17,219 matches
-
după ea. Rămaseră fără să vorbească, trăgîndu-și sufletul; În spațiul acela tampon, respirația lor suna mai tare decît zgomotele și haosul străzii. Doar În momentul În care auziră pași se uitară afară și-l văzură pe jandarmul cu care vorbiseră alergînd În continuare, dar În direcția opusă. Trecu pe lîngă ele dar nu le observă. — Am redevenit invizibile, șopti Julia. Se apropiaseră una de alta pentru a se uita afară. Ca Înainte, Helen era atentă la respirația Juliei, la felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Închipuit că era probabil pe o stradă din zona Belgravia. Și-a amintit că avea un pridvor susținut de stîlpi, pentru că Reggie a trebuit să ia cheia apartamentului pe care-l Împrumutaseră de la o bătrînă de la subsol, și cînd a alergat În josul scărilor și a bătut la ușă, ea a Închis ochii și s-a sprijinit de unul din stîlpi și și-a lipit mîinile de stomac, Încercînd să se Încălzească. Dorințele și nevoile ei se micșoraseră, se concentraseră În una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei, pentru a ține hîrtia acolo. Dar și aceste hîrtii căzură și sîngele ieși mai repede ca oricînd. În cele din urmă, fiind depășiți de situație, hotărîră ca Reggie să-l sune pe domnul Imrie și să-i ceară sfatul. Alergă În salon; ea auzi un sunet subțire al soneriei telefonului alb perlat, apoi Reggie țipă; era, de fapt, un scîncet de frustrare și disperare. CÎnd se Întoarse, se clătina trăgîndu-și pantofii.Telefonul nu funcționa. Firele se Întindeau pe cîțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că asta o să te-ajute la sîngerare. Haide. O ridicară, o dădură jos din scaun și apoi o puseră pe pat. Ea Încă tremura de parcă Îi era frig, iar sîngele Încă se prelingea; Începuse să se lupte să respire, de parcă alergase Într-un cros sau ceva de genul ăsta. O auzi pe Kay spunîndu-i lui Mickey că putea conduce, adică, ea, Mickey; apoi patul se Înclină ușor pentru că se urcase Kay. Viv Își ridică privirea, căutîndu-l pe Reggie, dorindu-și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strige cineva - ea auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste cadavrul bărbatului și se Întoarse repede la trepte. Îl recunoscu prin Întuneric datorită feței slabe și ochelarilor. Era Hughes, de la stație. Alergase. Își scosese cascheta să ajungă mai repede, și o ținea aproape de corp. O văzu și-i spuse: — Kay - și asta o făcu să aibă presimțiri și mai rele, pentru că nu-și amintea să-i fi spus pe nume Înainte; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poți face nimic. — Helen e acolo! Nu Înțelegi? — Firește că Înțeleg. De-aia am și venit. Dar... — Kay, spuse Mickey, luînd-o din nou de braț. Hughes are dreptate. E prea departe. Nu-mi pasă, le zise Kay aproape Înnebunită. O să alerg. O să... Apoi văzu ambulanța. O să iau dubița, adăugă ea mai ferm. — Kay, nu! — Kay... — Hei, zise gardianul, care asistase la scenă tot timpul. Ce faceți cu cadavrele astea? — La naiba cu ele, spuse Kay. Deja o luase la fugă. Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stare de orbire, la senzația dată de lumina usturătoare. La un moment dat fu prinsă Într-o ploaie de scîntei, care-i pîrliră părul și-i arseră fața. După aceea căzu, și, cînd se ridică În picioare, pierdu simțul direcției: alergă cîțiva pași Înainte și dădu peste un zid; se Întoarse și i se păru că intră În altul... În final, ceva vîjÎi spre capul ei - cînd reuși să evite obiectul, crezu că era o hîrtie arzînd. Apoi Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se păru că intră În altul... În final, ceva vîjÎi spre capul ei - cînd reuși să evite obiectul, crezu că era o hîrtie arzînd. Apoi Își dădu seama că era un porumbel cu aripile În flăcări. Își desfăcu mîinile și alergă din calea lui, Împiedicîndu-se oripilată, scăpînd batista și Începînd să se sufoce. Se Împletici și, brusc, se trezi undeva În spațiu, Înconjurată de căldură și haos. Își puse mîinile În șold, tuși și scuipă. Apoi se uită În sus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
căldură și haos. Își puse mîinile În șold, tuși și scuipă. Apoi se uită În sus. Se apropiase foarte mult de inima incendiului, dar nu recunoștea nimic. Clădirile din jurul ei, pe care ar fi trebuit să le cunoască, pompierii care alergau, băltoacele de apă, furtunele care se furișau pe pămînt - totul era scăldat Într-o lumină țipătoare, de o intensitate nefirească, sau ascuns de umbre negre lunecoase. Încercă să strige la unul dintre oameni, dar acesta n-o putu auzi din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva? i se adresă el lui Viv, ridicînd-se și atingîndu-i brațul. Nu, mulțumesc, răspunse ea, Îndepărtîndu-i mîna. — Tati, strigă fetița, ce rău ești! — S-ar spune Kinde, Kirche, Îi zicea femeia care tricota fetei În pantaloni, și n-ați mai alerga În pantaloni. Pot să vă asigur de asta... Viv păși nesigură spre ușa compartimentului, și o trase În urma ei. Se uită pe culoar, ezitînd o clipă, pentru că era mare Înghesuială acolo. Un grup de aviatori canadieni se urcase la Swindon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Gestul era unul neatent, dar cînd văzu expresia tensionată a lui Helen - ochii mari și Întunecați deasupra obrajilor acoperiți de tencuială albă, ezită. — Așteaptați o clipă, zise ea. Trebuie să arătați cît mai bine pentru cei de la S și D. Alergă la Mickey și se Întoarse la Helen cu termosul cu apă. Căută și-și scoase batista și o umezi, și Începu să șteargă foarte delicat praful de pe fața lui Helen. Începu de la frunte și continuă spre bărbie. Închide ochii, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn După amiază - rămasă pe o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi Ciripit în zori - nepotul nu găsește nici o frăguță Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
-nceput? Nu știm și nu vrem să știm ce se va-ntâmpla. Viitorul e numai o închipuire trăită repetabil de mii și mii de ori fugind în necunoscutul tainic - sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul violei netezește vuietul și nu-l poți evita. Acum sunt peste tot
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
Pe cine căutați? - mai intrebă omul - cu blândețe în glas? O iau la fugă, fără să mai privesc înapoi, împiedicându-mă în propriile cuvinte, ca într-o rețea nevăzută. Lacrimile îmi curg dezlănțuite ca o ploaie de vară și eu alerg și alerg... Trebuie să mă îndepărtez de acest loc, care pentru mine poartă un singur nume - trecut. Acasă... nu mai este demult acasă. La bâlci Ce freamăt se așeza pe oraș odată cu sosirea anuală a bâlciului, sau iarmarocul, cum ziceau
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
căutați? - mai intrebă omul - cu blândețe în glas? O iau la fugă, fără să mai privesc înapoi, împiedicându-mă în propriile cuvinte, ca într-o rețea nevăzută. Lacrimile îmi curg dezlănțuite ca o ploaie de vară și eu alerg și alerg... Trebuie să mă îndepărtez de acest loc, care pentru mine poartă un singur nume - trecut. Acasă... nu mai este demult acasă. La bâlci Ce freamăt se așeza pe oraș odată cu sosirea anuală a bâlciului, sau iarmarocul, cum ziceau bătrânii. Când
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
n-o bag în seamă și grăbesc pasul. Azi, o am la mine pe Dădișor și până se trezește , va trebui să ajung înapoi cât de repede pot cu bun. Ce este "bun"? Ei asta-i altă poveste. Încep să alerg, luându-mă la întrecere cu ploaia care nu se dă învinsă. Dar nici eu. Ocolesc în grabă câteva mașini și mă îndrept spre intrarea din market, când aud în spate o voce: - Fă... ai greșit ușa la dormitor ! Ha ...ha
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ca dintr-un film de groază. Acolo cred că am facut cunoștință, mulți dintre noi, cu drama omenirii. De multe ori o ajutam pe Senciuca la curățit mormintele, la pus flori sau la cosit iarba. Cuprinși de un aer solemn, alergam la marginea cimitirului, acolo unde începea dealul Spătărești și culegeam brațe cu flori să punem la mausoleul micuț, dar și la alte morminte mai vechi. Mergeam în pelerinaj și citeam numele evreilor pe care îi cunoscusem și care plecaseră dintre
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul „Alo!“ de către bătrânul a cărui meserie este să strige la cei care aleargă pe iarbă. —Alo, domnișoara! Nu poți s-o iei pe margine ca toată lumea? E jenant să se strige la tine În public, dar Încep să cred că unei părți mici și rușinoase din mine Îi place să fie numită „domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înșirat ceva despre faptul că administratorii de fonduri de la Edwin Morgan Forster sunt ca Björn Borg1 - excelenți jucători la linia de fund care-și drămuiesc loviturile și țintesc la victorii pe termen lung, și nu niște artiști exhibiționiști epuizați care aleargă după victorii ușoare și apoi greșesc la serviciu. Se pare că au Înghițit-o. Naiba știe de ce. Am tot ieșit din sala de consiliu de la Bengt Bergman să mă duc În toaleta directorilor, unde m-am Încuiat În cabină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
grenade. În orice moment, cuiul poate să cedeze și ei să explodeze pe șezlongurile de culoarea nisipului de Nil sau să distrugă o vitrină Întreagă plină cu cănuțe de porțelan pentru ouă fierte marca Royal Worcester. Și eu, și Richard alergăm după ei, ne aruncăm pe burtă să prindem obiecte decorative În cădere liberă, jucători de câmp În lumina crepusculară a unui meci pierdut din start. 12.03: E ziua cocteilului anual la familia Shattock. Barbara m-a Însărcinat cu nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se obișnuiesc În timp cu zgomotul. Și mai erau și penalizările. Dacă-ți luai copilul mai târziu de 18.30, Îți luau 10 £ pentru primele 10 minute și 50 de £ pentru mai mult. Ajungeam veșnic mai târziu de 18.30. Alergând dinspre metrou, simțeam cum mi se adună rușinea În stomac precum lichidul produs de bilă. Stând la un loc cu alți treizeci de copii, Emily a luat toate bolile posibile. Prima ei răceală de iarnă a durat din octombrie până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lovituri de la tenis când o lovitură măiestrită determină la celălalt jucător un lob inspirat. La Început am fost calmă, dar el era atât de jucăuș și de insistent, Încât competitivitatea firească a preluat controlul și eu m-am trezit curând alergând pe linia de fund a terenului, Încercând să prind mingea și s-o trimit Înapoi cu ceva efect. Deci, nu, nu aveam nevoie de el, dar el a dat naștere unei nevoi În formă de Jack În mine, o nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Țara Galilor, se aude tare un bip de la telefonul meu. SMS de la Guy. Criză Turcia Rod & R C-C plecați. Depreciere? Acțiunile turcești În cădere liberă. Ce să fac? O, Dumnezeule. Sar din scaun, deranjez celelalte familii, calc pe un labrador, alerg În stradă. Încerc mobilul, dar de data asta scoate un altfel de bipăit care mă anunță că bateria e pe terminate. Nu am semnal. Normal că nu am semnal, doar sunt În Țara Galilor. Intru În fugă Înapoi În cafenea. — Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
20.18: Trebuie că m-am Întins pe pat și am adormit. Mă trezește telefonul. E Richard. Pare foarte enervat. Spune că nu găsește mingea de detergent pentru mașina de spălat. Paula a sunat că e bolnavă, iar În timp ce Ben alerga fără scutec, a avut loc un accident pe plăpumioară. Așa că a scos cearșaful și l-a băgat În mașină, dar nu găsește mingea. Îi spun că s-a prins probabil În cearșafuri și că ar trebui să caute În coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]