14,810 matches
-
astfel de morală institue știința în principalul mijloc de transformare a naturii și societății și propune adevărul științific drept o formă de energie a cărei valoare nu este una în sine, ci constă în raportul cu alte forme de energie sufletească și în puterea dobăndită de sufletul omenesc de a-și orienta conștient activitatea. Adevărul științific, spre deosebire de falsa știință, generalizează datele experiență și le subsemnează unui concept general care devine operațional prin transformarea naturii, prin modificarea raportului dintre om și natură
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
ceea ce este căt și pentru viitorul posibil de cunoscut, adevărul științific introduce prevederea, sistematizarea, ordinea în natură și societate; de aceea este importantă cunoașterea metodelor de descoperire a adevărului. Metodele sunt date de specificul științei definită drept formă a energiei sufletești, ințeleasă la răndul ei ca formă a energiei universale; realitatea și necesitatea științei sunt date de necesitatea și realitatea energiei. Vocația de metafizician a filosofului romăn l-a orientat spre conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
și se comportă ca atare. Viziunea sa despre spațiu nu depășește orizontul vizibil și așează casa natală În centrul lumii. Din acest centru protejat și protector lumea este vizibilă aproape În Întregime. Casa, mai mult decât peisajul, este o stare sufletească. Chiar dacă este reprodusă În aspectul ei exterior, ea spune o intimitate și devine materializarea unei stări, concentrând În sine un suflet (Piaget 2005: 75). Psihologii, În special Françoise Minkowska și cercetătorii influențați de ea, au studiat desene reprezentând case făcute
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
curios, și el le omoară pe eroinele romanului său; această constanță sadică le răpește pe Christiane și Annabelle chiar în momentul în care bărbații vieții lor încep "să întrezărească posibilitatea practică a fericirii". E ca și cum, într-un exces de pudoare sufletească sau de groază subită, am alunga perspectiva împlinirii. Chestionat în acest sens, Houellebecq dă un răspuns deconcertant și evaziv, disimulîndu-se în spatele măștii scriitorului manipulat de creația sa: " Pentru că nu știu ce altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
București, 1948; ed. I-II, București, 1949; ed. 3, București, 1958; Scrieri, îngr. Mihail Robea, pref. Ion Biberi, București, 1967; Pagini de dor, f.l., f.a. Traduceri: Ivan Turgheniev, După moarte. Clara Milici. Două zile prin codrii seculari, Pitești, 1922; Comori sufletești, Câmpulung, 1923; Rabindranath Tagore, Prinos de cântece (Gitanjali), Pitești, 1923; Îndrăgiți natura. Culegere de gânduri alese asupra naturei, Câmpulung, 1932; [Henryk Sienkiewicz, Ivan Turgheniev, Francis Jammes], Trei povestiri duioase, Câmpulung, 1933. Repere bibliografice: Dr. G. Ulieru, U, 1943, 236; Red
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
prevede o fructuoasă carieră de prozator. "Romanul d-lui G. Călinescu - zice Pompiliu Constantinescu - este unul din cele mai bune romane din ultima vreme. De o construcție sigură, cu o intuiție socială și psihologică de solid realism, de un adevăr sufletesc adânc și de nuanțe sufletești revelatoare - Enigma Otiliei se clasează printre operele de întîia mână ale epicei noastre urbane." 1939 Editează cursul de poezie ținut la Universitatea din Iași: Principii de estetică. La 1 ianuarie scoate Jurnalul literar, foaie săptămânală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prozator. "Romanul d-lui G. Călinescu - zice Pompiliu Constantinescu - este unul din cele mai bune romane din ultima vreme. De o construcție sigură, cu o intuiție socială și psihologică de solid realism, de un adevăr sufletesc adânc și de nuanțe sufletești revelatoare - Enigma Otiliei se clasează printre operele de întîia mână ale epicei noastre urbane." 1939 Editează cursul de poezie ținut la Universitatea din Iași: Principii de estetică. La 1 ianuarie scoate Jurnalul literar, foaie săptămânală de critică și informație literară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni imediate, ci dovezi de trăire a materiei. Un istoric se abstrage de prezent, dar nu se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale. Și dealtfel în cazul Slavici am voit a arăta că Slavici întrunește notele obiective, convenționale ale "omului antipatic". Indiferența pentru cauzele fizice ale operelor a făcut să nu urmăresc deloc statul personal al scriitorilor. Astfel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
român sunt străvechi și literatura nu-i decât o formă secundară și deloc obligatorie. Condițiile politice au lipsit pentru o cultură de salon și azi încă sforțările constructive sunt culcate la pământ. Poporul român a avut ca mijloc de perfecțiune sufletească limba superioară, riturile, tradițiile orale, cărțile bisericești. Când întîile cronici se iviră, ele atestau o expresie rafinată, efect al unei înaintări culturale neîntrerupte. Nouă este numai literatura de tip occidental (poezie profană, proză analitică, dramă). Când o adoptam aduceam un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești, fiind apte pentru zugrăvirea monstruosului: mârșăvia, scârnăvia, trândăvia, gângăvia, gârbovirea, cîrnia, pleșuvia, curvia, năucia, prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al lor geniu cu-al tău în zbor unit Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Întâia dramă e amabilă, spectaculoasă, poetică nu în poezia exterioară, foarte superficială, cât în problema de bază. Horațiu suferă criza lui Goethe, o vitalitate sufletească excepțională în lupta cu fireasca ruină a omului. Ovidiu însă e o piesă falsă, în care timp de patru acte se pregătește indignarea lui August, pentru ca în al cincilea toate personagiile principale să se adune în chip artificial la căpătâiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu cercetează structura operei de geniu, ci numai efectul asupra conștiințelor, și când un autor i se pare a avea "inima caldă" și a lăsa "impresia unei binefaceri sufletești", crede că e cazul de a manifesta "recunoștință pentru mulțumirea ce ne-a cauzat-o cetirea scrierilor sale". Poetica lui Maiorescu e în parte îngustă și simplistă, în general însă înseamnă un pas mare spre lărgirea simțului estetic. Dualismul acela
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă de expresii tehnice neologice și de cuvinte neaoșe. Corespondentul sufletesc presupus de acest limbaj e sentimentul mizeriei intelectuale a adversarului. Raportul între polemist (stăpîn pe o mască demnă și glacială) și adversar e acela dintre o minte inaccesibilă și un lamentabil intelect, care trebuie corijat ori admonestat, după cum e cazul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuprins; 3. 3. așezarea criticii în marginile adevărului, adică descătușarea eide orice constrângere din afară. Aceste puncte dădeau un program negativ. Prin Convorbiri literare (1 martie 1867) se începe în același spirit o acțiune pozitivă în vederea unei literaturi de "sănătate sufletească", fără "simțiri meșteșugite". Aceasta era "direcția nouă". TH. ȘERBĂNESCU, N. SCHELITTI Însă întîia recoltă a "direcției noui" a fost săracă, limitată la o lirică scurtă și sentimentală, de pus pe muzică. Modelul era Heine. Poezia colonelului Th. Șerbănescu (1839-1901) este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coșul verde și capra neagră atârnată în curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul cum cu o pușcă veche în vârf cu o lumânare împușcă ursul în bârlog
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-au astfel de daruri și că ei preferă idealizarea. Moș Nichifor Coțcariul e întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip. Moș Nichifor fiind harabagiu, Creangă a ales unul din drumurile lui cu harabaua. Căruțașul face toate mișcările mașinii lui sufletești, își spune tot monologul și nuvela s-a încheiat prin epuizarea figurii. Umorul bucății stă în a încetini gesturile tipice ale individului, în a-l lăsa să-și debiteze expresiile rezumând firea și experiența lui. Ideea de progres fiind exclusă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe care o emană anecdota. Creația în Kir Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe sufletești locale, narațiunea învîrtindu-se în jurul istericalelor. Dracii sunt "afurisiți", "zevzeci", "procleți", "mucaliți", fac "lafuri" și "giumbușuri". Aghiuță se preface în negustor "chiabur", nici "matuf", nici prea "țîngău", își face case "deretecate", cu "dichis". El e "levent și galantom, pătruns de filotimie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii eminesciene: Eram puternic împărat: Era o lege a mea voință; Prin sufletească poezie, Râdeam de orice dușmănie... Prin tinerețe, prin mândrie, Prin sufletească poezie, Prin chip de înger întrupat. Domneam de soartă nencercat. Mi se-mplinea orice dorință, Eram puternic împărat. Cu tot începutul aparent trivial, Noaptea de noiemvrie se alimentează din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii eminesciene: Eram puternic împărat: Era o lege a mea voință; Prin sufletească poezie, Râdeam de orice dușmănie... Prin tinerețe, prin mândrie, Prin sufletească poezie, Prin chip de înger întrupat. Domneam de soartă nencercat. Mi se-mplinea orice dorință, Eram puternic împărat. Cu tot începutul aparent trivial, Noaptea de noiemvrie se alimentează din aceeași aspirație spre lumină. Zborul duhului deasupra României reeditează în alt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintre sufletele fine, clipele de extaz erotic. Apare pentru întîia oară pagina analitică, oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor. Se memorează mai bine Tănase Scatiu, deși, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu Păturică, inferior sufletește, parvenit obscur ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
debilă. Ei sunt niște ființe infirme, mai totdeauna alienate, incapabile de a susține vreo luptă și deci de a merita denumirea de învinși. Niculăiță Minciună, eroul cel mai izbutit, e un copil cu vocația precoce a investigației decompensată de lipsuri sufletești fundamentale. Zeflemeaua cu care țăranii întîmpină observațiile entomologice ale băiatului, ce n-ar trebui să mire pe niște oameni ai câmpului, produce o deprimare exagerată. Un om întreg observă nu numai gângăniile, ci și oamenii și nu poate să nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în pasiunea florilor și milă apatică de nevastă. Isaiia s-a redus sufletește până la a face dintr-o blană un ideal unic. Cel mai caracteristic automat este Pitache Cojescu din Călătorului îi șade bine cu drumul, care automatizează toate elementele sufletești, deoarece hotărârea de a se face om de treabă și a se lăsa de beție a ajuns la el un simplu clișeu verbal. În aceste schițe din viața sufletească circulară a oamenilor cu conținut sufletesc sărac (la care se alătură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din Călătorului îi șade bine cu drumul, care automatizează toate elementele sufletești, deoarece hotărârea de a se face om de treabă și a se lăsa de beție a ajuns la el un simplu clișeu verbal. În aceste schițe din viața sufletească circulară a oamenilor cu conținut sufletesc sărac (la care se alătură animalele mai inteligente, precum cîinele) stă tot meritul lui Brătescu-Voinești. Arta e împrumutată de la Caragiale, cu toată acea observare exclusivă a conduitelor verbale, fără capacitatea poeziei directe, fără viziune
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drumul, care automatizează toate elementele sufletești, deoarece hotărârea de a se face om de treabă și a se lăsa de beție a ajuns la el un simplu clișeu verbal. În aceste schițe din viața sufletească circulară a oamenilor cu conținut sufletesc sărac (la care se alătură animalele mai inteligente, precum cîinele) stă tot meritul lui Brătescu-Voinești. Arta e împrumutată de la Caragiale, cu toată acea observare exclusivă a conduitelor verbale, fără capacitatea poeziei directe, fără viziune a naturii și fără limbaj rafinat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]