14,670 matches
-
anterior acest paradox (motiv pentru care mai este numit și "paradoxul Zermelo-Russell"), dar lui Russell aparține meritul de a-l fi publicat în premieră. Referindu-se la paradox, Henri Poincaré ironizează teoria lui Giuseppe Peano despre limbajul formal construit pentru matematică precizând în termeni sarcastici: "Finalmente, logica s-a dovedit că nu este chiar sterilă. Până la urmă a dat naștere unei contradicții." Pentru a demonstra că teoria naivă a mulțimilor enunțată de Cantor este inconsistentă, Russell a imaginat o mulțime specială
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
de analizat cazurile: În acest caz, avem de-a face cu un semi-paradox. Mecanismul paradoxului este demontat în trei elemente: Deși a generat un moment de criză, paradoxul lui Russell a condus la realizarea unor progrese în anumite ramuri ale matematicii. S-a pus problema dacă un sistem axiomatic precum cel al lui Zermelo-Fraenkel este supus contradicțiilor și dacă este suficient de tare pentru a demonstra sau confirma orice prepoziție. Ulterior s-a constatat că acest tip de probleme nu sunt
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
este supus contradicțiilor și dacă este suficient de tare pentru a demonstra sau confirma orice prepoziție. Ulterior s-a constatat că acest tip de probleme nu sunt de natură pur matematică, ci mai degrabă de limbaj și de structură a matematicii. Astfel se naște o disciplină logico-matematică, numită "metamatematică", acesta reprezentând cel mai mare progres din domeniul epistemologiei datorat paradoxului lui Russell. Printre fondatorii acestui nou domeniu se pot enumera: David Hilbert (prin "programul lui Hilbert", 1920 - 1922), Kurt Gödel (prin
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
sunt învățați să-și dezvolte abilitățile dobândite și cele native precum și să primească ghidarea corectă pentru a avea o viață sănătoasă. Copiii participanți în taberele BIO Câmp sunt selectați din școli din toată țara, în funcție de performanțele școlare. Există următoarele domenii: matematică, fizică, literatura și comunicare, arta (pictură, muzica, teatru, dans, etc), sport. Pentru strângerea fondurilor necesare organizării taberei BIO Câmp, Fundația Life Care a organizat un bal de caritate online.
Life Care () [Corola-website/Science/326048_a_327377]
-
Georg Norman urmat de calvinistul francez Dionysius Beurreus (1500-67). Dionysius a fost atât profesorul lui Eric cât și a fratelui vitreg al acestuia, Ioan, și se pare că a fost apreciat de ambii. Eric avea înclinații către limbile străine și matematică; avea cunoștințe temeinice de istorie și era familiarizat cu astrologia. Când Eric și-a început aparițiile publice, a început să fie numit "regele ales" () și după întâlnirea cu parlamentul din Stockholm din 1560, el a primit titlul de "regele ereditar
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
denumită Profesor Doctor Alaci (Somnului). S-a născut la Cacica, Suceava într-o familie săracă. După studiile primare și gimnaziale de la Vaslui, urmează, între anii 1905 - 1909, Facultatea de Științe din cadrul Universității din București. După absolvirea acesteia, este profesor de matematică la diferite licee din București și Iași și apoi la Școala Politehnică din Timișoara. Alături de Traian Lalescu, Vasile Cristescu, Gheorghe Buicliu, este ales printre membrii Comitetului Gazetei Matematice. Printre temele studiate, se numără: seriile trigonometrice, funcțiile pătratice, ecuațiile diferențiale și
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
se numără: seriile trigonometrice, funcțiile pătratice, ecuațiile diferențiale și integrale. A dat ecuația unei figuri cu patru foi din patru semicercuri egale. A studiat soluția generală a ecuației diofantice de forma: unde formula 2 A publicat peste 110 memorii din domeniul matematicii. Cea mai importantă scriere a sa este "Trigonometria pătratică". De asemenea, a scris o serie de articole referitoare la activitatea unor matematicieni ca: N. Botea (1938), Gh. Bratu (1941), Ion Ionescu (1947), N. Abramescu (1947).
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
cunoscuți pentru lucrarea "Cartea mașinăriilor uimitoare" (în arabă: كتاب الحيل Kitab al-Hiyal) și "Cartea de geometrie a celor trei frați". Aceștia au construit un observator astronomic propriu, au colectat manuscrise și au efectuat traduceri din arabă în greacă. Lucrările de matematică acestor frați au fost reunite și traduse în latină de către Gerardo din Cremona și tratează probleme ca: trisecțiunea unghiului, determinarea mediilor proporționale prin metode mecanice.
Banu Musa () [Corola-website/Science/326160_a_327489]
-
Este considerat unul dintre creatorii de frunte ai școlii matematice românești. S-a născut la București ca fiu al unui negustor. Nu are o copilărie prea fericită, de mic rămâne orfan de tată. Mama s-a recăsătorit cu profesorul de matematică Gh. Nicolaevici. De la acesta a dobândit primele îndrumări, fiind elev la Liceul Sfântul Sava. În timpul Primului Război Mondial este nevoit să-și întrerupă studiile și se refugiază la Roman, unde se angajează ca meditator. După încheierea războiului, se reîntoarce în Capitală, unde
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
unde se angajează ca meditator. După încheierea războiului, se reîntoarce în Capitală, unde continuă să mediteze elevi până la încheierea studiilor secundare, după care intră ca funcționar de stat la serviciul cadastrului. În această perioadă își continuă studiile la Facultatea de Matematică, unde a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Anton Davidoglu, David Emmanuel, Traian Lalescu, Nicolae Coculescu. Deși a avut o situație materială modestă, fiind nevoit să se întrețină susținând meditații, încheie studiile superioare cu rezultate strălucite, fiind apreciat de Țițeica
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
Paris cu o bursă la "École Normale Supérieure", unde este coleg cu Miron Nicolescu. Apoi urmează Sorbona și "Collège de France", unde audiază cursurile profesorilor Ernest Vessiot, Émile Picard, Henri Lebesgue, Paul Montel, Édouard Goursat. În 1927 susține doctoratul în matematică cu subiectul "Sur une classe d'équations fontionnelles". Întors în țară, intră ca profesor de matematici la liceul militar "Mănăstirea Dealu". În 1928 este numit conferențiar la Universitatea din Cluj la Catedra de Mecanică rațională și deține acestă funcție până în
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
Sorbona și "Collège de France", unde audiază cursurile profesorilor Ernest Vessiot, Émile Picard, Henri Lebesgue, Paul Montel, Édouard Goursat. În 1927 susține doctoratul în matematică cu subiectul "Sur une classe d'équations fontionnelles". Întors în țară, intră ca profesor de matematici la liceul militar "Mănăstirea Dealu". În 1928 este numit conferențiar la Universitatea din Cluj la Catedra de Mecanică rațională și deține acestă funcție până în 1931, după care intră ca profesor de analiză matematică. A fost membru titular al Academiei de
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
de Mecanică rațională și deține acestă funcție până în 1931, după care intră ca profesor de analiză matematică. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. Între 1949 și 1955, deține conducerea Catedrei de Matematică la Politehnica din Cluj, ca apoi să treacă la Catedra de Ecuații diferențiale. De asemenea, mai deține și funcția de șef de secție la Institutul de Calcul Numeric în Consiliul Științific al Facultății de Matematică din cadrul Universității din Cluj. În
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
1955, deține conducerea Catedrei de Matematică la Politehnica din Cluj, ca apoi să treacă la Catedra de Ecuații diferențiale. De asemenea, mai deține și funcția de șef de secție la Institutul de Calcul Numeric în Consiliul Științific al Facultății de Matematică din cadrul Universității din Cluj. În 1971 s-a pensionat și și-a continuat activitatea ca profesor consultant. este continuatorul operelor lui Nicolae Abramescu, Aurel Angelescu, Theodor Angheluță, Gheorghe Bratu și Petru Sergescu. Cele mai multe din studiile sale sunt din domeniul analizei
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
(n. 2 ianuarie 1903, București - d. 20 iunie 1969) a fost un matematician român. S-a născut la București, unde și-a făcut și studiile superioare. În 1926 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1941 devine doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
și-a făcut și studiile superioare. În 1926 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1941 devine doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara. În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. În perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara. În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. În perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
a topologiei. A fost prieten cu Dan Barbilian. S-a născut la Viena, părinții fiind cântăreți la operă, mama austriacă iar tatăl de origine armeană. După școala elementară din orașul natal, în 1916 intră la Universitatea de la Viena. Acolo studiază matematica având printre profesori și pe Philipp Furtwängler, dar și astrofizica și latina. În 1918 este nevoit să întrerupă studiile pentru a participa la Primul Război Mondial în cadrul armatei austro-ungară. În 1919 intră la Universitatea de la Leipzig unde, pe lângă matematică (cu
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
studiază matematica având printre profesori și pe Philipp Furtwängler, dar și astrofizica și latina. În 1918 este nevoit să întrerupă studiile pentru a participa la Primul Război Mondial în cadrul armatei austro-ungară. În 1919 intră la Universitatea de la Leipzig unde, pe lângă matematică (cu profesorul Gustav Herglotz), mai studiază fizică și chimie. În iunie 1921, își ia doctoratul cu lucrarea "Quadratische Körper im Gebiete der höheren Kongruenzen". În toamna aceluiași an, continuă studiile la Göttingen pentru a se specializa în matematică și aici
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
unde, pe lângă matematică (cu profesorul Gustav Herglotz), mai studiază fizică și chimie. În iunie 1921, își ia doctoratul cu lucrarea "Quadratische Körper im Gebiete der höheren Kongruenzen". În toamna aceluiași an, continuă studiile la Göttingen pentru a se specializa în matematică și aici are ca profesori pe Richard Courant și David Hilbert. Tot aici întreține relații de colaborare cu matematicienii Emmy Noether și Helmut Hasse. În 1925, este numit profesor de matematică, an în care dobândește și cetățenia germană. Artin a
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
continuă studiile la Göttingen pentru a se specializa în matematică și aici are ca profesori pe Richard Courant și David Hilbert. Tot aici întreține relații de colaborare cu matematicienii Emmy Noether și Helmut Hasse. În 1925, este numit profesor de matematică, an în care dobândește și cetățenia germană. Artin a reușit să rezolve "problema lui Frobenius din teoria grupurilor. A formulat ceea ce ulterior va fi denumită "legea lui Artin a reciprocității", care a revoluționat teoria corpurilor de clase, teorie a cărei
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
domeniu diferit de domeniul pe care ei se concentrează. Domeniul umanist include disciplinele academice de arte și studii mass-media, studii culturale, studii europene, istorie, filozofie, literatura și știința și studii de tehnologie. Domeniul de stiinte exacte include biologie, chimie, informatică, matematică, fizica și dezvoltare durabilă. Domeniul de științe sociale include administrare de afaceri, economie, drept internațional, relații internaționale, științe politice, psihologie, sociologie și administrație publică. Cursurile sunt structurate într-o grila de nivel de la 1000 la 3000, care indică nivelul de
University College Maastricht () [Corola-website/Science/326283_a_327612]
-
și prafului de pușcă sunt considerate „Cele patru mari invenții”. De asemenea, astronomii chinezi au înregistrat prima dată descoperirea unei supernove. De-a lungul istoriei chinezii han au jucat un rol important au în dezvoltarea de artelor științelor filozofiei, și matematicii . În antichitate, realizările științifice ale Chinei includ: Descoperiri științifice și tehnologice în domeniul militar: Descoperiri științifice și tehnologice în domeniul prelucrării metalelor și mecanicii fine: Alte realizări remarcabile ale științe și tehnicii chinezilor han: Chinezi care au primit Premiul Nobel
Chinezi Han () [Corola-website/Science/326335_a_327664]
-
la Berlin - d. 28 martie 1832 la Berlin) a fost un matematician și filozof german. S-a născut la Berlin într-o familie de origine ebraică. La început, a fost șlefuitor de sticlă, dar, ca autodidact, studiază atât de intens matematica, încât ajunge să țină lecții și conferințe publice. La Göttingen studiază fizica, chimia și aprofundează filozofia lui Kant. Își continuă studiile la Viena, dar datorită ideilor sale referitoare la kantianism, este nevoit să se retragă la castelul grofului B. Harrach
Lazarus Bendavid () [Corola-website/Science/326351_a_327680]
-
iraționalelor. A rezolvat prin artificii anumite ecuații numerice de grad superior și ecuații nedeterminate în numere întregi. A stabilit o formulă pentru calcularea volumului și suprafeței sferei. În opera sa se regăsește ideea de zero. Bhaskara II a legat dezvoltarea matematicii de cea a astronomiei. Operele sale au fost comentate de către Krisna în 1600.
Bhāskara II () [Corola-website/Science/326424_a_327753]