145,175 matches
-
News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul Superior, si apoi pe Mississippi și la Chicago, publicându-și notele de călătorie în cartea „Minnesota și Vestul Îndepărtat”.Deși vremea în Canada și S.U
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a lovit. Era convins că, după moarte, era cu mult mai apropiat de Alice, decât atunci când era vie, si, când a izbutit să scrie cartea denumită „Scientific Religion”, a susținut sus și tare că a fost inspirat de prezența ei. Acolo a publicat, între altele un tratat despre efectele curative ale sexului. În noiembrie 1887 a plecat în Anglia pentru a-și publică această ultimă carte. În vara anului 1888 a plecat în Statele Unite. Acolo s-a decis să se recăsătorească
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a fost inspirat de prezența ei. Acolo a publicat, între altele un tratat despre efectele curative ale sexului. În noiembrie 1887 a plecat în Anglia pentru a-și publică această ultimă carte. În vara anului 1888 a plecat în Statele Unite. Acolo s-a decis să se recăsătorească, noua sa soție fiind Rosamund Owen, nepoata socialistului utopic Robert Owen. Nuntă a avut loc la Malvern, apoi urmau să plece la Haifa. Însă, Oliphant a căzut curând la pat la York House, Twickenham
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Tânăr a transformat în anul 1629 o clădire din Rennplatz într-o sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp pe cealaltă parte a străzii Rennweg, exact acolo unde se află astăzi clădirea Landestheater. Clădirea teatrului ("Hoftheater") a fost renovată în 1765. În timpul scurtei ocupații bavareze din 1805, Teatrul din Innsbruck a fost purtat numele de "Königlich bayrisches Hof-Nationaltheater". Clădirea a fost închisă în 1844 din cauza stadiului avansat
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
din secolul al XI-lea, istoric, compozitor, dar și un falșificator de succes. Adémar s-a născut la Chabannes, un sat actualmente situat în Haute-Vienne. Educat la mănăstirea Sfanțului Marțial din Limoges, el și-a petrectu viața că monah, atât acolo cât și la mănăstirea Sfanțului Cybard dinAngoulême. Viața lui Adémar a decurs în principal prin scrierea și transcrierea de cronici, iar opera să principala este o istorie intitulată "Chronicon Aquitanicum et Francicum" sau "Historia Francorum". Elaborată în trei cărți, scrierea
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
prea puțin despre problemele Poloniei și a ales să stea mai mult în Lituania, Jan Łaski a fost numit de Senat secretar al regelui, poziție din care s-a opus tendințelor secesioniste ale Marelui Ducat și a căutat să mențină acolo influența catolicismului, ale cărui poziții erau tot mai mult amenințate de propaganda ortodoxă susținută de Moscova. Atât de impresionat a fost regele de abilitățile secretarului său, încât la moartea cancelarului Poloniei, a trecut peste drepturile vicecancelarului Macics Dzewicki și a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
și nepriceput ca să se ridice la înălțimea lor și asistând la durerea Despinei pentru pierderea celui căruia nu a apucat să îi mărturisească dragostea, Vlad decide să îi ceară alter-ego-ului pe care îl proiectează în "Valea de cleștar" să creeze acolo un alter-ego al defunctului Valer.
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
osemintele lui Hofer înapoi în Tirol. Împăratul Maximilian I a construit numeroase monumente în timpul vieții sale. El a fost deosebit de preocupat de ideea unui monument mortuar. Monarhul nu a avut o reședință permanentă, aflându-se în cea mai mare parte acolo unde era necesar din punct de vedere politic. Tirolul îi plăcea în mod deosebit pentru că aici putea vâna, pescui și urca pe stânci. Innsbruck a fost unul dintre locurile sale preferate, deși el a fost rareori acolo. Totuși, el a
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
mai mare parte acolo unde era necesar din punct de vedere politic. Tirolul îi plăcea în mod deosebit pentru că aici putea vâna, pescui și urca pe stânci. Innsbruck a fost unul dintre locurile sale preferate, deși el a fost rareori acolo. Totuși, el a construit în oraș Acoperișul Auriu și Arsenalul. Statuia lui Maximilian a fost executată în 1582 de Ludwig del Duca. Frații Bernhard și Arnold Abel din Köln au creat patru piese din plăci de marmură în care era
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
cuie a unor altor indicatoare. Marcajele se aplică - legal - pe o paletă de orientare susținută de stâlpi confecționați din țevi metalice, la nivelul zonelor unde nu există trunchiuri de arbori drept suport ("goluri alpine", "poienile foarte mari", "zone defrișate"), sau acolo unde suportul (pietrele) poate fi acoperit (cu zăpadă). Stâlpii se vopsesc cu un grund de protecție și ulterior cu vopsea de culoare albă (legal), galben sau portocaliu, alternativ cu vopsea neagră - în dungi de 30 cm lățime. Paleta de fond
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
intersectarea a două sau mai multe trasee, în zone de interes turistic (vârfuri, poieni, lacuri, cascade etc...), sau în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de avertizare" care sunt dispuse: Marcajele forestiere, pot servi la orientare acolo unde marcajele omologate lipsesc sau sunt deteriorate. Astfel, din punct de vedere practic: Marcaje aflate în "zone stâncoase greu accesibile": Momâi (un grup de pietre în forma de piramidă, a căror înălțime variază până la 1 m)
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
2008, se decide din nou să părăsească Polonia „pentru totdeauna” și se stabilește în sudul Franței. Fiind întrebat care a fost motivul pentru care a luat această decizie, scriitorul a răspuns că simte nevoia să se odihnească, iar climatul de acolo îi priește. În septembrie 2010, a avut loc Festivalul "„Mrożek în secolul XXI”" ("„Mrożek na XXI wiek”", în polonă), comemorând împlinirea a 80 de ani a scriitorului. În cadrul acestui festival, lui Mrożek îi este acordată "Medalia de Aur pentru Merite
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
culminând în 469 a.chr. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe care liga de la Delos îl punea la dispoziția Atenei. Aceste triumfuri inaugurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoală contra perșilor în 463 a.chr. cere ajutorul atenienilor, și flota Ligii ajunge până la Memphis. In 456 a.chr. însă, perșii trimit o puternică flotă care îi asediază pe atenieni într-o insulă
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
de Capua, la a cărui moarte prematură fiul său, Robert al II-lea de Capua a devenit principe. Principalul senior a rămas astfel Rainulf de Alife. În decembrie, papa Honoriu a vizitat Capua, un aliat de nădejde al papalității, organizând acolo rezistența față de pretențiile lui Roger, atrăgându-i atât pe Rainulf cât și pe Robert la cauza sa. Suveranul pontif le-a promis acestora ca toți cei care ar fi urmat să participe în campania împotriva lui Roger ar fi fost
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
condiția promisiunii de a participa la cruciadă. El a renunțat la Brindisi pentru 20 de monede de aur. Tancred se pregătea pentru participarea la cruciadă când o insurecție a izbucnit în apropierea sa. El s-a raliat răscoalei la Montepeloso. Acolo, el a preluat comanda rebelilor din Apulia, care dețineau Melfi, Venosa, Barletta și multe alte orașe. Roger s-a aruncat asupra lor și a cucerit orașele centrale, tăind astfel legătura lui Tancred cu aliații din Capua, după care a izolat
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
generalii lui Frederic Barbarossa care îl asediau. Pacea a fost încheiată înainte de venirea primăverii, iar Andrei i-a însoțit pe Reginald și Otto la nord de Milano, raliindu-se asediului purtat de Barbarossa asupra acestui oraș. El se află încă acolo în 7 septembrie, atunci când orașul lombard a căzut. În 1161, reunindu-se din nou cu Robert de Loritello, Andrei s-a răsculat încă o dată împotriva regelui Guillaume. Răsculații au incendiat Butera, însă au fost nevoiți să renunțe la cauza lor
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
două cărți despre viziunile călugăriței. Veridicitatea scrierilor lui Brentano a fost pusă la îndoială, criticii caracterizând cărțile drept “creațiile unui poet “ sau “invențiile” lui Bretano . Totuși, deși nici ea și nici Bretano nu au fost niciodată la Efes, clădirea descoperită acolo și considerată a fi fost casa Fecioarei Maria, corespunde exact scrierilor lui Brentano conform revelațiilor Caterinei, iar cartea a fost folosită pentru a descoperi clădirea. Emmerich a fost beatificată pe 3 octombrie, 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
pentru aceasta. În cele din urmă mânăstirea ("Sărmanele Clarise") din Münster a primit-o, cu condiția să învețe să cânte la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld pentru a studia muzica și a învăța să cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă acest lucru, căci datorită sărăciei familiei organistului Söntgen a fost obligată să lucreze acolo, epuizându-și astfel micile economii. Mai târziu una din fiicele Söntgen a mers împreună cu ea la mânăstire. În 1802, la
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld pentru a studia muzica și a învăța să cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă acest lucru, căci datorită sărăciei familiei organistului Söntgen a fost obligată să lucreze acolo, epuizându-și astfel micile economii. Mai târziu una din fiicele Söntgen a mers împreună cu ea la mânăstire. În 1802, la vârsta de 28 de ani, Ana Ecaterina și prietena sa Klara Söntgen au reușit în sfârșit să intre în ordinul
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează ca ""fost al Proilavului ""multe acte patriarhale
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și Gavriil. În anul 1777, mitropolitul face o hirotonie în Valea Hoțului și, doi ani mai tîrziu, face alte trei hirotonii în parohiile Molovata și Mahala. În 1780 vizitează Ucraina Hanului, face o slujbă în biserica din Molovata și hirotonisește acolo pe preotul Ștefan Veselovschi. Tratatul de la Kuciug-Kainargi nu a reușit să soluționeze toate problemele litigioase dintre cele două imperii. Astfel la 10 martie 1779, la insistențele guvernului rusesc, a fost încheiată între Imperiul Rus și Imperiul Otoman Convenția explicativă de la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
singurul critic îndreptățit este spectatorul”". La întrebarea ce ar trebui să înțeleagă spectatorul din acest film, Radu Pietreanu a răspuns: "„Nimic! Trebuie doar să trăiască 90 de minute într-un sat de olteni, să se lase surprins de ce se întâmplă acolo, iar la sfârșit, când iese în stradă, în lumea reală, să se bucure că tot ce a văzut pe ecran este doar ficțiune”". Mulți critici de film au acuzat filmul că ar avea un umor vulgar. Radu Pietreanu și Mugur
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
Maurex, care sosise pe mare cu o armată de varegi (Wolff, 19-20). În contextul rivalității dintre fratele lui Godefroi, Petru al II-lea și Robert Guiscard, Godefroi a revenit la Trani și a preluat guvernarea asupra orașului. El a murit acolo nu după multă vreme, probabil în 1068. El a lăsat un fiu, Richard, ca moștenitor al său, însă Petru l-a deposedat imediat pe acesta, lăsându-i doar stăpânirea asupra Andriei. În scrierea lui Amato de Montecassino, se face trimitere
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
probabil este că el ar fi fost doar luat captiv, dat fiind că ulterior se consemnează că el ar fi condus alături de Umfredo o armată normandă împotriva lui catepanului Argyrus în 1053. Argyrus își traversase trupele pe vase la Siponto. Acolo el a fost înfrânt, suferind pierderi grele și, fiind grav rănit, a scăpat cu mare greutate la Viesti, potrivit autorului "Anonymus Barensis". Petru este menționat de către cronicarul Amato de Montecassino ca intrând din nou în Melfi în 1057, pentru a
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
Petru I nu a reușit să cucerească Trani până la moarte. El este uneori confundat cu fiul său omonim. Contele "Petrone" care l-a înfrânt pe Argyrus în 1053 are un item în "Prosopography of the Byzantine World" și este identificvat acolo ca fiu al lui Amicus, așadar este vorba de Petru I, deși alte surse consideră că sub numele de Petronius din 1053 ar fi vorba de Petru al II-lea. Relația lui Petru I cu celălalt fiu al său, Godefroi
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]