14,667 matches
-
ianuarie a fost ucis comandantul Brigăzii 17 Infanterie generalul Poetaș, de un grup de săteni din banda lui Bărbuță. După ce acesta a fost ucis, cadavrul său a fost batjocorit. Comanda trupelor din zonă, după uciderea generalului a fost preluată de colonelul Ion Petrescu. În contextul evenimentelor care s-au dovedit grave, pe 9/22 ianuarie generalul Prezan a emis un nou ordin către Corpurile 4 și 5 Armată, solicitând să fie luate măsuri drastice împotriva tuturor celor care s-au dedat
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Popescu, locotenentul Dumitrescu și sublocotenentul Ardeleanu (comandanți ai batalionului aflat la nord de Hotin, al companiei de la Caplevca și respectiv al Bateriei 3 de Artilerie Călăreață), nu. Trei ofițeri britanici, maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenentul Edwin Boxhall (mai târziu colonel în serviciile speciale britanice), unul dintre ei cunoscător al limbii ruse, au fost arestați la Clișcăuți în toiul evenimentelor sub acuzația de a fi spioni români. Pe 11/24 ianuarie un ofițer de origine ucraineană i-a preluat și i-
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a devenit Olyfaunt și apoi Oliphant. Tatăl lui , Șir Anthony Oliphant (1793-1859), a fost un jurist, călător și om de afaceri care s-a bucurat de relații strânse cu cercurile conducătoare britanice. Mama sa a fost Mary, născută Campbell, fiica colonelului Ronald Campbell, care comandă regimentul 72 de Highlanders postat în colonia Capului.Amândoi părinții erau foarte evlavioși, atrași de învățătură neoprotestanta și universalista a predicatorului scoțian Edward Irving, unul din fondatorii așa numitei „Biserici Catolice Apostolice” (fără legătură cu Biserică
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
fiind minoră, cursurile sale la Universitatea din Iași fiind adesea ținute de suplinitori, precum Alexandru Lambrior, sau, după fuga sa, de Dimitrie Petrino. Andrei Vizanti, căsătorit întâia dată cu Elena Stroi, s-a recăsătorit în 1890 cu Ecaterina Millo, fiica colonelului Al. Millo și a Ecaterinei, născută Bibescu. În ziua de 28 martie/10 aprilie 1903 Andrei Vizanti, ales membru corespondent al Academiei în 1882, făcându-se „vinovat de delapidare a părăsit țara” este „șters din rândurile membrilor Academiei”, „numele unui
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
un prozator, poet, jurnalist, critic de teatru, publicist și membru al Academiei Polone de Literatură. S-a născut pe 8 ianuarie 1884 în Stryj, fiind unicul fiu al lui Edward Makuszyński și al Juliei din Ogonowski. Tatăl său a fost colonel în armata austriacă și funcționar al cancelariei din Brzozowa, lângă Krosno. a rămas orfan de tată când avea 10 ani. Pentru doi ani, rămâne în Stryj, unde termină prima clasă de gimnaziu, câștigându-și existența din ședințe de meditații. După
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
de la Oliva. Între anii 1667-1683, Morsztyn devine staroste de Tuchola. A luptat în seria de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, denumită "Potopul", precum și în Răscoala lui Hmielnițki. Se căsătorește în 1659 cu Katarzyna Gordon, fiica lui Henryk Gordon, colonel în armata regală. Câțiva ani mai târziu, trece la catolicism. În domeniul politic, a reprezentat gruparea profranceză. După abdicarea lui Jan Kazimierz al II-lea, în 1668, îl susține la candidatura coroanei polone pe prințul francez Ludwik Burbon (Wielki Kondeusz
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
este înscris textul: "„În acest loc au căzut la datorie șapte luptători antiteroriști, în 24 decembrie 1989”". Monumentul este închinat și tuturor eroilor căzuți în misiunile antiteroriste înainte și după 1989. Din ordinul generalului Nicolae Militaru, luptătorii USLA conduși de colonelul Gheorghe Trosca au fost chemați să apere de teroriști sediul MApN, clădire care în prezent este sediul Marelui Stat Major, cu toate că Ministerul era, oricum, apărat de tancurile armatei. De reținut că ministrul Nicolae Militaru i-a cerut insistent colonelului Ion
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
de colonelul Gheorghe Trosca au fost chemați să apere de teroriști sediul MApN, clădire care în prezent este sediul Marelui Stat Major, cu toate că Ministerul era, oricum, apărat de tancurile armatei. De reținut că ministrul Nicolae Militaru i-a cerut insistent colonelului Ion Ardeleanu, comandantul USLA, ca luptătorii chemați în ajutor să fie conduși neapărat de colonelul Trosca. Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fața MApN de colonelul Safta care a fost avansat, ulterior, ca general. Ulterior s-a dovedit
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
în prezent este sediul Marelui Stat Major, cu toate că Ministerul era, oricum, apărat de tancurile armatei. De reținut că ministrul Nicolae Militaru i-a cerut insistent colonelului Ion Ardeleanu, comandantul USLA, ca luptătorii chemați în ajutor să fie conduși neapărat de colonelul Trosca. Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fața MApN de colonelul Safta care a fost avansat, ulterior, ca general. Ulterior s-a dovedit că prin chemarea lor s-a urmărit, de fapt, o diversiune. Imediat ce cele două echipaje
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
tancurile armatei. De reținut că ministrul Nicolae Militaru i-a cerut insistent colonelului Ion Ardeleanu, comandantul USLA, ca luptătorii chemați în ajutor să fie conduși neapărat de colonelul Trosca. Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fața MApN de colonelul Safta care a fost avansat, ulterior, ca general. Ulterior s-a dovedit că prin chemarea lor s-a urmărit, de fapt, o diversiune. Imediat ce cele două echipaje USLA, îmbarcate în două ABI ("Autovehicule Blindate pentru Intervenție", pe șasiu ARO 240
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
de comunicații militare parola și tipul de misiune pentru care fuseseră convocate, au fost prinse într-o ambuscadă, s-a deschis foc asupra lor și opt dintre luptătorii USLA și-au pierdut viața iar alți patru au fost răniți grav. Colonelul Gheorghe Trosca a fost decapitat iar capul său a fost așezat în batjocură, cu o țigară în gură, înfipt pe osia roții unui ABI răsturnat. Trupurile luptătorilor USLA uciși au zăcut mai multe zile pe asfalt, timp în care trecătorii
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
misiunea de apărare a sediului MApN ca reprezentant al FSN. Eroii USLA cinstiți prin acest monument sunt următorii: Gradele militare înscrise în dreptul lor au fost acordate post-mortem. La data decesului, Gheorghe Alexandru Trosca, șeful statului major al USLA, era locotenent colonel, Eugen Trandafir Cotună, șeful serviciului de protecție apropiată, era maior. Ceilalți luptători decedați erau subofițeri. De fapt, toată mascarada cu chemarea expresă a lui Trosca și „confundarea” echipajelor USLA cu teroriștii era doar un act josnic de răzbunare personală. Gheorghe
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
honvezi și călăreți aflați sub comanda căpitanului Bitó , preotul Vasile Turc fiind capturat și supus judecății statariale ,respectiv executat prin spânzurare în dimineața zilei de 3 noiembrie 1848 . La data de 18 noiembrie 1848 Gardă națională a Clujului se predă colonelului austriac Karl Urban spre nemulțumirea comisarului Vay Miklos care a calificat Gardă Clujului drept lasă în contextul în care imperialii au ocupat orașul fără a li se opune rezistență . Urmașii lui Karacsay Sandor au locuit în Aruncuta până în anul 1918
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
semnalului primei companii de radio de la Salzburg din 1930. Din această stație a fost înregistrat și transmis pentru prima dată corul familiei Trapp. De aici a fost difuzat la 4 mai 1945 adresa radio a comandantului militar al orașului Salzburg, colonelul Hans Lepperdinger, care a predat voluntar orașul americanilor și, astfel, l-a salvat de la distrugere.
Wasserturm (Mönchsberg) () [Corola-website/Science/328313_a_329642]
-
Șoimu Alb” al Casei Arhiducale de Saxonia-Weimar în Austria. În ziua de 1 noiembrie 1887 a fost trecut la rangul de maior, apoi la 1 mai 1892 la cel de locotenent-colonel. În ziua de 1 mai 1895 a fost numit colonel și comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64. La cererea sa, împăratul Franz Josef I al Austriei a aprobat pensionarea lui in ziua de luni, 15 martie 1896, și l-a onorat cu Ordinul Militar
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
ortodocși din Viena au înființat o asociație având ca obiect construirea unei biserici româno-greco-orientale, asociație intitulată " Rumänisch-griechisch-orientalische Kaiser-Jubiläums-Kirchenbau- und Kirchengründungsverein in Wien", cu referire la jubileul de domnie al împăratului Franz Joseph I din anul 1908. Alexandru Lupu, pe atunci colonel, ulterior general, a deținut funcția de președinte al acestei asociații. A mai fost inițiator și protector al „Clubului Român” în capitala imperiului, de asemenea membru de onoare al asociației „România Jună”. O activitate foarte importantă, așa cum se desprinde din memoriile
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
și de cele două slujnice ale sale, Livia ( Aimée Iacobescu) și Monica (Sylvie Bréal). Acolo sosește și Franguignon (Florin Piersic) care avea întâlnire cu cantiniera (Joëlle Bernard); și el este îmbătat de cele trei italience. Între timp, batalionul condus de colonelul Laforêt (Philippe Lemaire) părăsește localitatea, ca urmare a unui contraatac austriac. Sergentul Latouche (Guy Bedos) se duce să-i anunțe pe căpitani de plecarea batalionului, dar este lovit în cap. Cei patru militari francezi sunt luați prizonieri și închiși de
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
și Latouche sunt însă luați de căpitanul austriac von Stitz (Ettore Manni) pentru a fi interogați; ei sunt închiși în turnul unde se afla pulberăria. Pătrunși în fortăreața Cento, francezii aruncă în aer pulberăria și îl iau ca ostatic pe colonelul von Schlering (Dem Rădulescu), de la care află că ambuscada va avea loc la podul Saint-Bernard. Francezii vor să ajungă acolo pentru a-și anunța camarazii, dar sunt prinși de austrieci și condamnați la moarte. Carlotta adună însă femeile din oraș
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
dar sunt prinși de austrieci și condamnați la moarte. Carlotta adună însă femeile din oraș și reușește să-i elibereze. Cei șapte grenadieri fug și ajung în cele din urmă la podul Saint-Bernard. Latouche este trimis să-l anunțe pe colonelul Laforêt că francezii sunt așteptați de un batalion austriac înarmat cu tunuri, care urmează să-i atace la trecerea podului; colonelul nu-l crede și îi consideră dezertori pe cei șapte grenadieri. Printr-o stratagemă (Carlotta se dezbracă în pielea
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
șapte grenadieri fug și ajung în cele din urmă la podul Saint-Bernard. Latouche este trimis să-l anunțe pe colonelul Laforêt că francezii sunt așteptați de un batalion austriac înarmat cu tunuri, care urmează să-i atace la trecerea podului; colonelul nu-l crede și îi consideră dezertori pe cei șapte grenadieri. Printr-o stratagemă (Carlotta se dezbracă în pielea goală și face baie în râu sub ochii militarilor austrieci), francezii sabotează tunurile inamicilor și fură două butoaie cu pulbere cu
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
la batalionul 2 al regimentului. A fost admis la Academia Militară Prusacă din Berlin din octombrie 1908, absolvind academia în 21 iulie 1911. După absolvire a servit în Reichswehr foarte redus după Primul Război Mondial până în 1927, având gradul de colonel. La 1 februarie 1931 a fost avansat la gradul de general-maior. S-a retras din Reichswehr la 31 ianuarie 1932 cu gradul de general-locotenent. După retragere s-a afiliat organizației veteranilor „Căștile de oțel”, care mai târziu a fost încorporat
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
1912 și 1914 a lucrat la Statul Major al Corpului de armată XIX din Leipzig. La 1 aprilie 1914 a fost mutat din nou la Marele Cartier General, iar la 20 aprilie 1914 a fost înaintat la gradul de locotenent colonel. La câteva săptămâni după ce a fost înaintat la gradul de locotenent colonel, a izbucnit Primul Război Mondial, iar Hentsch a fost numit șef al secției de informații de pe lângă Șeful Marelui Cartier General, poziție în care a devenit unul din consilierii
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
XIX din Leipzig. La 1 aprilie 1914 a fost mutat din nou la Marele Cartier General, iar la 20 aprilie 1914 a fost înaintat la gradul de locotenent colonel. La câteva săptămâni după ce a fost înaintat la gradul de locotenent colonel, a izbucnit Primul Război Mondial, iar Hentsch a fost numit șef al secției de informații de pe lângă Șeful Marelui Cartier General, poziție în care a devenit unul din consilierii de încredere ai lui Helmuth Johannes Ludwig von Moltke. În momentul în
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
Ca urmare, Hentsch a fost mutat la Statul Major al armatei chezaro-crăiești, iar în septembrie 1915 a fost numit "Oberquartiermeister" al grupului de armate condus de feldmareșalul August von Mackensen. La 17 ianuarie 1916 a fost înaintat la gradul de colonel, iar la începutul lunii martie 1917 OHL ("Oberste Heeresleitung" / Comandamentul suprem al armatei de uscat) l-a numit pe colonelul prusac șef al Statului Major General al administrației militare din România. Teritoriul Administrației Militare în România ("Gebiet der Militär -Verwaltung
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
al grupului de armate condus de feldmareșalul August von Mackensen. La 17 ianuarie 1916 a fost înaintat la gradul de colonel, iar la începutul lunii martie 1917 OHL ("Oberste Heeresleitung" / Comandamentul suprem al armatei de uscat) l-a numit pe colonelul prusac șef al Statului Major General al administrației militare din România. Teritoriul Administrației Militare în România ("Gebiet der Militär -Verwaltung în Rumänien" - MViR), instituit în ianuarie 1917, după stabilizarea frontului pe Siret și gurile Dunării, cuprindea 65.000 km² și
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]