14,503 matches
-
în râu cu excepția gărzilor albastre. În această fază a luptei ducele de Schomberg și Peter Walker , doi dintre comandanții lui William au fost uciși. Trupele lui William nu au reușit să-și continue avansarea până când cavaleria nu a reușit să traverseze râul, apoi a înfruntat cavaleria lui Iacob forțând-o să se retragă și să se regrupeze la Donore unde a opus o dârză rezistență înainte de a se retrage. Iacobinii s-au retras în ordine, cavaleria protejând retragerea restului armatei. Erau
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
moartea lui Carol de Lorena. Între timp mareșalul Catinat conduce forțele franceze din Dauphiné împotriva Ducelui de Savoia, în timp ce mareșalul Noailles conduce forțele dislocate la granița Cataloniei. Prințul Waldeck spera să amâne campania pentru a permite Electorului de Brandenburg să traverseze Mosela și să-l oprească pe Boufflers, dar manevrele anticipate ale Ducelui de Luxembourg îi permit lui Boufflers să se deplaseze între râurile Sambre și Meuse pentru a-l sprijini pe comandantul francez. Waldeck între timp părăsește Tienen (Tirlemont) și
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
8 iunie. La jumătatea lunii iunie, Luxembourg își împarte forțele: câteva batalioane sub comanda lui Humieres sunt transferate pentru a supraveghea forțele spaniole întărite acum și de cele de Hanovra, iar restul armatei părăsește Deinze și se îndreaptă spre sud, traversând râul Sambre la Jeumont pe 23 iunie. În acest timp trupele lui Boufflers fac joncțiunea cu armata lui Luxembourg, care își continuă drumul și pe 27 iunie ridică tabăra la Boussu. Când Luxembourg începe manevrele la sud de Mons și
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
soldați) este constrânsă să se predea sub focul artileriei de pe malul opus, în timp ce un atac simultan al dragonilor francezi , cuceresc o redută inamică abandonată de ocupanți la sosirea armatei lui Luxembourg. Cu capul de pod asigurat, restul armatei lui Luxembourg traversează Sambre pe 30 iunie. Atunci Waldeck părăsește tabăra și se îndreaptă spre capul de pod francez. Cavaleriile franceze și olandeze au o întâlnire neconcludentă lângă Fleurus, dar seara cavaleria franceză se retrage pe Velaine și se reunește cu restul armatei
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
interpretare mai elastică, nu era clar dacă garzile și trupele cu caracter național român organizate de Consiliul Național Român Central, ar fi trebuit sau nu să părăsească teritoriul ce urma a fi evacuat. Astfel, unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de către trupele sârbe. O echipă de recunoaștere condusă de către sublocotenentul "Comșa" fost trimisă până la Cracovia, pentru a verifica mai întâi posibilitatea întoarcerii prin Galiția. Datorită faptului că între ucraineni
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
față de nivelul străzii. Peroanele au 36 de metri lungime. Începând de sâmbătă, 18 aprilie 2015, tunelul Reuzenpijp a fost pus în exploatare și este deservit de tramvaiele liniei , care circulă prin stația Collegelaan fără să oprească, dar încetinind în timp ce o traversează. Stația este desemnată ca ieșire de urgență în cadrul proiectului LIVAN I RVP 6. Nu este prevăzută nicio dată de deschidere.
Collegelaan (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335560_a_336889]
-
la aproximativ 48 km est de Berlin. În acel moment, forțele aliaților occidentali se aflau la aproximativ 480 km vest de capitala Germană și la peste 320 km de râul Elba, (un obstacol major pe care trebuia încă să îl traverseze). În aceste condiții, părea clar că sovieticii aveau să cucerească Berlinul cu mult timp înainte ca aliații occidentali să ajungă în zonă. Eisenhower și-a concentrat din aceste motive atenția spre atingerea altor obiective. Cele mai importante erau joncțiunea cu
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
mai mult, disensiunile dintre Uniunea Sovietică și aliații occidentali le-ar fi oferit germanilor un instrument de negociere care să le permită obținerea unor aranjamente de pace mai favorabile. În realitate, în momentul în care aliații occidentalii au reușit să traverseze Rinul, "Wehrmachtul" suferise pierderi atât de grele pe fronturile de est și de vest, încât comandanții germani erau capabili cel mult să organizeze operațiuni de întârziere a înaintării aliaților, fiindu-le practic imposibil să asigure forțele necesare organizării unei rezistențe
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
SUA) în timpul nopții, pe lună plină. Trupele de asalt americane nu au întâmpinat niciun fel de rezistență la Nierstein. Când primele bărci de asalt au ajuns pe malul estic, șapte militari germani speriați s-au predat. Mai mult chiar, au traversat fluviul spre vest într-o barcă fără escortă pentru ca să se fie luați prizonieri. Traversarea din amonte de la Oppenheim nu a decurs fără probleme. Primul val de debarcare se afla la mijlocul albiei fluviului când germanii au deschis focul cu mitraliere. Un
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
au fost respinse cu ușurință și cu puține victime. Germanilor le lipseau atât efectivele cât și mijloacele tehnice pentru organizarea unei defensive puternice. Până la amiaza zilei de 23 martie, toate cele trei regimente din cadrul Diviziei a 5-a de infanterie traversaseră râul și ocupaseră poziții în capul de pod, iar unul dintre regimentele Diviziei a 90-a era în plin proces de traversare. Tancurile și distrugătoarele de tancuri au fost transportate cu pontoane plutitoare în timpul dimineții, iar spre seară a fost
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a fost prima forțare a Rinului încununată de succes din perioada modernă. Au urmat alte două operațiuni de traversare a unităților Armatei a 3-a. În zorii zilei de 25 martie, elementele Diviziei a 87-a de infanterie SUA au traversat Rinul la nord de Boppard iar, după 24 de ore, elemente ale Diviziei a 89-a de infanterie SUA au traversat fluviul 10 km sud de Boppard, la St. Goar. Deși rezistența germană din aceste sectoare a fost mai puternică
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Armatei a 3-a. În zorii zilei de 25 martie, elementele Diviziei a 87-a de infanterie SUA au traversat Rinul la nord de Boppard iar, după 24 de ore, elemente ale Diviziei a 89-a de infanterie SUA au traversat fluviul 10 km sud de Boppard, la St. Goar. Deși rezistența germană din aceste sectoare a fost mai puternică decât cea întâmpinată de primele unități ale Corpului al XII-lea, problemele întâmpinate de aliați la Boppard și St. Goar au
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
din zonă. În noaptea de 23/24 martie, după ce Corpul al XII-lea a încheiat traversarea Rinului, generalul Bradley a făcut public succesul operațiunii. Comandantul Grupului al 12-lea de Armată SUA a afirmat că trupele americane ar fi putut traversa cursul Rinului în orice punct, fără sprijinul bombardierelor sau al trupelor aeropurtate. Generalul a făcut o aluzie directă la operațiunea organizată de Montgomery, ale cărui trupe erau pe punctul lansării propriei acțiuni de traversare a fluviului, după finalizarea bombardamente intense
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ai numărului de soldați, echipamentelor, proviziilor și muniției. Grupul al 21-lea de Armată era format din 30 de divizii cu efectivele complete, adică mai mult de 1.250.000 de militari. „Plunder” presupunea ca Armata a 2-a să traverseze fluviul în trei locații diferite, la Rees, Xanten și Rheinberg. Traversările aveau să fie precedate de câteva săptămâni de bombardamente aeriene și pregătire finală masivă de artilerie. Începând cu luna februarie fusese inițiată o campanie masivă de bombardament aerian al
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
forță trebuia să blocheze orice încercare de contraatac a trupelor germane staționate în regiunea Ruhr. Dată fiind rețeaua proastă de drumuri de pe malul estic din această zonă a Rinului, un al doilea corp al Armatei a 9-a trebuia să traverseze fluviul folosind podurile de la Wesel, din zona de responsabilitate a britanicilor de la nord de râul Lippe. În această zonă existau numeroase drumuri aflate în stare bună. După traversare, aceste corpuri trebuiau să facă joncțiunea elementele Armatei I lângă Paderborn, desăvârșind
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de traversare, elementele Corpului XXX au început atactul (Operațiunea „Turnscrew” (Șurubelnița)) pe la ora 21:00. Acest atac era menit să distragă atenția germanilor de la asaltul principal de la Xanten din centru și de la Rheinberg din sud. Primele valuri de asalt au traversat rapid fluviul, reușind să înfrângă opoziția slabă a inamicului. Între timp a fost declanșat „Operațiunea Widgeon” (Rața sălbatică) al cam 3,5 km nord de Wesel. Aici, o brigadă de comando s-a strecurat de-a lungul malului fluviului și
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a unui puternic bombardament de aviație. Pentru atacul inițial al americanilor, comandantul Armatei a 9-a, generalul Simpson a ales Diviziile a 30-a și a 79-a de infanterie americane din cadrul Corpului XVI. Divizia a 30-a trebuia să traverseze într-o zonă dintre Wesel și Rheinberg, iar Divizia a 79-a forța cursul apei la sud de Rheinberg. În rezervă fuseseră păstrate Divizia a 8-a blindată SUA și Diviziile a 35-a și a 75-a de infnaterie
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pregătire extrem de puternică de artilerie, urmărită de generalul Eisenhower din zona frontului, Divizia a 30-a de infanterie a declanșat asaltul. Focul de artilerie fusese atât de eficient și atât de bine coordonat în timp, încât batalioanele de asalt au traversat cu ușurință râul și au cucerit malul de est fără să întâmpine o rezistență notabilă. După ce valurile următoare de debarcare au traversat râul, trupele aliate s-au răspândit și au ocupat satele din zonă, opoziția germană fiind nesemnificativă. La ora
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de artilerie fusese atât de eficient și atât de bine coordonat în timp, încât batalioanele de asalt au traversat cu ușurință râul și au cucerit malul de est fără să întâmpine o rezistență notabilă. După ce valurile următoare de debarcare au traversat râul, trupele aliate s-au răspândit și au ocupat satele din zonă, opoziția germană fiind nesemnificativă. La ora 03:00, Divizia a 79-a de infanterie a declanșat acțiunea de traversare, reușind un succes asemănător cu cel al primelor valuri
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Diviziei a 8-a blindată a început traversarea și poziționarea în capul de pod deja cucerit. Deși tancurile sosite în capul de pod a întărit capacitatea ofensivă a aliaților, Simpson a fost mult mai interesat să trimită Corpul XIX să traverseze podurile de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai bune de la nord de Lippe, să ocolească prin flanc inamicul din fața Diviziei a 30-a. Din păcate pentru aliați, presiunea germanilor din zona de nord a capetelor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
atacului Armatei a 9-a, pentru încercuirea Ruhrurului. Simpson a început atacul prin deplasarea pe 28 martie a Diviziei a 2-a blindată SUA (din cadrul Corpului XIX) spre capul de pod al Corpului XVI. Blindatele americane au primit ordinul să traverseze Lippe la est de Wesel, evitând astfel ambuteiajele din oraș. După ce a traversat Lippe, Divizia a 2-a blindată SUA a înaintat prin zona cucerită de Corpul XVIII aeropurtat SUA în jurul localității Haltern, 19 km nord de Dorsten. În zilele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
deplasarea pe 28 martie a Diviziei a 2-a blindată SUA (din cadrul Corpului XIX) spre capul de pod al Corpului XVI. Blindatele americane au primit ordinul să traverseze Lippe la est de Wesel, evitând astfel ambuteiajele din oraș. După ce a traversat Lippe, Divizia a 2-a blindată SUA a înaintat prin zona cucerită de Corpul XVIII aeropurtat SUA în jurul localității Haltern, 19 km nord de Dorsten. În zilele de 30 și 31 martie, divizia de tancuri a înaintat fără întrerupere 64
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de tancuri ale celor trei corpuri de armată au transformat aceste succese inițiale într-o străpungere de proporții, dezorganizând defensiva și punând în primejdie spatele liniilor germane. Până în seara zilei de 28 martie, Armata I comandată de generalul Hodges a traversat râul Lahn, după o înaintare de aproximativ 80 km față de pozițiile inițiale, reușind să ia mai multe mii de prizonieri germani în acest timp. Înaintarea americanilor părea că nu poate fi oprită în niciun punct al frontului. Pe 29 martie
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
-a blindate SUA au făcu joncțiunea la Lippstadt, închizând încercuirea regiunii industriale Ruhr și a "Grupului de Armată B" comandată de Model. La începutul lunii aprilie, ofensiva la est de Rin se desfășura în conformitate cu planurile aliate. Toate armatele desemnate să traverseze Rinul aveau unități la est de fluviu, inclusiv Armata I canadiană în nord. Canadienii trimiseseră o divizie spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Pentru eliminarea rezistenței germane din Ruhr, Armatele I și a 9-a au pregătit atacuri pe direcția est-vest, de-a lungul văii râului Ruhr. Armata A 9-a din Corpul de Armată XVI, care ocupa poziții la nordul Ruhrului după ce traversase Rinul, urma să fie sprijinit în ofensiva sa spre sud de două divizii din Corpul XIX. (Restul unităților Corpului XIX și Corpul XII trebuia să continue înaintarea spre răsărit). La sud de valea Rurului, atacul Armatei I trebuia deschis de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]