește magic coperișurile: e lună plină, cu geamia veche, cuprinsă în flacăra roș gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele tale. Te sărut, Mica! Mamina 5/1947 2 octombrie, joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată de la orele 4½, cu un personal ce părăsea cu regret Mangalia sidefie și albastră. După telegrama Lisettei, n’am mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu ți-e rușine să veghezi așa de târziu noaptea! Trebuie să fie ora 3“... Ca să aud: „Nu, scumpo, e abia douăsprezece și ceva“... Noapte bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te sărut. M. 6/1947 II Sâmbătă 4 oct[ombrie] [1947] Ce scrisoare caraghioasă pe verso. O înșiruire searbădă, în care pare că sunt cuprinsă de mania egocentrică, când de fapt vreau să te aduc cu orice chip în câmpul activității și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
larmă. Spune-i lui Greg cât îi mulțumesc pentru că ți-a netezit drumul, lui Georges mulțumiri pentru rândurile scrise și pentru făgăduială. Pe tine sunt puțin supărată că nu înțelegi că trebuie să profităm de prezent ca să ne scriem. Te sărut, deși finalul acesta e crud, pentru că’mi evidențiază imposibilul. Mamina 8/1947 I 20 octombrie 1947, luni Eri m’am întors de la Slatina, unde am plecat miercuri la ora 14.45, după ce am avut lecții până la 1½. Ca întotdeauna când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dejun. Ți-am scris ieri, dar am profitat de faptul că i-am scris lui Georges și adaug la scrisoarea pentru el aceste câteva rânduri. Ține-mă la curent cu problema Cinci; nu fi prea crudă; pare foarte descumpănit. Te sărut cu toată marea mea afecțiune, cu țipete înăbușite de dragoste, de tristețe, de disperare. Toată lumea - Lina, Chirana, Iani, Costel - toată lumea îți trimite sărutări și sărutări de mâini, iar Lina mi-a spus pe când pleca cu covoarele: Mai avem copii prin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gândul la tine mereu, mereu, când merg, când stau, când vorbesc. Numai somnul își lasă perdeaua lui grea, de plumb, amenințător ca toate perdelele metalice. Dar eu bat cu pumnii și voi ajunge oricum până la tine, Monica dragă. Mamina Te sărut, te iubesc, sunt tot timpul lângă tine; fii bună și curajoasă și mai ales fii sănătoasă și cuminte. Te strâng duios la piept. M. Nici o veste de la tine de 15 zile!!! 13/1947 I Duminecă, 2 noembrie [1947] Și astăzi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lângă tine, așa cum m-ai îngrijit pe mine când am fost bolnavă și când n-ai închis ochii toată noaptea. Frumoasa mea, fata mea iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
frumusețe de frescă grecească. [...] O să-i dai vești despre Cella, Pica, Riri etc. [...] Marți, 18 noembrie [1947] Mâine. Mâine de dimineață voi cânta în surdină la 6 ½ când mă voi scula, cu nasul în perină, happy birthday to you, voi săruta rând pe rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea de la mare, apoi pe cea de la [Studio] Color, și la urmă pe cea din passe-port: fugara. Mâine voi trăi mai tragic, mai intens. Am repetat de vreo
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la mine; și eu sunt o curajoasă și-am dat dovada: făgăduiește-mi că nu te vei chinui cu cafard-uri și nostalgii. Fii plină de încredere. Eu am o imensă încredere în tine, iubirea mea cea mare. Mamina te sărută, delicat și trist II 24 noembrie 1947, luni De dimineață am fost la școală patru ore; cam obositor și dur. M’am întors acasă și am reluat compresele reci; când a venit Mihai m’a găsit legată pe sub bărbie; vream
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din 30 octombrie, după primirea celor trei scrisori ale mele laolaltă, a fost ca o infuzie de viață pariziană. E 12½! Nu mă satur flecărind cu tine; am trecut în ziua de 25 noembrie, asta am și vrut: să te sărut pentru urările tale, pentru micul tău calendar, pentru rândurile tale, de care aveam nevoie, în pragul bătrâneții mele pustii. (Haid! unde e Mihai.) Și eu îmi doresc să fim împreună la anul pe vremea aceasta, sau să pot veni să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
renasc. Fii curajoasă, fata mea, curajoasă și puternică. Străduiește-te pentru viitorul tău; eu am să-ți simt oricum bucuriile, succesele. Eu, una, mi-am îndeplinit bine misiunea pe pământ, de vreme ce am adus pe lume o ființă ca tine. Te sărut cu evlavie. Mama Joi seara, 4 martie [1948] Vezi ce mult te iubesc; chiar istovită, vreau să te sărut înainte de culcare. Azi dimineață m-am putut da jos din pat la 7½ fiindcă nu aveam ore, doar articole de scris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bucuriile, succesele. Eu, una, mi-am îndeplinit bine misiunea pe pământ, de vreme ce am adus pe lume o ființă ca tine. Te sărut cu evlavie. Mama Joi seara, 4 martie [1948] Vezi ce mult te iubesc; chiar istovită, vreau să te sărut înainte de culcare. Azi dimineață m-am putut da jos din pat la 7½ fiindcă nu aveam ore, doar articole de scris pentru azi la șase; le-am ouat. Trei: un articol despre 1945-1948, „6 Martie“, al doilea: „Activitatea politică a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Fii prudentă pe-acolo. Imposibil de scăpat din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama II Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită, îți scriu la ore neregulate, când pot și cum pot, fiindcă am intrat în nebunia alegerilor și, cum sunt responsabilă politică, trebuie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai de gând, înainte și după eveniment. Din păcate, în luna august scrisorile ne vor fi mai oficiale, căci și G. pleacă în concediu. Ultimele tale scrisori, pentru că au trecut pe la cenzură, mi-au sosit abia după 15-18 zile. Te sărut, fetița mea frumoasă, din toată inima mea istovită, îngrijorată, descumpănită. Mama ta 66/1948 Duminică 25 iulie [1948], ora 7 seara [...] Micuță, te întorci în țară în două cazuri: 1) dacă se extinde comunismul până la Paris - mai bine te obișnuiești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în glumă îmi spune (ce glumă!): „Poftiți, domnișoară, la masă, că vă pleacă trenul spre Paris!“ Te strâng în brațe cu lacrimi și putere. Printre lacrimi nu pot zări scumpii tăi ochi frumoși, nici fața ta... Bâjbâi în întuneric. Te sărut, draga mea. Scrie-mi, te rog, tot pe coale, pentru ca să pot forma caetul al II-lea. Și iar te strâng în brațe, și iar îți sărut genele lungi, ca să nu văd că ai și tu ochii plini de lacrimi. Mama
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu pot zări scumpii tăi ochi frumoși, nici fața ta... Bâjbâi în întuneric. Te sărut, draga mea. Scrie-mi, te rog, tot pe coale, pentru ca să pot forma caetul al II-lea. Și iar te strâng în brațe, și iar îți sărut genele lungi, ca să nu văd că ai și tu ochii plini de lacrimi. Mama 76/1948 I 11 septembrie [1948], sâmbătă [...] De câtăva vreme Ly stă până foarte târziu cu mine, și e o jale să vezi frumoasa ei gură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care ne ieșeau înainte, bătrânii care-mi sărutau mâna măslinie, cu degete subțiri... Și apoi mă gândeam: încă 8 kilometri și am să ajung... la noi. „Păru’ Legat“, clopotul bisericii, apoi tata îmi spunea, invariabil: „Am intrat în hotar!“ Vedeam încă de acolo fumul care ieșea din hornul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
doi acoliți. Au început să zbiere, mai ales el, un ditamai bărbătoi, negricios și solid, că dețin un spațiu locativ pe care nu-l merit, fiind mama unei fiice care nu-mi face cinste etc., că s-o șterg imediat, sărutându-le labele că nu mă aruncă în stradă, cum aș merita - și urlau o serie de amenințări, unele mai violente ca altele. Am încercat să le țin piept în privința ta, fiindcă nu le permit viermilor ăstora să-și lase pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în acest tablou apocaliptic, înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci n-aș putea niciodată să ies pe stradă așa lipicioasă și parcă dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor, iubito, ca să nu ud fața ta frumoasă. Diseară, când revin - Madame sort, la reine boit -, asta dacă nu mă întorc prea târziu, mă rog dumneavoastră, am să continui să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor, iubito, ca să nu ud fața ta frumoasă. Diseară, când revin - Madame sort, la reine boit -, asta dacă nu mă întorc prea târziu, mă rog dumneavoastră, am să continui să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950] [...] Draga mea, tocmai mă întorc de la surorile Delavrancea, ca și cum m-aș întoarce din altă lume. Nu mi-aș fi putut închipui că sunt în stare să trăiască așa. O cocioabă strălucitoare. Cocioabă, din cauza neîngrijirii, strălucitoare, datorită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scumpa mea, am scăpat ușor și de data asta. Întreabă un doctor, dacă se întâmplă sa te duci la vreunul, cum se explică desele mele căderi, pe care nici o boală nu le anunță. O fi nenorocita asta de miopie? Te sărut, draga mea. M. c. p. 27 iulie [1950], joi Draga mea, visez la vacanța în care o să mergem împreună, poate chiar la sora Theclei, ca să ne bucurăm de odihnă deplină. Noi două, împreună. Visez și la vremea când îti țineam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fericită, departe de cuptorul de aici. Îngrijește-te, scumpa mea, ca să faci față la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe fața ta, ca o oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]