15,099 matches
-
această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-și face apariția. Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
care autorul afirmă originea sud-dunăreană a acestora. Textele istroromâne folosite de Miklošič în a treia sa lucrare îi sunt furnizate de către romaniștii Antonio Ive și Theodor Gartner. După apariția primei lucrări a lui Miklošič, Hermann Ignaz Bidermann, într-o carte consacrată populațiilor de origine romanică din Austro-Ungaria, apărută în 1877, se ocupă și de istroromâni, plasând prezența lor în Istria începând cu secolul al XV-lea sau al XVI-lea. La rândul său, istoricul croat Franjo Rački consacră și el 11
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
într-o carte consacrată populațiilor de origine romanică din Austro-Ungaria, apărută în 1877, se ocupă și de istroromâni, plasând prezența lor în Istria începând cu secolul al XV-lea sau al XVI-lea. La rândul său, istoricul croat Franjo Rački consacră și el 11 pagini istroromânilor într-o lucrare din 1881, trasând drumul migrației acestora început în secolul al XII-lea în estul Peninsulei Balcanice, prin Serbia, Bosnia, Croația și Dalmația, până în Istria și insula Krk, migrație efectuată în grupuri mici
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
permanență pe români printre celelalte popoare balcanice, servindu-se de 'toponimie' și 'onomastică'. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedoromânilor. Această lucrare, care este cea mai importantă scriere a lui Ioan Caragiani, căreia 'i-a consacrat toată energia sa, uneori chiar primejduindu-și viața', după cum ne spune Pericle Papahagi, a avut o soarta destul de bizară. Tipărirea ei în 1891, ca supliment al „Revistei pentru Istorie, Archeologie și Filologie”, s-a oprit la coala 17 (pagina 272
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
apariția câteva luni, până în ianuarie 1920. Parcurgând această revistă, rămâi plăcut impresionat de varietatea articolelor și notelor publicate. În general, revista se caracterizează printr-un nivel științific ridicat, adecvat pentru întreținerea și dezvoltarea culturii generale a intelectualilor. Întregul cuprins este consacrat problemelor științifice; nu s-au publicat niciodată altfel de articole (literare, politice, sociale, economice, etc.). Călugăreanu publica în aproape fiecare număr al revistei câte un articol, dintre care multe de fiziologie. Menționăm câteva dintre ele, luate la întâmplare:
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și străinătate. Rezultatele remarcabile obținute de către profesorul D.D. Stancu sunt reflectate în literatura matematică și prin faptul că peste 70 de articole ale unor matematicieni din întreaga lume conțin chiar "în titlu" numele profesorului; așadar operatorii Stancu de aproximare sunt consacrați în literatura de specialitate. De asemenea, a publicat și a coordonat mai multe volume de analiză numerică și teoria aproximării. În anul 1997 a fost pensionat, dar a continuat să conducă programe de doctorat în calitate de profesor emerit consultant. Pe parcursul întregii
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
avere, în țară și în străinătate” (evaluată pe atunci la 1 miliard de lei). Conform dorinței sale, Academia Română a înființat o fundație de cultură națională și de asistență publică numită Fundația Familiei Menachem H. Elias, întreaga avere urmând să fie consacrată "promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noștri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. Și aceasta fără deosebire de origine, pentru toți cei care merită să fie ajutați". Fundația a fost denumită după tatăl său. Testamentul său prevedea acordarea de
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
va fi înlăturat de la Biblioteca Universității și din Academie. Cu timpul, i se va permite să activeze în cadrul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei și a Institutului de lingvistică din Cluj, unde fusese înglobată și Arhiva. Viața și activitatea folcloristului este consacrată, de acum, cercetării științifice. Mușlea abordează o lucrare extrem de vastă, constând în extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuși să o ducă la bun sfârșit, fiind publicată abia în 1970 de către Octavian Bârlea
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
Multe dintre observațiile lui s-au dovedit reale și unele interpretări sunt acceptate și astăzi. Valoarea sa științifică a fost recunoscută de timpuriu, prin alegerea sa, în 1922, ca membru al Comitetului Societății Regale Române de Geografie și a fost consacrată prin alegerea, la 31 mai 1935, ca membru corespondent al Academiei Române. A fost și membru titular al Academiei de științe din București. La 1 aprilie 1944 a fost numit membru permanent al Institutului de Geografie, la a cărei fondare contribuise
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
România. În acest laborator s-au format mulți din geneticienii români. Activând în acest laborator profesorul Maximilian a descris noi sindroame, a raportat sindroame ereditare rare, a descris noi variante cromozomiale recunoscute ca atare și incluse în toate cataloagele internaționale consacrate tulburărilor genetice, a studiat frecvența malformațiilor congenitale printre copiii muncitorilor iradiați profesional, a urmărit frecvența tulburărilor genetice la populațiile izolate din Carpați, reliefând importanța endogamiei în geneza patologiei ereditare, punând bazele unui nou domeniu în genetica noastră - genetica populațiilor. Constantin
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
coautor la manualul universitar de analiză matematică, scris alături de profesorul lor, Miron Nicolescu, autorul unui cunoscut tratat de analiză matematică. După 1960 se va dedica din ce în ce mai mult lingvisticii matematice și științelor conexe, publicând mai puțin în domeniul care l-a consacrat, dar rămânând informat la zi, conducând teze de licență și de doctorat sau fiind doar referent, în ambele domenii. În lingvistica matematică a beneficiat la început de sprijinul a doi eminenți academicieni, Alexandru Rosetti, lingvist, cel mai de seamă editor
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. Pasionat de științele naturale, începând din 1890 se consacră cercetărilor entomologice. În 1888 scrie articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina (Beitrage zur Kaferfauna der Bucovina und Nordrumăniens)”. În anul 1897, la Viena, publică monografia „Fluturii din Bucovina (Die Schmetterlinge (Lepidoptera) der Bukowina)”, în care a descris 834 de specii
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
ai Flaviei Domitilla, nepoata împăratului Domițian. Ar fi fost botezați, împreună cu ea și cu mama acesteia, Plautilla, de însuși Apostolul Petru. Ar fi fost denunțați că sunt creștini chiar de logodnicul Domitillei, deoarece au convins-o pe aceasta să-și consacre fecioria lui Dumnezeu. Sărbătoriți în Biserica Catolică la 12 mai.
Nereus și Achilleus () [Corola-website/Science/307295_a_308624]
-
viață la data de 27 martie 1979 în orașul București, în urma unui blocaj renal. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Ioan Manciuc a avut o contribuție importantă la transformarea municipiului Iași într-un oraș modern. El și-a consacrat întreaga activitate dezvoltării economico-sociale și edilitare a Iașului. Printre realizările sale ca primar menționăm următoarele: El a fost cel care a realizat pasajul subteran din Piața Unirii, lucrare pentru care au fost alocate peste 15 milioane de lei la acea
Ioan Manciuc () [Corola-website/Science/307329_a_308658]
-
Paris, „Mihai Nebunul” (1885) și „Învingătorul” (1889), astăzi distruse, exprimau temperamentul său frământat, romantic, înclinația spre o artă care exprimă sentimente și pasiuni puternice. La expoziția universală de la Paris din 1889 a obținut medalie pentru statuia „Învingătorul”. După ce s-a consacrat ca sculptor, a fost numit profesor la Școala normală superioară, sub direcția lui Odobescu, apoi la Școala de arhitectură și de aici la Școala Superioară de Meserii, cu funcție de inspector de desen și caligrafie. Spre finalul vieții a fost director
Ștefan Ionescu-Valbudea () [Corola-website/Science/308584_a_309913]
-
este venerat de creștinii ortodocși în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului (între 11-17 decembrie).Biserica apostolică armeană comemorează pe Sfântul rege și proroc David la 24 decembrie, imediat dupa a cincea duminică a Postului de Crăciun. Creștinii copți consacră, tot iarna, ziua de de 23 Kiahk, aniversării decesului lui David. David, fiul lui Isai, din tribul Iuda, își începe cariera ca militar în slujba predecesorului său Saul, regele fondator al Israelului, cu a cărui fiică Micol se căsătorește, potrivit
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
prezentator al ciclului permanent de emisiuni despre muzica contemporană "Studioul Muzicii Noi" la Radio Moldova. Creația sa muzicală este foarte apreciată, el primind Premiul Național pentru Tineret în domeniul Literaturii și al Artei (1991), Premiul I la Concursul de compoziție consacrat aniversării a 50 de ani ai UNESCO și ONU (Chișinău, 1995), Premiul I la concursurile de compoziție organizate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Moldova (1995, 1997, 1998, 2001), Premiul pentru muzică la Festivalul Național Teatral și de Dramaturgie Contemporană
Ghenadie Ciobanu () [Corola-website/Science/308603_a_309932]
-
și Palm Beach din Cannes. Prin intermediul colecției de discuri a fotografului, Django va lua contact cu muzica lui Duke Ellington, Louis Armstrong, Joe Venuti și Eddie Lang. Descoperirea jazzului va fi o adevărată revelație pentru Reinhardt, care decide să se consacre în continuare definitiv acestui gen. Jazzul îl va consacra definitiv, deși va continua să cânte ocazional cu acordeonistul de origine italiană Vetese Guerino, unul din veteranii stilului musette, sau alături de frații Baro și Matelo Ferret. Émile Savitry îi va introduce
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
a fotografului, Django va lua contact cu muzica lui Duke Ellington, Louis Armstrong, Joe Venuti și Eddie Lang. Descoperirea jazzului va fi o adevărată revelație pentru Reinhardt, care decide să se consacre în continuare definitiv acestui gen. Jazzul îl va consacra definitiv, deși va continua să cânte ocazional cu acordeonistul de origine italiană Vetese Guerino, unul din veteranii stilului musette, sau alături de frații Baro și Matelo Ferret. Émile Savitry îi va introduce pe cei doi frați Reinhardt în lumea cluburilor de
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
frați își fac debutul parizian, apoi în cabaretele La Roulotte din rue Pigalle 62, L'Aéroport din 11 rue Jules-Chaplain 11, inaugurat în iunie 1932, și în clubul Le Ponton 2 din Montparnasse în 1934. De asemenea, cântă cu jazzmeni consacrați deja, precum Stéphane Mougin, André Ekyan, Alix Combelle, la clubul Croix du Sud. Din 1933 datează și primele portrete ale lui Reinhardt, realizate tot de Émile Savitry. În fine, spre sfârșitul anului 1933, va achiziționa și primul său instrument de
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
la bază piesa Nuages. În 2005, Reinhardt a ocupat locul 66 în clasamentul marilor belgieni. La începutul carierei sale, Django Reinhardt a utilizat numeroase instrumente, multe împrumutate de la fratele său Joseph, numit și "Nin-Nin". Marca de instrumente care l-a consacrat însă a fost Selmer. Ghitarele Selmer, adesea numite Selmer - Maccaferri, fabricate de Henri Selmer & Cie., au o cutie de rezonanță asimetrică și ceva mai mare decât cele normale, eclisă îngustă, iar cele Maccaferri au în plus un rezonator suplimentar interior
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
albumul "Live Bites" cu melodii din diferite concerte, Herman Rarebell lasă bateriile pentru a deschide o casă de înregistrări la Monte Carlo, Monaco. Herman Rarebell locuiește din 2003 la München și este la fel de bun prieten cu Scorpions ca înainte. Melodii consacrate de pe "Face The Heat": Under The Same Sun, No Pain No Gain, Someone To Touch și Nightmare Avenue. După ce Herman Rarebell a părăsit trupa, primul membru al trupei din afara Germaniei intră în trupă: americanul James Kottak. James Kottak este responsabil
Scorpions () [Corola-website/Science/308035_a_309364]
-
12 ani și jumătate, îndemnat de tatăl său, dar s-a apucat serios de tir sportiv abia la 14 ani. A început cu probe de pistol aer comprimat. A urmat pistol liber, iar din 1987, pistol-viteză, proba care l-a consacrat. După ce a participat la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, a renunțat la sport în urmă Jocurilor Olimpice de la Beijing, din 2008, unde a participat că sportiv reprezentând România, fiind în același timp antrenor la Federația din Tailanda. A continuat activitatea de antrenor
Iulian Raicea () [Corola-website/Science/308098_a_309427]
-
4 iulie 1865, a fost numit episcop al diecezei de Gherla, în locul rămas vacant prin decesul episcopului Ioan Alexi. Papa Pius al IX-lea, prin bula din 25 septembrie 1865, a confirmat alegerea, iar la 3 decembrie 1865, a fost consacrat episcop, prin punerea mâinilor episcopului Iosif Pop Silaghi (Sălăjanul), în calitate de împuternicit al mitropolitului Alexandru Șterca-Șuluțiu, în catedrala greco-catolică din Oradea. La 28 ianuarie 1866, a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
aliate, care transportau materiale de primă necesitate din America de Nord și de Sud spre Regatul Unit și Uniunea Sovietică. Submarinelor germane (U-boot) li s-au adăugat cele italiene, după ce Italia a intrat în război în iunie 1940. Numele de „Bătălia Atlanticului”, consacrat de Winston Churchill în 1941, este folosit oarecum impropriu pentru o campanie care a început în prima zi a conflictului european și a durat aproape 6 ani, a implicat mii de vase și s-a întins pe sute de mile
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]