15,885 matches
-
de un Robbe-Grillet, primii scriitori “liminari”, al doilea “formalist”. Poate că recentele producții ale primului și ultimului - Le Tramway și, respectiv, La Reprise Îi aduc Împreună mai mult ca oricînd. Ajungem la ultima parte, “Un alt sfîrșit de secol (deriva ideologiilor)”, marcată de “Întoarcerea la roman”. Paranteză: Îmi amintesc că la examenul de literatură franceză din ultimul an de facultate am Început prin a scrie, despre romanul francez angajat, “le roman n’est plus roman”. Așadar, back to the novel, prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după unii) sau la poezie pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unchiul lui compozitorul, pentru că știe că Rameau nu există - a murit sau nici n-a existat, sau a murit ca și cum n-ar fi existat. De aici Înainte, cititoareo/cititorule, aș putea să-ți spun o poveste despre literatura impasibilă, despre ideologia care o servește, despre personajele ei banale și viața lor lipsită de sens - dar asta ar Însemna să intru În detalii estetice, să speculez, să devin acel cititor pe care Beigbeder vrea să-l șocheze. Ar fi o poveste În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cronici favorabile cărții, ca aceea publicată În Libération de Thomas Clerc - „Măreția Vieții sexuale...”. Mai sînt și altele, ai căror autori apelează la referințe comune, ca Sade, Bataille, Sollers; la cuvinte ca tabu, transgresare, nuditate, scandal: toată panoplia, cunoscătorii “ideologiei franceze” o știu foarte bine, nu mai insist. Se prea poate să fi apărut și cronici extrem de defavorabile Îndrăzneței scrieri, dar ele lipsesc din dosarul de presă care mi-a ajuns În fața ochilor. Cu o excepție, ce-i drept, una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Iată și cum, astfel, ea evită un clișeu. Viața sexuală a Catherinei M. aparține literaturii În măsura În care obiectele de artă contemporane aparțin artei pentru că sînt expuse. Literatura autoarei este rezultatul al celei mai pure voințe de expunere. Cum aartenența la vreo ideologie nu poate fi detectată cu precizie - desigur, aiuritoarele partuze relatate constituiau o practică asiduă a anilor ’60 - ’70, dar, spre deosebire de Lorette Nobécourt, Catherine Millet nu Încorporează În récit-ul ei vreo convingere sau ideologie reperabile istoric - Îmi rămîne să văd În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voințe de expunere. Cum aartenența la vreo ideologie nu poate fi detectată cu precizie - desigur, aiuritoarele partuze relatate constituiau o practică asiduă a anilor ’60 - ’70, dar, spre deosebire de Lorette Nobécourt, Catherine Millet nu Încorporează În récit-ul ei vreo convingere sau ideologie reperabile istoric - Îmi rămîne să văd În cartea aceasta o simplă declarație de independență, ca și o revendicare (cu pandantul ei, Îndemnul) la extinderea cîmpului literar și la permisivizarea lui, după un principiu, Însă: poate fi literatură orice discurs despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a spune adevărul crud despre lume, despre Occident, despre omul occidental, despre civilizația pe care ei o văd În agonie, ca un eșec răsunător al Încercării multiseculare de a ameliora prin cultură natura omenească. Or, potrivit unei conepții descinse din ideologia rousseauistă a naturii, natura e liberă și libertatea nu se cucerește decît prin revenirea la natură a celui care și-a cedat viața regulilor societății civilizate. Civilizația, conform acestor autori, și mai ales lui Michel Houellebecq, reprezintă o suprastructură pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zbată vasele sanguine, texte cu efect de seră, texte de Îngurgitat În vremuri de gripă. Texte etc. Abordarea mea, Însă, se vrea ceva mai circumstanțializată. Ea se concentrează pe un segment de literatură franceză contemporană Încadrabilă cu resturi Într-o ideologie estetică În evoluție: de la Noul roman la promoția optzecistă a școlii de la Minuit, minimalistă (cu prelungiri Înspre literatura enunțiativă, autobiografismul precipitat al celei mai noi promoții de la Minuit, cea din anii 1990, de la Eric Laurrent la Laurent Mauvignier și la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-i continuă viziunea - Marie Redonnet -, intrăm Într-o perioadă de convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu moare, ceea ce m-am hotărît să numesc literatura de apartament, a unei antropologii comode, moi, debile. În cursul deceniului opt, ideologiile se prăbușesc: disidența comunistă Începe să fie susținută de intelectualii francezi de stînga, Sartre și Foucault primind imigranți politici chinezi la Paris; creșterea economică se oprește după 1973, criza se adîncește În jurul lui 1980; structuralismul devine steril, la fel și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vitală pentru ca energia calorică rezultată din athanorul scrierii să frigă cititorul. Literatura franceză rămîne una dintre primele literaturi naționale victime ale Istoriei, pricină a atîtor lamentații. În epoca indiferenței, cel mai mare scriitor francez este prea-angajatul Michel Houellebecq. În anii ideologiilor Înfloritoare, cel mai important scriitor francez era indiferentul Robbe-Grillet. Prima ipoteză, formulată deja În motto, este că romanul francez modern este În mare parte critic, adică reactiv. El reacționează la Istorie. Vom accepta, totuși, că, În ciuda proiectului politic al literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie supraestimată. S-a dovedit că puțini scriitori au fost În stare să anticipeze dinamici societare și metamorfoze mentale majore. și chiar dacă au reușit, ca Dostoievski În Demonii, de pildă, ideologia s-a dovedit o armă mai puternică. Literatura s-a mulțumit să Însoțească și să Îmbogățească un imaginar, colectiv și individual, fără să-i schimbe structura și originea. Unde se putea manifesta mai pregnant morala eroică a „generației etice” a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fuseseră confruntați. Barthes n-a insistat suficient asupra dimensiunii etice a scriiturii albe - sesizare care, dacă ar fi fost făcută, i-ar fi contrazis poate concluzia pesimistă -, nu din cauza lipsei de perspicacitate, ci din pricina ponderii marxiste (și poate freudiene) a ideologiei care-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa de scop, inocența - ar fi trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură „albă” a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
piesei Așteptîndu-l pe Godot. Dar Beckett debutase În 1929, cu mult Înaintea lui Barthes, Într-o perioadă de o densitate ideologică mult diferită În conținut de cea de după 1945; cu atît mai remarcabilă apare astăzi autonomia lui Beckett față de intensificarea ideologiilor brutale care se afirmă În epocă. Literatura lui atinge maximul la temperatura Înghețului - se mai poate spune și că „joacă la zero” -, autorul exilat intuind de la bun Început natura maladiei de care suferea literatura: una etică. știe că Înrăutățirea ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca Alain Robbe-Grillet, Claude Simon sau Robert Pinget, fără a-l uita pe Bernard-Marie Koltès, În vreme ce producția de literatură și În special roman devine industria pe care o știm astăzi, cîțiva nu foarte tineri scriitori atașați noii tradiții, rupți de ideologia revoluționară și sensibili la avatarurile mai puțin fericite ale democrației franceze silită să se Îndepărteze de fascinația sovietică sau comunistă de orice fel, debutează cu scurte romane care aduc În atenția critică termenul de minimalism, dar și cel de postmodernism
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau, Doamne ferește, vidanjor pentru a o regăsi, pentru a le reconstrui. Lucrurile și ființele sînt, la Patrick Deville, consubstanțiale, lor li se conferă același statut ontologic, fără ca asta să implice totuși reificarea, un concept la modă În discursul unei anumite ideologii. În ciuda faptului că Jérôme Lindon, legendarul editor de la Minuit, plecat dintre noi În urmă cu un an, i-a numit pe minuitiști impasibilii, putem spune că unii dintre ei participă la un nou umanism, la formularea sensibilității unei noi umanități
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Aliette Armel, “Volodine, écrivain post-exotique”, Magazine littéraire, martie 1998). Dacă dialogurile sacadate și obscure semnifică o lume dezintegrată, nu e mai puțin adevărat că, din punct de vedere politic, discursurile frînte și detracate sugerează păbușirea Încrederii În coerența mincinoasă a ideologiilor de tot felul. Romanele lui Volodine sunt și niște necroloage ale războiului rece. Ultima carte publicată de romancierul francez continuă linia post-exotismului scriptural anterior: Les Anges mineurs (Micii Îngeri, 1999) este o colecție de patruzeci și nouă de “narrats”, mini-narațiuni
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este următoarea: Sistemul Își Însușește ceea ce individul produce cu mîinile lui; astfel, cu cît produce mai multe bunuri materiale, individul pierde mai mult, pînă dincolo de limita care-l individualizează. Sistemul este astfel “o forță străină, situată În afara” lui (citez din Ideologia germană), pe care este incapabil s-o domine. M-am hotărît să devin prost M-am hotărît să devin prost este un roman care Începe promițător și pare a da dreptate titlului românesc: “Acum, la douăzeci și cinci de ani, sperînd Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu contează decît dacă e vie, și nu e vie decît dacă are măsura omului care o scrie. Numai astfel se poate Înțelege umanismul literaturii, care nu are nimic În comun cu cel ideologic al secolului Luminilor sau cu alte ideologii ale secolului trecut. Singura situație În care un text literar Își poate aroga statutul de model este cel În care naratorul se propune ca erou și realizează adecvarea dintre graphein și bios, dintre scriere și reprezentare, adică ceea ce se numește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înscris pe copertă anii 1957-1958. Primul număr, din ianuarie 1951, se deschide cu un Cuvânt înainte: „Foaia aceasta nu este organul unui determinat grup politic și nu are tendințe sectare. Cu atât mai puțin apare ca să susțină interesele, ambiția ori ideologia vreunui ins sau vreunui comitet. Cei care fac sacrificiul să o scrie și să o răspândească înțeleg să o pună întreagă în serviciul românismului. Ca atare, colaboratorii ei - permanenți sau vremelnici - se vor călăuzi statornic de cele trei mari idei
CUGET ROMANESC (PENSAMIENTO RUMANO). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286554_a_287883]
-
Școlii Normale de băieți din Botoșani. A avut funcții de conducere în organizații culturale locale și de educare a tineretului. Experiența participării la două războaie (1913, 1916-1918) este reflectată în scrierile sale. Debutează cu proză la „Arhiva” (1905). Discipol, ca ideologie socială și literară, al lui N. Iorga, C. colaborează la „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Junimea literară”, „Făt-Frumos” și la multe periodice din zona sa de activitate. Este secretar de redacție la „Revista Moldovei” (1921-1927), unde publică și
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
spre cercetarea empirică a realității a avut o dublă influență masivă asupra reconstruirii sociologiei românești în perioada comunistă. În primul rând, această orientare empirică a oferit sociologiei în renaștere șansa de a evita în mare măsură strangularea ei de către cadrele ideologiei marxist-leniniste. De la începutul relansării sale, în anii ’60-’70, sociologia românească s-a centrat pe cercetarea proceselor reale de industrializare și urbanizare, de integrare a țărănimii trecute forțat dintr-o agricultură colectivizată în industrie și în mediul urban, și pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Nisbet (1967, 1986) sau Raymond Aron (1967). Există totuși o perspectivă oarecum diferită în argumentele oferite de sociologia clasică și în soluțiile date de aceasta crizelor modernității față de conservatorism (Nisbet, 1967). Ca atare, suntem obligați să folosim instrumentele, metodele și ideologiile modernității pentru a reface ordinea socială și morală. Orice întoarcere la ideile și instituțiile tradiționale este sortită eșecului și se bazează pe o neînțelegere generală privind specificitatea perioadei moderne. În România, în ciuda câtorva cărți și articole antebelice 2, sociologia devine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1933 și 1940 ale lui Petru Comarnescu dau expresie, mai tot timpul, dezgustului autorului lor „de a mai face ceva, de a mai spera ceva, de a mai crede în ceva”, dezamăgirii de generația sa care, în urma unor diferende de ideologie politică, s-a răvășit, nemulțumirilor sale de mediul în care trăiește, care a devenit „și mai josnic și mai anihilator”. Epistolierul se teme permanent să nu se rateze, să nu se comodizeze, să nu se burghezească. Dornic să știe cât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a limbajului poetic-cazon. Vocea din off a comentatorului: „Dascălul comunist se dovedește, în realitate, un salariat obtuz și ineficient al sistemului pe care îl reprezintă și îl perpetuează”, el devine - alături de metodistul de partid și de activist - un distribuitor al ideologiei „umanismului socialist”; iar învățământul, ca sistem, suferă de o „boală cronică: imbecilizarea și nevroza”. Manualele, începând cu Abecedarul, sunt pline de stereotipuri, scopul este „politizarea” (adică impregnarea minții copiilor), familiarizarea lor cu mărețele realizări ale epocii. Copilul e format prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
politice, cultură, comerț liber: scheme cognitive prefabricate, clișee și stereotipii în amestec cu produse vandabile, dorite, trezind speranța unei alternative. Un consumerism care îmbină criteriul vandabilității cu dirijismul și comanda politică, forța captivantă a aventurii cu puterea politică autohtonă. O ideologie locală acomodantă, injectată maselor în doze bine gândite, stimulând consumul și promovând, în același timp, „educația politică” corespunzătoare. Un comunism adaptat, îmbunătățit cu doze generoase de patriotism, naționalism, realism și umanism socialist. Tezele din iulie aveau să impună acest tip
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]