14,669 matches
-
imposibil să prezentăm în lucrare o sinteză exhaustivă a acestora. Le vom poziționa pe scurt în raport cu determinanții privilegiați. Provenite din behaviorism, modelele comportamentaliste pun accentul mai ales pe rolul determinanților externi ai mediului fizic și social al subiectului (contingențe de întărire), chiar dacă recunosc pe acela al contingențelor interne. Remarcând limitele behaviorismului, modelele cognitiviste au insistat asupra importanței evenimentelor interne (cogniții) specifice subiectului și necesității intervențiilor țintite. Evenimentele externe sunt reduse la un rol secundar. După o perioadă de dezbateri critice, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
urgență, de la cea mai urgentă la cea mai puțin urgentă: copiii dumneavoastră, serviciul și locuința... Este corect? MȘlanie - Da, Așa este. (MȘlanie acceptă rezumatul și rămâne centrată pe realitatea pe care o trăiește, relația colaborativă s-a instalat). Intărirea O întărire este definită în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este. (MȘlanie acceptă rezumatul și rămâne centrată pe realitatea pe care o trăiește, relația colaborativă s-a instalat). Intărirea O întărire este definită în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relația colaborativă s-a instalat). Intărirea O întărire este definită în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind faptele, întărirea este aplicată în legătură cu o acțiune săvârșită de către pacient. A felicita o persoană atunci când a îndeplinit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind faptele, întărirea este aplicată în legătură cu o acțiune săvârșită de către pacient. A felicita o persoană atunci când a îndeplinit o sarcină este o întărire privind un fapt. De exemplu, pentru Marianne care suferă de agorafobie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind faptele, întărirea este aplicată în legătură cu o acțiune săvârșită de către pacient. A felicita o persoană atunci când a îndeplinit o sarcină este o întărire privind un fapt. De exemplu, pentru Marianne care suferă de agorafobie, terapeutul poate spune: „Imediat ce ați simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind faptele, întărirea este aplicată în legătură cu o acțiune săvârșită de către pacient. A felicita o persoană atunci când a îndeplinit o sarcină este o întărire privind un fapt. De exemplu, pentru Marianne care suferă de agorafobie, terapeutul poate spune: „Imediat ce ați simțit o ușoară stare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind faptele, întărirea este aplicată în legătură cu o acțiune săvârșită de către pacient. A felicita o persoană atunci când a îndeplinit o sarcină este o întărire privind un fapt. De exemplu, pentru Marianne care suferă de agorafobie, terapeutul poate spune: „Imediat ce ați simțit o ușoară stare de rău în zona comercială, ați ieșit afară: este exact ceea ce trebuia să faceți. Intr-o terapie de desensibilizare este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de agorafobie, terapeutul poate spune: „Imediat ce ați simțit o ușoară stare de rău în zona comercială, ați ieșit afară: este exact ceea ce trebuia să faceți. Intr-o terapie de desensibilizare este important ca răul să fie suportabil”. Această formă de întărire necesită, în general, puțin antrenament. Efectuarea unei întăriri asupra persoanei constă în întărirea uneia dintre calitățile sale. Reacțiile afective ale pacientului sunt, în această situație, mai puternice și de aici provin periculozitatea, dar și forța acestei metode. De exemplu, terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o ușoară stare de rău în zona comercială, ați ieșit afară: este exact ceea ce trebuia să faceți. Intr-o terapie de desensibilizare este important ca răul să fie suportabil”. Această formă de întărire necesită, în general, puțin antrenament. Efectuarea unei întăriri asupra persoanei constă în întărirea uneia dintre calitățile sale. Reacțiile afective ale pacientului sunt, în această situație, mai puternice și de aici provin periculozitatea, dar și forța acestei metode. De exemplu, terapeutul poate spune unui pacient: Amabilitatea este o calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în zona comercială, ați ieșit afară: este exact ceea ce trebuia să faceți. Intr-o terapie de desensibilizare este important ca răul să fie suportabil”. Această formă de întărire necesită, în general, puțin antrenament. Efectuarea unei întăriri asupra persoanei constă în întărirea uneia dintre calitățile sale. Reacțiile afective ale pacientului sunt, în această situație, mai puternice și de aici provin periculozitatea, dar și forța acestei metode. De exemplu, terapeutul poate spune unui pacient: Amabilitatea este o calitate pe care o aveți și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
puternice și de aici provin periculozitatea, dar și forța acestei metode. De exemplu, terapeutul poate spune unui pacient: Amabilitatea este o calitate pe care o aveți și pe care n-ar trebui s-o pierdeți”. In ceea ce privește relația colaborativă, întăririle încearcă să dezvolte participarea activă a pacientului. La începutul terapiei, a recunoaște din start suferința pacientului sau pertinența cererilor sale este o întărire puternică: este întărirea empatică. Pacientul nu mai trebuie să-l convingă pe terapeut de suferința sa și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care o aveți și pe care n-ar trebui s-o pierdeți”. In ceea ce privește relația colaborativă, întăririle încearcă să dezvolte participarea activă a pacientului. La începutul terapiei, a recunoaște din start suferința pacientului sau pertinența cererilor sale este o întărire puternică: este întărirea empatică. Pacientul nu mai trebuie să-l convingă pe terapeut de suferința sa și se simte luat în serios. Cuplul pacient-terapeut poate să înceapă lucrul. Un compliment nu este o întărire în sine: complimentare poate să deranjeze
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și pe care n-ar trebui s-o pierdeți”. In ceea ce privește relația colaborativă, întăririle încearcă să dezvolte participarea activă a pacientului. La începutul terapiei, a recunoaște din start suferința pacientului sau pertinența cererilor sale este o întărire puternică: este întărirea empatică. Pacientul nu mai trebuie să-l convingă pe terapeut de suferința sa și se simte luat în serios. Cuplul pacient-terapeut poate să înceapă lucrul. Un compliment nu este o întărire în sine: complimentare poate să deranjeze, să stimuleze neîncrederea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau pertinența cererilor sale este o întărire puternică: este întărirea empatică. Pacientul nu mai trebuie să-l convingă pe terapeut de suferința sa și se simte luat în serios. Cuplul pacient-terapeut poate să înceapă lucrul. Un compliment nu este o întărire în sine: complimentare poate să deranjeze, să stimuleze neîncrederea, să distrugă deci relația colaborativă. Este important să aplicăm întăriri în funcție de ceea ce se dorește să se întărească. Iată un exemplu: Pacientul - Sunt prea bătrân pentru a găsi un loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeut de suferința sa și se simte luat în serios. Cuplul pacient-terapeut poate să înceapă lucrul. Un compliment nu este o întărire în sine: complimentare poate să deranjeze, să stimuleze neîncrederea, să distrugă deci relația colaborativă. Este important să aplicăm întăriri în funcție de ceea ce se dorește să se întărească. Iată un exemplu: Pacientul - Sunt prea bătrân pentru a găsi un loc de muncă. Terapeutul - Dacă vă pierdeți locul de muncă, veți fi într-o situație dificilă. Lucrul de care vă temeți este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de care vă temeți este acela de a nu putea să găsiți un alt loc de muncă. (Intărire: recunoștere imediată a importanței problemei pentru pacient. Pacientul este centrat pe problema sa mai degrabă decât pe relația cu terapeutul). Mai târziu, întăririle acționează mai mult asupra dezvoltării așteptărilor privind eficiența ale pacientului. Intăririle privind faptele sau persoana se relaționează urmărind etapele terapiei: mai degrabă asupra faptelor într-o primă etapă, apoi asupra persoanei, în etapa a doua. Principalele întăriri presupun: - resursele pacientului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutul). Mai târziu, întăririle acționează mai mult asupra dezvoltării așteptărilor privind eficiența ale pacientului. Intăririle privind faptele sau persoana se relaționează urmărind etapele terapiei: mai degrabă asupra faptelor într-o primă etapă, apoi asupra persoanei, în etapa a doua. Principalele întăriri presupun: - resursele pacientului (ce a făcut pentru a nu se simți mai rău; - favorizarea perspectivelor constructive; - progresele în ceea ce privește învățarea; - reatribuirea progreselor competențelor pacientului. Metoda celor 4R: recapitulare Metoda celor 4R permite, în general, stabilirea rapidă a unei bune relații colaborative
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și rezuma, poate utiliza mai multe reformulări sau recontextualizări pe rând... Acești „4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
informații, cu riscul ca aceste întrebări să pară a fi o interogare administrativă. Uneori, aceste întrebări formează o listă ca într-o interogare administrativă. Această manieră de a acționa, sigur utilă, riscă să contribuie la pierderea relației colaborative și la întărirea rezistențelor, ceea ce diminuează accesul la informații. Terapeutul - Ce meserie aveți? Pacientul - Sef de echipă. Terapeutul - Ce problemă aveți? Pacientul - Cred că sunt deprimat. Terapeutul - De când a apărut această problemă? Pacientul - Oh! A apărut încet, încet... Terapeutul - Există o cauză, un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atacuri de panică în fiecare seară, la căderea nopții. Cred că este insuportabil! In general, atunci când cineva face atacuri de panică, îi este teamă să nu moară sau să nu sufere de o boală gravă. Acesta este cazul dumneavoastră? (Rezumat, întărire, ipoteză. Terapeutul cere părerea pacientului). Pacienta - Da, degeaba îmi spun că nu este grav, așa cum mi-a spus medicul meu, de fiecare dată mi-e frică să nu mor, nu mă pot controla. (Acceptare din partea pacientului care colaborează). Terapeutul - Primul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
catastrofice; - să se lucreze asupra distorsiunilor cognitive; - organizarea unor exerciții care se pot realiza în timpul ședinței; - să aștepte, să observe, să accepte creșterea angoasei, stagnarea și recăderea; - realizarea unui debriefing în legătură cu exercițiul care tocmai a luat sfârșit (emoții, cogniții, comportamente); - întărirea, încurajarea, felicitarea pacientului; - programarea cu acesta a sarcinilor care urmează a fi realizate între ședințe. Acest timp rezervat consultației permite pacientului să învețe și să cunoască mai bine instrumentele terapeutice, dar și, progresiv, să ia inițiative, să propună exerciții la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fără mănuși, cu vârful degetelor, mânerul unei uși (expunere) (micro-evitare); - familia diversiunilor sonore, vizuale; - familia falselor vindecări: „Oh, nu mai contează, am înțeles, mă simt mai bine, nu mai este nevoie să fac exercițiul acesta!”. Aceste micro-evitări au în comun întărirea credinței pacientului în ideea că progresele sale sunt legate de un obiect, de un act anume. Indoiala persistă, noul comportament adaptat nu este adoptat în întregime, validat și integrat și pacientul nu-și însușește, în totalitate, fructul eforturilor sale în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
îndoieli readuc în discuție încrederea pacientului față de terapeut, capacitatea sa de a se confesa acestuia (sentimente de rușine și de neîncredere) și implicarea sa în terapie. Informarea în legătură cu medicamentele permite: - o bună observare a tratamentului; - sentimentul că pacientul controlează terapia; - întărirea alianței terapeutice; - menținerea dialogului și a încrederii; - optimizarea tratamentului psihoterapeutic susținut de cârja medicamentoasă. Vindecarea ”Doamne, dă-mi curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba, dă-mi seninătatea de a accepta ceea ce nu pot schimba și înțelepciunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]