142,832 matches
-
o mărime de a șaisprezecea parte dintr-un țol. Imediat se uită pe geam și vede dihania, arătându-i-o protagonistului. „Monstrul” era doar o insectă mică, care urca pe un fir de pânză de păianjen și, din cauza apropierii de ochi, crea o iluzie optică că ar avea o dimensiune disproporționată. "Sfinxul" a fost publicată în ianuarie 1846 în revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
medii cu corp lung și subțire, musculos, dar nu greoi. Are o siluetă foarte frumoasă. Capul este masiv, lat, proporțional cu corpul cu un bot puternic, pătrat. Urechile de lungime medie atârnă pe lângă cap și sunt acoperite cu păr lung. Ochii sunt mari, ușor oblici, strălucitori, expresivi. Coada de lungime medie este acoperită cu păr lung și o poartă în poziție joasă în repaus și în sus, dar nu peste nivelul spatelui, în stare de alertă. Corpul este acoperit cu un
Bearded Collie () [Corola-website/Science/334170_a_335499]
-
lungime moderată însă se lungește spre piept, formând un fel de barbă (de unde și numele). Labele sunt acoperite cu păr și între degete. Culoarea părului poate fi cărămizie, roșcată, maronie cu sau fără pete albe sau de culoarea nisipului. Culoarea ochilor și a nasului sunt complementare culorii părului. Este un câine vioi, sprinten, inteligent, curajos, eficient in activitatea lui. Are un caracter echilibrat care îi permite să se acomodeze ușor cu toate sarcinile. Este blând, afectuos și devotat stăpânului, un partener
Bearded Collie () [Corola-website/Science/334170_a_335499]
-
talie mică, de jucărie, cum mai este numit, cu un corp compact, un pic mai lung decât înalt. Capul este potrivit de lung, craniul lat și ușor boltit și pare, datorită urechilor foarte distanțate între ele, mai mare decât este. Ochii sunt rotunzi, mari și de culoare închisă. Urechile lungi, prinse sus, atârnă de-a lungul capului și sunt acoperite cu păr lung în smocuri. La bază, urechea este puțin rigidă, astfel că partea ei superioară rămâne ușor depărtată de craniu
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
ondulat, cu franjuri pe margine. Blana este dublă, cu un strat gros care are tendința de a se împâsli și un strat exterior lung, bogat cu smocuri de păr ondulate și încâlcite (suvite). Pe frunte, părul foarte lung cade peste ochi, acoperindu-i blana; poate avea culoare gri în toate nuanțele, până la negru complet, gri-gălbui cu pete cafenii. Poate avea sau nu pete albe sau negre. Un Bergamasco este un câine extrem de echilibrat, răbdător și calm, căruia îi place la nebunie
Bergamasco () [Corola-website/Science/334192_a_335521]
-
broască roșie de munte ("Rană temporaria"); Nevertebrate (gândaci, fluturi): croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul rinocer ("Oryctes nasicornis"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), calosoma mirositoare ("Calasoma sycophanta"), rădașca ("Lucanus cervus"); precum și trei specii de fluturi: "Arytrura musculus", "Saturnia pyri" (fluturele ochi de păun) și "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele vărgat). Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
spre Hristos. Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care le rostea din fața sfântului Altar. Cu ochii blânzi și isteți, cu fața angelică și chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O lumină ca a sfinției sale nu putea fi ascunsă sub obroc și, în scurt timp, se adună în juru-i o mulțime de tineri, biserica începu
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
bogate, fiind foarte popular și în SUA. Este un câine de talie mare, puternic, cu un corp destul de scurt cu aspect pătrat, îndesat și robust. Capul este mare, mai mult pătrat, cu botul egal ca lungime cu craniul, arcade proeminente. Ochii sunt de culori diverse (căprui, albaștri sau o combinație a acestor două culori) și nu se văd pe sub bogata podoabă capilară. Urechile sunt de mărime mijlocie, rotunde la vârf și lăsate. Coada este scurtă, poate fi tăiata sau se naște
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
Bobtail-ul este sensibil la acțiunea soarelui, din această cauză insolația este un serios pericol pentru această rasă, la și cancerul în general ca și afecțiune. Bobtail-ul este în general sensibil la razele solare, sensibilitate ce se manifestă în special la ochi, aceștia sunt acoperiți în permanență de păr, având rolul de protecție și de filtrare a razelor solare, astfel se evită afecțiunile globului ocular. Este rezistent la intemperii. Nu are nevoie de un stăpân cu prea multă experiență în creșterea câinilor
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
seamă, și cadranele stelelor începuseră să-și vorbească despre dimineață, când văzu urcându-se la orizontul răsăritean planeta Venus, steaua cu corn a speranței și a dragostei, și intrând în constelația Leului. Trecu vizuina Leului / Cu dragoste în luminoșii ei ochi. Numai o clipă binecuvântată, sperând împotriva speranței, o salută în numele unei fericiri care ar mai fi putut fi: până ce băgă de seamă că planeta se ridică chiar deasupra mormântului Virginiei. Atunci împovărat de acea superstiție a remușcărilor care se pare
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
serafimii au cauzat moartea ei. Chiar și așa, dragostea lor este suficient de puternică ca să treacă dincolo de mormânt și naratorul crede că cele două suflete sunt încă nedespărțite. În fiecare noapte, el o visează pe Annabel Lee și vede strălucirea ochilor ei în stele. În fiecare noapte, el se culcă alături de ea în mormântul ei de lângă mare. Ca multe alte poeme ale lui Poe, precum „Corbul”, „Ulalume” și „Celei din paradis”, „Annabel Lee” utilizează o temă frecventă a lui Poe și
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
nu este repetarea unei manopere învățate anterior ci se definește ca un act de creație, întrucât chirurgul va fi confruntat mereu cu aspecte patologice inedite. Chirurgia este o profesie mai mult de gândire decât de efort fizic, pentru că chirurgul are ochii în vârful degetelor”.
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
le reprezintă un grup de boli infecțioase acute, generate de adenovirusuri, care se caracterizează prin afectarea țesutului limfoid și a mucoaselor căilor respiratorii, ochilor, intestinului. Se manifestă prin renită, faringită, conjunctivită, bronșiolită, pneumonie interstițială, gastroenterită și limfadenită mezenterică. Adenorusurile sunt virusuri ADN complexe, care aparțin genului Mastadenorus, cu diametrul cuprins între 70 și 80 nm. Adenorusurile au o morfologie caracteristică, fiind alcatuite dintr-un
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
prima dată în 1843. Povestirea este narată de o persoană nenumită, care a ucis un bătrân cu care trăia sub același acoperiș. Naratorul se străduiește să-și convingă cititorul de sănătatea sa mentală, explicând că a comis crima înspăimântat de „ochiul de vultur” al bătrânului. Crima este plănuită cu grijă, iar criminalul dezmembrează corpul și-l ascunde sub podea. În cele din urmă vina naratorului se manifestă sub forma sunetului - posibil halucinatoriu - scos de inima bătrânului bătând încă sub podea. Nu
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
mă jignise”. El neagă, de asemenea, presupunerea că l-a ucis din lăcomie: „Nu râvneam la banii lui”. Este sugerat faptul că bătrânul este o figură paternă, proprietarul locuinței sau că naratorul lucrează ca servitor pentru bătrân și că, probabil, „ochiul său de vultur” reprezintă un fel de secret voalat sau o putere. Ambiguitatea și lipsa de detalii despre cele două personaje principale se află în contrast puternic cu detaliile specifice ale complotului ce a condus la crimă. Povestirea a fost
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
dar suferă de o boală (nervozitate) care-i cauzează o „supraacuitate a simțurilor”. El are au auz puternic, părându-i-se că aude uneori „multe din câte se petrec în iad”. Bătrânul cu care locuiește (probabil proprietarul casei) avea un ochi ce semăna cu „un ochi de vultur, un ochi de un albastru-spălăcit, cu o pieliță pe deasupra” care-l deranjează pe narator care plănuiește din acest motiv să-l omoare pe bătrân, deși naratorul afirmă că bătrânul îi era drag și
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
nervozitate) care-i cauzează o „supraacuitate a simțurilor”. El are au auz puternic, părându-i-se că aude uneori „multe din câte se petrec în iad”. Bătrânul cu care locuiește (probabil proprietarul casei) avea un ochi ce semăna cu „un ochi de vultur, un ochi de un albastru-spălăcit, cu o pieliță pe deasupra” care-l deranjează pe narator care plănuiește din acest motiv să-l omoare pe bătrân, deși naratorul afirmă că bătrânul îi era drag și nu râvnea să intre în
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
o „supraacuitate a simțurilor”. El are au auz puternic, părându-i-se că aude uneori „multe din câte se petrec în iad”. Bătrânul cu care locuiește (probabil proprietarul casei) avea un ochi ce semăna cu „un ochi de vultur, un ochi de un albastru-spălăcit, cu o pieliță pe deasupra” care-l deranjează pe narator care plănuiește din acest motiv să-l omoare pe bătrân, deși naratorul afirmă că bătrânul îi era drag și nu râvnea să intre în posesia averii sale, ci
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
o pieliță pe deasupra” care-l deranjează pe narator care plănuiește din acest motiv să-l omoare pe bătrân, deși naratorul afirmă că bătrânul îi era drag și nu râvnea să intre în posesia averii sale, ci se temea doar de ochiul său. Naratorul insistă asupra faptului că prevederea sa în comiterea crimei arată că nu este posibil să fie nebun. Timp de șapte nopți, naratorul deschide ușa camerei bătrânului pentru a-i vedea „ochiul cel rău”. Cu toate acestea, ochiul de
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
averii sale, ci se temea doar de ochiul său. Naratorul insistă asupra faptului că prevederea sa în comiterea crimei arată că nu este posibil să fie nebun. Timp de șapte nopți, naratorul deschide ușa camerei bătrânului pentru a-i vedea „ochiul cel rău”. Cu toate acestea, ochiul de vultur al bătrânului este întotdeauna închis, astfel că-i era cu neputință „să facă treaba”. În cea de-a opta noapte, bătrânul se trezește după deschiderea ușoară a ușii și face un zgomot
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
de ochiul său. Naratorul insistă asupra faptului că prevederea sa în comiterea crimei arată că nu este posibil să fie nebun. Timp de șapte nopți, naratorul deschide ușa camerei bătrânului pentru a-i vedea „ochiul cel rău”. Cu toate acestea, ochiul de vultur al bătrânului este întotdeauna închis, astfel că-i era cu neputință „să facă treaba”. În cea de-a opta noapte, bătrânul se trezește după deschiderea ușoară a ușii și face un zgomot, întrerupând ritualul nocturn al naratorului. Dar
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
se trezește după deschiderea ușoară a ușii și face un zgomot, întrerupând ritualul nocturn al naratorului. Dar naratorul nu se trage înapoi și, după un timp, decide să-și aprindă felinarul. O singură rază subțire de lumină strălucește tocmai pe „ochiul cel rău”, dezvăluind că acesta este larg deschis. Auzind inima bătrânului bătând tot mai rapid și temându-se că sunetul va atrage atenția unui vecin, naratorul decide să treacă la fapte, năvălind cu un urlet puternic în cameră și sufocându
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate în contrast cu atenția strictă la detalii a intrigii. Naratorul poate fi un slujitor al bătrânului sau, după cum este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de vulturul” al bătrânului poate simboliza supraveghere părintească sau principiile paterne de bine și rău. Uciderea ochiului este atunci o eliminare a conștiinței. Ochiul poate reprezenta, de asemenea, un secret: crima are loc doar atunci când ochiul este găsit deschis în
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
strictă la detalii a intrigii. Naratorul poate fi un slujitor al bătrânului sau, după cum este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de vulturul” al bătrânului poate simboliza supraveghere părintească sau principiile paterne de bine și rău. Uciderea ochiului este atunci o eliminare a conștiinței. Ochiul poate reprezenta, de asemenea, un secret: crima are loc doar atunci când ochiul este găsit deschis în ultima noapte, penetrând vălul secretului. Cu toate acestea, punctul central al povestirii este planul pervers de a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
fi un slujitor al bătrânului sau, după cum este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de vulturul” al bătrânului poate simboliza supraveghere părintească sau principiile paterne de bine și rău. Uciderea ochiului este atunci o eliminare a conștiinței. Ochiul poate reprezenta, de asemenea, un secret: crima are loc doar atunci când ochiul este găsit deschis în ultima noapte, penetrând vălul secretului. Cu toate acestea, punctul central al povestirii este planul pervers de a comite crima perfectă. Richard Wilbur a sugerat
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]