14,579 matches
-
de vederea omului. Gușa albastră trăiește în regiunile joase cu întinderi mari, inaccesibile, de mlaștină cu stufăriș. În România în anul 1968 a fost descoperit prima oară locul ei de cuibărit din delta Dunării. Pasărea își face cuibul ascuns în vegetația umedă, la marginea plaurului cu iarbă. Prin luna mai femela depune 5-6 ouă alb-verzui, cu puncte ruginii, pe care le clocește singură 13-14 zile. Toamna migrează în Africa de Nord și Asia de Sud-Vest.
Gușă albastră () [Corola-website/Science/316921_a_318250]
-
milioane de ani). Este foarte biofilic, apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I și ionul iodat IO) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin încorporarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale, etc. Excesul de Xe stabil din meteoriți a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului primordial de iod-129, produs de supernove, creând praful și gazele din care a fost format Sistemul Solar. I a fost primul
Izotopii iodului () [Corola-website/Science/316939_a_318268]
-
de la mare adâncime, care ies la suprafață printr-un strat de argile, combinându-se cu apa (apă de infiltrație, apă sărată de zăcământ) și formând la suprafața solului conuri (mici cratere vulcanice) de diferite dimensiuni, împrejmuite de zone mlăștinoase, cu vegetație adaptată la umiditate și salinitate. Reportaj
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
ce aparține Orientalilor. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de fânețe (acoperită cu vegetație arboricolă cu specii de mesteacăn, "Betula" din familia Betulaceae) și mlaștini oligotrofe (sărace în nutrienți). Aria naturală protejată adăpostește specii de plante rare, relicte glaciare, printre care: răchițeaua ("Vaccinum oxicocos"), o specie de garofițe ("Dianthus superbus", din familia Caryophyllales), precum și
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” de la Plăieșii de Jos () [Corola-website/Science/325406_a_326735]
-
sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. Aria naturală dispune de patru tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: "Pajiști de altitudine joasă, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, Mlaștini alcaline" și "Turbarii cu vegetație forestieră". La baza instituirii rezervației naturale se află două mamifere: liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); specii protejate la nivel european prin "Directiva
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
1968, au fost adunate specii de animale palestinene în pericol de dispariție ca de pildă struți, oryxul alb arab, gazelele arabe, asinii sălbatici somalezi. În oazele din Arava, există enclave ale zonei fitogeografice tropicale etiopiene, înconjurate de deșert arid și vegetație halofitică. Aceste oaze se caracterizează prin temperaturi foarte inalte, abundența apei proaspete și condiții de sol bogat. Izvoare sunt mai ales în nordul regiunii și pe marginea malkhei Sdom. O parte din ele curg tot timpul anului. În afara izvoarelor există
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
sunt mai ales în nordul regiunii și pe marginea malkhei Sdom. O parte din ele curg tot timpul anului. În afara izvoarelor există și ape subterane înalte care doar uneori ajung la suprafață. În Arava există din această cauză mai multă vegetație decât în celealte zone deșertice ale Israelului. Tipici sunt arbuști de pustiu (Atriplex halimus, Haloxylon), din preajma surselor de apă, lângă care se aciuiesc unele animale ca rozătoare de tipul porcilor spinoși Hystrix și al șobolanilor Nesokia cu coada scurtă, șacali
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
ul este un factor terapeutic natural dependent de condițiile locale de relief, altitudine, parametri climatici și vegetație, definit de suma caracteristicilor elementelor climaterice ce aparțin unei zone (climatice), ce prin parametri elementelor ei componente influențează organismul uman. Între anumite limite ale parametrilor însă, factorii respectivi nu influențează starea organismului,astfel că ei sunt în raport cu acesta „indiferenți” sau
Bioclimat () [Corola-website/Science/325447_a_326776]
-
1,4 km, iar pe verticală are forma unei uriașe ciuperci. Dealul a fost secționat de apele părâului Corund încă din Cuaternarul târziu, formând un canion de sare și rezultând un deal mai mic (Corbul Mic-Kisholló), separat de cel mare. Vegetația caracteristică este cea halofilă (plante specifice sărăturilor ) - cantonată în jurul izvoarelor sărate și în vecinătatea masivelor de sare - cu un exemplu strălucit de adaptare la solurile sărate: ("Salicornia europaea"), cunoscută și sub denumirea de brâncă sau brădișor de sărătură. Ca o
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
creste de sare ce asociază fenomene de carst salin cu doline, polje, diaclaze, pâlnii de dizolvare și lapiezuri ce asociază existența unor izvoare cu ape sărate. Din canion prin potecile laterale, se pot vizita câteva doline mai mari semiînchise cu vegetație și microclimat specific, care sunt străjuite de stânci și pereți de sare ce prezintă o frumusețe exotică cu totul aparte. Carstul salin are o evoluție rapidă, din forme de exocarst (lapiezuri, doline, diaclaze) se ajunge într-un timp scurt la
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Tușnad. Rezervația naturală aflată în capătul sudic al Munților Harghitei, are o suprafață de 1,5 ha , și reprezintă o stâncă formată din rocă magmatică (andezitică), de culoare brun-cenușie, împrejmită de vegetație lemnoasă. Stânca se încadrează în lanțul eruptiv al Munților Harghitei de Sud, fiind situată pe versantul estic al conului Muntelui Pilișca pe malul drept al Oltului la o înălțime de 824 m și oferă o priveliște excelentă asupra defileul Oltului
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
Nymphalis urticae", arginie mare de pădure ("Argynnis paphia"), ochi de păun de zi ("Inachis io"), "Aphantopus hyperantus". După perioadele umede, pe malul pârâului Corbului apar și amfibienii (Amphibia), spre exemplu buhaiul de baltă cu burta galbenă ("Bombina variegata"), iar în preajma vegetației de pe mal și în subarbustul dens se poate observa o mare varietate de insecte (Insecta): libelula ("Calopteryx virgo"), băligarul (Geotrupes stercorarius), furnica roșie de pădure ("Formica rufa"), viespea-furnică ("Mutilla europaea"), buburuza ("Coccinella septempunctata"), ploșniță de pădure ("Pentatoma rufipes") sau musca
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și se întinde pe o suprafață de 10 ha. Aceasta reprezintă o zonă cu emanații puternice de gaze mofetice, degajate la suprafață ca urmare a unor activități vulcanice; acoperită cu vegetație lemnoasă, alcătuită în mare parte de specii de conifere (brad, molid, pin) și poieni cu vegetație floristică și o faună specifică locului.
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
de 10 ha. Aceasta reprezintă o zonă cu emanații puternice de gaze mofetice, degajate la suprafață ca urmare a unor activități vulcanice; acoperită cu vegetație lemnoasă, alcătuită în mare parte de specii de conifere (brad, molid, pin) și poieni cu vegetație floristică și o faună specifică locului.
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
-25, -28șC. Temperatura medie anuală nu depășește 10șC. În suprafața rezervației naturale sunt prezente mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"),carpen ("Carpinus betulus") sau arin ("Alunus glutinosa"); Arbusti: corn ("Cornus mas"), zmeur ("Rubus idaeus"), afin ("Vaccinum mytrillus L."), alun ("Corylus avellana"); Vegetație ierboasă (de pajiște și de stâncărie) constituită dintr-o mare varietate floristică de specii rare, dintre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), coșaci ("Astragalus romeri"), vulturică ("Hieracium pojoritense"), bulbuc de munte
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
de Sfântu Gheorghe. Zona "" a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern Nr.2.151 din 30 noiembrie 2004" (hotărâre privind instituirea de arie naturală protejată pentru noi zone), și reprezintă o zonă de deal și munte, acoperită cu vegetație forestiera, pajiști și pășuni, în partea nord-estică, estică și sud-estică a satului Ariușd, Covasna și se întinde pe o suprafață de 977 hectare. Rezervatia reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile și culturi) încadrată
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
înmuind marnele care refulează sub formă de noroi, formind mici cratere (conuri vulcanice). Aria protejată are trei conuri, cu mărimi variabile (cel mai mare având un diametru de 50 m și o înălțime de 8 m), împrejmuiți de zone cu vegetație specifică solurilor sărăturate. Reportaj
Vulcanii noroioși de la Hașag () [Corola-website/Science/325500_a_326829]
-
tremurător ("Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de: sângele voinicului ("Nigritella rubra"), floare de colț ("Leontopodium alpinium Cass"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), iedera albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana clusii"), rușulița ("Hieradum aurantiacum") sau omagul galben ("Aconitum
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), gorun ("Quercus petraea, Quercus dalechampii"), stejar ("Quercus virgiliana"), gârniță ("Quercus frainetto"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), scoruș ("Sorbus domestica"), dârmoz ("Viburnum lantana"). Rezervația adăpostește și conservă un habitat natural de tip "Vegetație forestieră ponto-sarmatică, cu stejar pufos". La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice cu elemente balcanice, continentale sau pontico-submediteraniene; printre care: stânjenel de stepă ("Iris pumila"), stânjenel de pădure ("Iris pseudocyperus"), clopoței ("Campanula sibirica"), sipică ("Cephalaria uralensis"), pesmă ("Centaurea orientalis
Pădurea Bădeana () [Corola-website/Science/325907_a_327236]
-
divizii pe 30 de kilometri . Diviza Ra era în urmă cu 2 kilometri în spate,iar celelalte două divizii au rămas în partea de sud a râului În realitate,Muwatalli nu era la Alep,ci își adunase uriașă armata în vegetația densă din jurul Kadeshului.Cand soldații egipteni au capturat un războinic hitit,acestea le-a dezvăluit planul hititilor.Pozitia faraonului Ramses era în periculoasă,singur cu un sfert din armată,care avea să fie înconjurat de armată hitita.A trimis în
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică. La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică. La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
drumeția este numită de obicei "rambling" (din engleză rambling: hoinăreală), ce a dus la crearea organizației de drumeție numită Ramblers. "Bushwhacking"-ul se referă în special la mersul dificil prin păduri dense, subarboret, sau tufișuri, în care înaintarea necesită împingerea vegetație în părți. În cazuri extreme de bushwhacking, când vegetația e atât de deasă încât trecerea e obstrucționată, se folosește maceta pentru a crea o cale. Australienii folosesc termenul de "bushwalking", atât pentru drumețiile pe traseu cât și pentru cele înafara
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
hoinăreală), ce a dus la crearea organizației de drumeție numită Ramblers. "Bushwhacking"-ul se referă în special la mersul dificil prin păduri dense, subarboret, sau tufișuri, în care înaintarea necesită împingerea vegetație în părți. În cazuri extreme de bushwhacking, când vegetația e atât de deasă încât trecerea e obstrucționată, se folosește maceta pentru a crea o cale. Australienii folosesc termenul de "bushwalking", atât pentru drumețiile pe traseu cât și pentru cele înafara lor. Neozeelandezii folosesc termenulul tramping (din engleză tramping: cutreierare
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]