15,766 matches
-
-ar și pe mine relele!”). „Eu - mi-a precizat după o pauză - nu eram acasă; mersesem La Vale (adică la centrul satului - n. m.). Maiorul i-a spus Garafirei că mă invită la Primărie, spre seară. M-am dus. «Dumneata, moșule, ai fost închis», a început maiorul, care era îmbrăcat civil. «Da - i-am răspuns -, am fost condamnat la cinci ani, dar am făcut numai patru ani și șase luni». Deci mai ești dator șase luni», a socotit el, fără să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el, fără să zîmbească. «Ba să mă scuzați, îmi sînt mie datori alții cu cei patru ani și șase luni, căci am fost condamnat pe degeaba!», i-am zis eu. «Cum pe degeaba?», s-a prefăcut el mirat”. „Chiar așa, moș Anani, - l-am întrerupt, sperînd să aflu un lucru pe care nu l-am discutat niciodată cu dînsul - , de ce te-au condamnat?” întrebarea mea l-a descumpănit: nu-i venea să creadă că într-adevăr nu știu! Era convins că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plecat cu toții la cimitir. Rusaliile sînt, îmi dau seama, o sărbătoare aproape veselă. N-am auzit pe nimeni bocind, n-am văzut pe nimeni plîngînd. Cei dintr-un neam se adună la căpătîiul mortului sau morților lor, așază coșurile cu „moși”, le desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își împart „moșii” (o cană, o farfurie, un ibric
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau morților lor, așază coșurile cu „moși”, le desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își împart „moșii” (o cană, o farfurie, un ibric, o cratiță, o căldare), date cu „colac” (plăcintă) și lumînare, și, în așteptarea preotului pentru slujba de pomenire, mai cinstesc o dată, și-ncă o dată sufletul celor ce nu mai sînt. Mormintele părinților arătau ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cunoscuta scriitoare, și alte mari doamne ale orașului îi trimeteau trăsura pentru a o aduce să le ghicească. Aflu că nu e singura în mahala care s a ocupat cu vrăjitoria și cu medicina empirică. Celălalt doctor de ocazie era „moș Pascu”, soțul „Moșicăi”. Cînd, recent, fiind muribund, ștefănucă s-a dus să-l vadă, aceasta l-a împiedicat să comunice cu el, probabil ca nu cumva să-i afle vreun secret. Și ca numărul ciudățeniilor să fie mai mare, deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar părea rău dacă ai muri?” „Nu mi ar părea”, i-a răspuns mătușa, care e cu doi ani mai mare decît mama. Iar mama, privind parcă dincolo de ea, i-ar fi zis: „Tu, mie tare rău mi-ar părea!...” *Moș Alecu Raiului stă în drum, lîngă poarta sa, cu cîrja în mînă, singur. Mă zărește la ieșirea din ogradă, dar nu-i sigur că sînt eu: „Domnu’ Călin?” Mă recunoaște de-a binelea abia cînd mă apropii la trei pași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gîndesc la el, ca acum, cînd m-ai provocat, fac și un bilanț al relațiilor noastre. Rezultatul? Dacă țin seama de paginile scrise și de zecile de prezentări orale, - în nici un caz nu ies debitor! *A murit (mi se spune) Moș Tanase (Călin), 88 de ani, un unchi de-al tatei. Cu o jumătate de oră înaintea decesului, privea, ca de obicei, de la geamul camerei sale trecerea oamenilor pe drum. Știu foarte puține lucruri despre el. Mi-amintesc că avea o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dată înapoi rasă etc. La rîndul lor, și părinții mei au fost nevoiți să se împrumute, îndeosebi cînd nu funcționa moara. Într-o zi m-au trimis pe mine cu strachina la vecinul din fundul grădinii. În timp ce mi-o umplea, moș Gheorghe mi-a comentat fiecare mișcare de-a sa. După aproape patru decenii, nici azi nu i-am uitat monologul: „Uite ce făină-ți dau (a luat din ea cu trei degete și a prefirat-o de sus), cernută de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În schița mea arătam eficiența difuzorului în campania de colectivizare: emisiunile locale, desfășurate prin stația de amplificare, au exercitat un fel de presiune asupra celor ezitanți ori refractari în fața ideii de „colectivă”. Din categoria acestora din urmă făcea parte și moșul meu, Vasile Călin, care stătuse cîțiva ani prizonier la ruși. Mai cuprins decît tata (căci îl moștenise pe unul Mihai al lui Teleagă), nici nu voia să audă de așa ceva: „Da’ pu’ dară cum, nă-i vrea să fiu «tovarăș» și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Epoca Ceaușescu»”. Muștruluit la București, acum se descărca pe noi, amenințîndu-ne: „Cine nu face așa cum zic, să-și caute alt loc de muncă; valea! Asta e linia de sus!” Sergiu a încercat să-i amintească, scuzîndu se în felul unui Moș Ion Roată, că el n-a trimis în tipografie versurile lui Radu Felecan, atît de slabe, încît elogiul devine, involuntar, caricatură. Bineînțeles, G. le trimisese. Iritat și de asta, dar și că a fost împiedicat să treacă la celălalt subiect
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Și: „M-aș bucura ca Premiul Nobel să revină cîndva unui român, chiar și dacă acela ar fi Eugen Barbu”. Atît de la „prințesă”; nimic de la „prinț”. *Dis-de-dimineață (16 martie), Lucica m-a anunțat că a murit mătușa Valeria, soția lui moș Vasile, și mi-a spus lucruri pe care nu le știam. În urmă cu două săptămîni, mătușa a paralizat. Medicul comunal a trimis-o la Burdujeni, „la nebuni”, adică la spitalul de boli nervoase, iar cei de acolo au expediat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a tunde oile mai devreme) a făcut deja ravagii: numai în județul nostru au murit cîteva mii. *Am fost la înmormîntarea mătușii Valeria. Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu codiriștea ori cu lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
totdeauna. Cînd au adus-o acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și cecuri cu peste 30 de mii, depuși pe numele ei și al nepoatei, dovadă că gîndise că va trăi mai mult decît moș Vasile. La adunarea de doliu au venit cîteva zeci de persoane, vecini și rude. Pentru prima dată în viață, am primit și eu un „dar de mort” (dat peste trupul decedatei de moștenitorii direcți): un lăicer, pe care, după ce l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sentimentalism violent în expresii: de pildă, zicea el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen. La sfîrșitul orației funebre a plasat un cuvînt de rămas bun al mătușii către vecini, rude, moș Vasile, care a înfiorat și a stors lacrimi. Bineînțeles, n-a ratat ocazia să facă propagandă pentru biserică: „această biserică!”, nu a reformaților (care au prins rădăcini în sat și se înmulțesc). Pe drum mi-a fost frig, iar în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai greu de suportat decît ura poporului” (apud: Nicolae Milescu, Aritmologhia * Etica, Ed. Minerva, 1982, p. 304 ș.u.). Urmînd neabătut propriul lor calendar, păsările cîntă în parcul copleșit de ninsoare. *Odată, după ce a dat mîna cu Costică T. Ciubotaru, moș Alecu Raiului, vecinul amîndurora, a spus: - E cam răcoros, domnu’... Moșul se mira în felul său, vechi, că mîna lui C., pe atunci un tînăr de 25 de ani, e rece. Mi-am adus aminte de remarca sa, azi, după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Etica, Ed. Minerva, 1982, p. 304 ș.u.). Urmînd neabătut propriul lor calendar, păsările cîntă în parcul copleșit de ninsoare. *Odată, după ce a dat mîna cu Costică T. Ciubotaru, moș Alecu Raiului, vecinul amîndurora, a spus: - E cam răcoros, domnu’... Moșul se mira în felul său, vechi, că mîna lui C., pe atunci un tînăr de 25 de ani, e rece. Mi-am adus aminte de remarca sa, azi, după terminarea conferinței profesorului Solomon Marcus, ținută în sala Bibliotecii Județene. întrebată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman de Stelian Gruia: Calul negru, Ed. Cartea Românească, 1983). Radulian e acolo Moșoiu (de la școala din Moși), Rădoi e Rădașcă, Aneta Spornic e Netti înmulțire. Un nou mijloc de intimidare: Natalia Jipa, secretara cu Propaganda, a anunțat în ședința de ieri că „tovarășul prim dorește să se facă «rotiri» la ambele gazete”. Asta înseamnă darea afară a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căror autori sînt de cele mai multe ori ignorați de cei ce le folosesc. Cîți - nu zic dintre cititorii obișnuiți, ci dintre profesori - știu sau se întreabă cui aparțin formule ca „epoca de aur”, „artă pentru artă”, „turn de fildeș” etc.? *Cică „moș” Gogu Rădulescu ar avea următoarea deviză: „Nu refuz nimic din ceea ce-mi pică în farfurie”. Fără a fi capabili de o asemenea formulare cinică, ideea din vorbele sale e ilustrată de numeroși alți „nomenclaturiști”: cariere bazate pe oportunism, abuzuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am trimis. Cred că au fost interesante, mai ales broșura, În limba franceză, relativă la viața și activitatea profesorului Jean Grințescu cu fotografia sa atât de clară și de frumoasă. În interval, ți-am trimis un stock de scrisori de la Moșu Ghiță Kirileanu (din care una este adresată lui Ion TeodorescuBroșteni, dar trimisă pe adresa mea), și un alt stock de scrisori de la bădița Gheorghiță Rădășanu dintre care unele foarte interesante arătând relațiile lui, cunoștințele lui, cu oameni de seamă din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe care iam trăit până acum. Încă odată, cu mulți ani și sănătate pentru anul nou pe care l-am Început, și tot sporul În activitate. Al d-tale devotat C. Motaș P.S. Vă trimet Încă 3 cărți poștale de la Moșu Ghiță Kirileanu și o 187 Constantin Motaș (n.1891, Vaslui) - zoolog. Cercetări de hidrobiologie și de faună cavernicolă. Om de știință emerit. 635 scrisoare de la Conu Vasile Ciurea. Motaș 188 2 C. MOTAȘ (București), 26 iulie 1974 29 Bd. Dr.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
profesorului Jean Grințescu, cu o excelentă reproducere a portretului său, care este așa cum lam cunoscut eu la București, unde el venea des la laboratorul de Zoologie al prof. Andrei Popovici-Bâznoșanu. Acum Îți trimit portretul lui Arnold L. Montandon, prietenul lui Moșu Ghiță Kirileanu, copia scrisorii din 27.9.1915189, portretul 189 Copia Scrisorii lui A.L. Montandon din Zorleni 27/9 febr. 1915 către moșu Ghiță Kirileanu: „Scumpul meu prietin, Acuma primesc cartă Dtale și imediat la sosirea mea septemană viitoră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de Zoologie al prof. Andrei Popovici-Bâznoșanu. Acum Îți trimit portretul lui Arnold L. Montandon, prietenul lui Moșu Ghiță Kirileanu, copia scrisorii din 27.9.1915189, portretul 189 Copia Scrisorii lui A.L. Montandon din Zorleni 27/9 febr. 1915 către moșu Ghiță Kirileanu: „Scumpul meu prietin, Acuma primesc cartă Dtale și imediat la sosirea mea septemană viitoră la Bucuresci voi merge la Palat spre a da deslucirile despre broșura mea dată la tipărit În Elveția de mult, dar din care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
despre broșura mea dată la tipărit În Elveția de mult, dar din care am primit numai câteva exemplare, pănă acumă din ediția francesă, bine Înțeles. 637 Profesorului P. Poni, descoperitorul „broștenitului” (un mineral găsit la Broșteni). 11 (unsprezece) epistole de la moșu Ghiță, văr primar cu Ion Teodorescu-Broșteni (socrul meu). 1 scrisoare a lui Decebal Kirileanu În care arată boala de care suferea moșu Ghiță. 9 epistole de la bădița Gheorghiță Rădășanu (unele foarte interesante). 1 scrisoare de la conu Vasile Ciurea. Dacă mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
francesă, bine Înțeles. 637 Profesorului P. Poni, descoperitorul „broștenitului” (un mineral găsit la Broșteni). 11 (unsprezece) epistole de la moșu Ghiță, văr primar cu Ion Teodorescu-Broșteni (socrul meu). 1 scrisoare a lui Decebal Kirileanu În care arată boala de care suferea moșu Ghiță. 9 epistole de la bădița Gheorghiță Rădășanu (unele foarte interesante). 1 scrisoare de la conu Vasile Ciurea. Dacă mai găsesc ceva vă voi trimite. Cu cele mai bune urări de anul nou 1975 de la mine și soția mea. Devotat, C. Motaș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]