14,853 matches
-
Uleiul s-a ales deasupra apei. 32 Folosirea adjectivală a participiului este însă posibilă pentru forma negativă: om nemers la școală, asociată, de obicei, cu citirea rezultativă. 33 Verbele a se rarefia și a se rări sunt considerate ca denotând dispariția progresivă (Aerul se rarefiază în cameră; Cu cât te apropii de oraș, copacii de pe marginea orașului se răresc). 34 Ca verb de emisie de lumină și de căldură (Lumina sfântă se aprinde la Ierusalim). 35 Ca verb de emisie de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat moldovenesc ca nume propriu. Este evident moldovenismul exacerbat al autorului și pretențiile absurde în legătură cu o anumită continuitate statală: „Moldovenii au izbutit să-și întemeieze Statul lor Moldovenesc. Moldovenii au luptat până în pragul dispariției pentru Statul lor Moldovenesc. Moldovenii chiar și în cele mai tragice perioade n-au pierdut nădejdea de a reveni, de a renaște, de a reafirma Statul lor Moldovenesc. Cea mai grăitoare dovadă că «statul lor este garanția dezvoltării optime a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Uniunea Sovietică și Germania. Omenirea, deși bănuia, avea să afle mult mai tîrziu că Pactul conținea o anexă secretă prin care U.R.S.S. și Germania și-au stabilit „sfere de interese” de la Marea Baltică la Marea Neagră, horătîndu-se în acest mod fie dispariția unor state, fie amputarea lor. Astfel, Polonia urma să dispară, fiind din nou împărțită, de data aceasta între Germania și U.R.S.S., țările baltice să fie încorporate prin forță în cadrul Uniunii Sovietice, iar Finlanda amputată de regiunea Karelia. Anexarea de către
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o mai îndeplinește, chiar dacă estetic sau deosebit de atractiv, el încetează să mai fie aparat casnic. Eventual, poate fi menționat și folosit ca obiect pur estetic, dar în acest caz devine altceva. Apărarea țării reprezintă cerința funcțională finală constitutivă a armatei. Dispariția unei asemenea cerințe, în contextul unei lumi care structural ar renunța la dezvoltarea diferențelor de interese prin mijloacele forței militare, face armata inutilă, indiferent de eventualele sale funcții laterale pozitive. Profilul pregătirii militare este, în ultimă instanță, determinat de cerința
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
chiar soluții inadecvate. • Persistența limitată a condițiilor. O soluție este optimă în raport cu anumite condiții particulare. Dacă legile sociale ar descrie comportamentul optim al sistemelor, atunci ele ar trebui să presupună mereu că starea optimă va fi atinsă cu mult înainte de dispariția sau modificarea condițiilor care o definesc ca atare. Dacă procesul de căutare este mai îndelungat decât persistența condițiilor în raport cu care starea de optim este definită, lucru ce nu poate fi exclus de principio, legea rămâne inoperantă, lipsită de sens. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comunităților sătești, al comunităților etnice. 2. Timpul înșelător, sub aparența duratei lungi și a încetinelii, el ascunde virtualități de crize bruște și neașteptate. Este timpul specific marilor orașe sau al „publicului” politic. 3. Timpul cu bătăi neregulate între apariția și dispariția ritmurilor, caracteristic rolurilor sociale, atitudinilor colective și comportamentului maselor. 4. Timpul ciclic, în care prezentul, trecutul și viitorul se proiectează reciproc: specific comunităților primitive sau mentalității mistice. 5. Timpul în întârziere în raport cu el însuși este timpul a cărui scurgere se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și chiar despotice deoarece nu au legătură cu morala creștină și liberalismul economic. Prin impozit, statul Își Întărește puterea și Îngrădește libertatea contribuabililor deoarece, conform acestei doctrine, „libertatea lăsată În mâna oamenilor slăbește statul, generează haos social și duce la dispariția națiunii”31. Gândirea mercantilistă are meritul de a fi declanșat practic dezvoltarea Europei Occidentale, aflându-se la baza adoptării unor legi privind educația și obligația de a munci, dar prețul plătit a fost sacrificarea agriculturii. Cel mai sugestiv exemplu, sub
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
fost negată „creator” la Început, apoi a devenit istorie pentru noile generații de sociologi aflate sub o intensă presiune ideologică, morală și chiar materială. Cea mai mare ruptură s-a dovedit a fi Însă cea valorică. Desființarea Institutului Social Român, dispariția marilor profesori, dispariția Învățământului universitar de specialitate, cu toate că Facultatea de Sociologie a fost reînființată pentru scurtă vreme, demonizarea chiar și a cuvântului sociologie au adus până la urmă disciplina la cheremul unor mediocrități, diletanți sau carieriști. A existat Însă și continuitate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la Început, apoi a devenit istorie pentru noile generații de sociologi aflate sub o intensă presiune ideologică, morală și chiar materială. Cea mai mare ruptură s-a dovedit a fi Însă cea valorică. Desființarea Institutului Social Român, dispariția marilor profesori, dispariția Învățământului universitar de specialitate, cu toate că Facultatea de Sociologie a fost reînființată pentru scurtă vreme, demonizarea chiar și a cuvântului sociologie au adus până la urmă disciplina la cheremul unor mediocrități, diletanți sau carieriști. A existat Însă și continuitate. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
puternică În direcția schimbării paradigmei. Cea mai semnificativă și mai radicală schimbare a fizionomiei disciplinei, din 1989 Încoace, este ruptura ,,peste noapte” cu marxism-leninismul. Despărțirea de marxism a fost atât de bruscă și de vizibilă, Încât se poate spune că dispariția regimului Ceaușescu a coincis cu căderea paradigmei oficiale, printr-un consens general, fără rezistențe manifeste și Încercări de apărare a fostei doctrine oficiale. Respingerea a fost atât de categorică, Încât nici după zece ani nu se constată vreo revenire semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
afinitățile mai vechi ale sociologilor față de diferitele orientări teoretice. În locul paradigmei marxist-leniniste, care a dominat scena sociologiei peste cinci decenii, au apărut o multitudine de paradigme sociologice. Absența formală a perspectivei marxiste din sociologia ultimului deceniu nu coincide, desigur, cu dispariția sa totală. Din punct de vedere informal, perspectiva marxistă se va resimți În analiza fenomenelor sociale, mai ales În combinație cu alte perspective teoretice, după cum va rezulta din investigația unor domenii tematice („societate de supraviețuire”, ,,subeconomii redistributive”, capitalism parazitar, probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de exprimare pentru fiecare sociolog. Marele câștig postdecembrist rămâne pluralismul teoretic și metodologic În sociologie, existent și Înainte de 1989, Însă de cele mai multe ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă, devenită ideologie oficială a unui partid-stat, el a cunoscut după 1989 stigmatul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
deciziile pe care ei le consideră a fi optime pentru structurile pe care le administrează. Actorii aflați În sfera managerială pot ignora diagnosticul social cu riscul de a agrava disfuncționalitățile (boala), structura respectivă având mai multe șanse să involueze până la dispariție. Acest fapt s-a Întâmplat cu România: desființarea sociologiei și neacceptarea diagnosticului pus de profesioniștii de profil au făcut ca „bolile” sistemului social să fie tratate de vraci ideologici, „injecțiile” propagandistice favorizând intrarea sistemului În metastază structurală și grăbindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
uneori, dar ele par a fi dominate de numeroasele apropieri care nu țin seama de grupele etnice. Documentele trecutului pun aci În lumină forme arhaice prestatale bazate pe ansamblurile sociale ale văilor pireneene, care ajung până la forme de viață prestatală. Dispariția lor se leagă de apariția statelor moderne spaniol și francez, care fixează frontiera dintre ele pe culmile Pirineilor, Împărțind În două societăți altădată unitare. ,,Regiunile carpatice” duc, de asemenea, la studii comparative bazate pe aceleași justificări ca pentru celelalte regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
diverse. Dar Încă de la Început diversitatea exista, deoarece Imperiul Roman nu era alcătuit din aceeași populație, chiar dacă se vorbea peste tot și latina. O parte din populațiile romanizate ale Antichității au rămas vecine Între ele și au dezvoltat, și după dispariția Imperiului, o civilizație comună. Nu același lucru se poate spune Însă spune despre popoarele sud-americane, departe de Europa, sau despre români, izolați În lumea slavă. Elementele comune legate de viața socială modernă sunt, de aceea, limitate la popoarele ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ales păduri, pășuni, ape), ce au un caracter devălmaș. Transmiterea drepturilor asupra lor diferă la aceste două categorii, dar ea este asemănătoare de la o regiune a alta. Și tot ca un element asemănător trebuie notat peste tot un proces de dispariție treptată a părților devălmașe, ce devin terenuri arabile și intră În posesia gospodăriilor. Această dispariție este Întovărășită de ștergerea puterii vechilor unități sociale, Într-o vreme când ele aveau preeminența asupra persoanelor ce le alcătuiau. Această lungă evoluție este Întovărășită
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceste două categorii, dar ea este asemănătoare de la o regiune a alta. Și tot ca un element asemănător trebuie notat peste tot un proces de dispariție treptată a părților devălmașe, ce devin terenuri arabile și intră În posesia gospodăriilor. Această dispariție este Întovărășită de ștergerea puterii vechilor unități sociale, Într-o vreme când ele aveau preeminența asupra persoanelor ce le alcătuiau. Această lungă evoluție este Întovărășită de numeroase conflicte sociale Între diversele grupuri, cei mai puternici au mai multe posibilități să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cea românească, În care fiecare nouă căsătorie ducea la Întemeierea unei gospodării, nu era compatibilă cu organizarea vieții militare și, din această cauză, se interzic despărțirile copiilor de părinți și diviziunea pământului, interzicere ce nu-și mai are rostul o dată cu dispariția regimentelor grănicerești, În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au lăsat Însă urme ce se pot vedea mai ales În casele construite În secolul trecut. În alte regiuni (coastele dalmatice), unde Începuseră să dispară vechile forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
faptul că deseori retribuția angajaților se făcea mai mult prin acces, la servicii sociale (locuință, asigurări etc.) decât În bani. Trebuie adăugat la cele spuse anterior și faptul că „instaurarea puterii pieței” În societatea și economia chineze nu a Însemnat dispariția totală a mecanismelor de acces privilegiat și particularist la anumite resurse de pe piața muncii. În perioada din care datează cercetările se poate afirma doar faptul că meritocrația, intrarea În anumite companii pe baza meritelor și slăbirea rețelelor și relațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la îndemînă să se conceapă ca depinzînd în mod esențial de un Altul, în care umanul își găsește prin depășire de sine statura completă, libertatea maximă. Sensibilitatea noastră intelectuală față de registrele invizibile, trans-individuale ale realului s-a diminuat pînă la dispariție sau pînă la lipsa de discernămînt. Dacă admitem asemenea registre, le admitem în calitate de construcții mentale ale individului sau ale unui grup, ca fapte psihice sau culturale. Iată un al doilea obstacol: universalul (creat și increat) devine în modernitatea tîrzie chestiune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
decît omul tîrziu modern pentru a gîndi celelalte niveluri ale realului, pentru a se raporta la ele. O întreagă armătură instituțională și culturală îi susținea efortul, i-l impunea chiar, i-l înfățișa drept ceva cuvenit, firesc, inevitabil. Dar tocmai dispariția sau fragilizarea acestei armături ne poate ajuta să sesizăm natura ei de suport, iar nu de principiu care hotărăște structura realului complet. Dacă luăm în serios ierarhia realului, nu vom putea accepta că ea variază de la o societate la alta
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de alta, că teoria ieșirii din religie nu e produsul unei mentalități seculare ofensive, ci are acuratețe obiectivă, fiindcă această teorie dacă îi recitim cu atenție pe autorii ei nu susține un declin ineluctabil al religiei care ar conduce la dispariția ei, ci se referă la diminuarea influenței sociale a religiei, ceea ce conduce la o mutație a fenomenelor religioase. De acord! Totuși, cînd teoreticienii aleg să vorbească despre ieșirea din religie și chiar dacă ținem seama de toate nuanțele care trebuie date
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
judecat și se judecă pe sine cu măsura vizibilității lui sociale. în anii '80 ai secolului trecut, L. Koakowski vorbea tăios despre așa-zisa criză actuală a creștinismului, care, clamată și temută de mulți credincioși, revine pentru ei la anemierea/dispariția influenței publice a religiei. Dar prin faptul că religia pierde accelerat teren în viața publică, în cultura generală, în școală, nu credința se află în criză, afirma apăsat Koakowski, ci doar un derivat al ei forma creștină pe care au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare a persoanei față de un colectiv, orice supunere în fața unei instituții, fie ea chiar religioasă. Reperele religioase comunitare odinioară prezente cu o familiaritate care putea deveni rutină s-au împuținat pînă la dispariție. în măsura în care se raportează la transcendent, omul se află (aproape) singur față în față cu Cel singur. Nu e aceasta o situație spirituală plină de riscuri, dar și de posibilități simbolice? Căci, dintotdeauna, cel care poate face experiența absolutului este omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Capoccia, Matias Dewey, Klaus Eder, Raimundo Frei, John Keane, Alan Knight, Kirk Hawkins, Herfried Münkler, Pierre Ostiguy și lui Laurence Whitehead. În etapele finale ale editării acestei cărți, am fost, la fel ca mulți alții, îndurerați de vestea brutală a dispariției premature a lui Peter Mair. Peter a fost profesor de politică comparată la European University Institute și unul dintre marii cercetători în domeniul sistemelor de partide și al democrației europene. Majoritatea colaboratorilor la această carte l-au cunoscut pe Peter
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]