14,970 matches
-
prin dimensiuni, luminată din belșug de lumină ce se revarsă prin marele portal. Sală, alungita est-vest, are 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș ce se întinde pe o mare lungime și care ajunge la o înălțime de circa 25 m față de fundul sălii. De jur împrejurul sălii diverse nivele de argilă indică înălțimea până la care se ridică
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
care pătrund pe gură peșterii la ora prânzului. Autorii presupun că este vorba de un proces de condensare a apei în jurul ionilor în formare, adică de un proces analog celui din camerele Wilson. Un alt element interesant îl constituie prezenta mușchilor de pe podeaua sălii. Este vorba de Thamnium alopecurum L. și Oxyrrhynchium praelongum (Hedw.), forme ce cresc sub apă și care indică ca atare nivelul de creștere maximă a lacului. Faunistic peșteră este puțin studiată. Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluște
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
ani, varianta alveolara domină la vîrsta de 10-25 de ani iar cea pleomorfa domină la vîrsta adultă și înaintată. Zonele cele mai afectate sunt, în ordine descrescătoare, capul (orbitele), gâtul, regiunea urogenitala (vezica, funiculul spermatic, prostată, vaginul), canalele biliare, retroperitoneul, mușchii trunchiului și mușchii membrelor. La nivelul membrelor intilnim 20-25% din numărul total al RMS. De aceea, pacientul trebuie examinat de mai mulți specialiști: pediatru, chirurg pediatru, ORL-ist, oftalmolog, urolog, chirurg generalist și ortoped. RMS embrionar predomina la nivelul capului
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
domină la vîrsta de 10-25 de ani iar cea pleomorfa domină la vîrsta adultă și înaintată. Zonele cele mai afectate sunt, în ordine descrescătoare, capul (orbitele), gâtul, regiunea urogenitala (vezica, funiculul spermatic, prostată, vaginul), canalele biliare, retroperitoneul, mușchii trunchiului și mușchii membrelor. La nivelul membrelor intilnim 20-25% din numărul total al RMS. De aceea, pacientul trebuie examinat de mai mulți specialiști: pediatru, chirurg pediatru, ORL-ist, oftalmolog, urolog, chirurg generalist și ortoped. RMS embrionar predomina la nivelul capului și gâtului, la
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
evidențiază: - celule nediferențiate, rotunde, mici, hipercromice, cu nucleu rotund-ovalar cu 1-2 nucleoli și membrana nucleară evidență, ce predomina printre câteva arii cu celule diferențiate. Este aspectul întâlnit cel mai frecvent. - celule diferențiate suficient de multe ca să dea tumorii aspect de mușchi fetal. - arii cu densitate celulară mare ce alternează cu arii cu celule împrăștiate într-o masă mixoidă. - celule dispuse dezordonat, printre care pot fi observate fibre reticulare și colagene sărace. Pleomorfismul celular este considerabil. Sunt observate mitoze numeroase. 2) "RMS
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
chiar și după ce i-au fost administrate niște tranchilizante puternice. Agilitatea și reflexele lui Wolverine sunt mărite până la niveluri dincolo de limitele fizice ale celui mai bun atlet uman. Datorită calităților constant regenerative ale factorului de vindecare, el își poate forța mușchii până dincolo de limitele corpului uman. Acest lucru, alături de forțarea constantă a mușchilor săi cu ajutorul a patruzeci și cinci de kg de adamantium, îi conferă putere supraumană. Deoarece prezența adamantiumului neagă limitele structurale naturale ale oaselor sale, el poate ridica sau
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
reflexele lui Wolverine sunt mărite până la niveluri dincolo de limitele fizice ale celui mai bun atlet uman. Datorită calităților constant regenerative ale factorului de vindecare, el își poate forța mușchii până dincolo de limitele corpului uman. Acest lucru, alături de forțarea constantă a mușchilor săi cu ajutorul a patruzeci și cinci de kg de adamantium, îi conferă putere supraumană. Deoarece prezența adamantiumului neagă limitele structurale naturale ale oaselor sale, el poate ridica sau muta greutăți care ar vătăma scheletul uman. El a fost descris rupând
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
celular subcutanat sau în țesutul conjunctiv intramuscular. Cenuroza cu larvele T. brauni afectează gerbilii. Cenurii se localizează în țesutul celular subcutanat și în alte organe. Gazdele intermediare ce pot fi afectate de cenuroză sunt gerbilii. Cenurii se dezvoltă la nivelul mușchilor. Este provocată de "Coenurus cerebralis", forma larvară a "T. multiceps". Afectează de predilecție oile și caprele, dar boala se poate dezvolta și la alte ierbivore (cai, bovine etc.). Este în general o boală de pășune, dar infestarea se poate face
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
a animalelor, activitatea de urmărire a acestora până când pradă devenea prea epuizată să mai fugă, cedând "miopatiei goanei"(Sears 2001), și că, caracteristicile umane, cum ar fi ligamentele nucale, glandele sudoripare abundente, tendonul lui Ahile, articulațiile mari ale genunchiului si mușchii fesieri mari, au fost modificări cauzate de acest tip de activitate (Bramble & Lieberman 2004, și colab.). Teoria mai întâi a propus utilizarea dovezilor fiziologice comparative și a obiceiurilor naturale ale animalelor atunci când aleargă, indicând probabilitatea acestei activități ca metodă de
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
alergare se întâlnesc și multe accidentări. Modificarea volumului de alergare poate duce la dezvoltarea durerilor sindromului patellofemural, sindromului de bandeleta iliotibială, tendinopatiei rotulei, sindromului plicii și sindromului stresului medial tibial. Schimbarea ritmului de alergare poate provoca tendinita ahileană, leziuni ale mușchilor gastrocnemiene și fasciita plantară. Stresul repetitiv pe aceleași țesuturi fără suficient timp pentru recuperare sau alergarea intr-o formă necorespunzătoare poate duce la multe accidentări dintre cele menționate mai sus. Alergătorii încerca, în general, să minimalizeze aceste leziuni prin incălzirea
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
mai sus. Alergătorii încerca, în general, să minimalizeze aceste leziuni prin incălzirea înainte de antrenament, concentrarea pe o formă adecvată de alergare, efectuarea de exerciții de forță, diete echilibrate, acordarea de timp suficient pentru recuperare, și "înghețare" (aplicarea de gheață pe mușchii inflamați sau băi de gheață). O altă leziune comună, asociată cu alergarea, este frecarea, cauzată de frecarea repetitivă dintr-o zonă de piele față de alta sau față de un articol de îmbrăcăminte. O zonă comună unde apare frecarea sunt coapsele superioare
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
ocazională a terenului pe care se aleargă, cum ar fi cărări de pădure sau montane, plajă sau alergarea pe iarbă. Acest tip de teren este mai puțin stabil și astfel permite picioarelor să solicite și prin urmare să întăreasca diferiți mușchi. Alergătorii însă trebuie să fie precauți în a nu își răsuci gleznele pe un astfel de teren, o accidentare destul de fregventă. Alergarea în pantă crește, de asemenea, stresul asupra genunchilor și, prin urmare, trebuie evitată. Reducerea frecvenței și duratei poate
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
sunt active pe parcursul acestei faze a somnului și sunt probabil răspunzătoare de crearea lui. Pe timpul somnului MRO se inhibă complet eliberarea anumitor neurotransmițători monoaminici (noradrenalina, serotonina și histamina). Din acest motiv neuronii motori nu sunt stimulați de activitatea cerebrală și mușchii corpului nu se mișcă. Faza de somn MRO se observă și la alte mamifere. S-a observat că cantitatea de somn MRO pe noapte pentru fiecare specie este strâns legată de stadiul de dezvoltare al nou născuților. Ornitorincul ai cărui
Mișcare rapidă a ochilor () [Corola-website/Science/320310_a_321639]
-
prin îmbunătățirea siguranței. Nu există remediu pentru PC; totuși, tratamentele de susținere, medicamentele și chirurgia ar putea ajuta mulți indivizi. Acestea pot include terapia fizică și terapia vorbirii. Medicamentele precum diazepam, [[baclofen] și [[toxina botulimică]] ar putea ajuta la relaxarea mușchilor rigizi. Chirurgia poate include alungirea mușchilor și rezecția [[nervilor]] hiperactivi. Adesea, [[protezele (ortopedice)|protezele externe]] și alte [[tehnologii de asistență]] sunt de ajutor. Unii copii au vieți de adult aproape normale cu ajutorul unui tratament adecvat. În timp ce [[medicina alternativă]] este utilizată
Paralizie cerebrală () [Corola-website/Science/320519_a_321848]
-
pentru PC; totuși, tratamentele de susținere, medicamentele și chirurgia ar putea ajuta mulți indivizi. Acestea pot include terapia fizică și terapia vorbirii. Medicamentele precum diazepam, [[baclofen] și [[toxina botulimică]] ar putea ajuta la relaxarea mușchilor rigizi. Chirurgia poate include alungirea mușchilor și rezecția [[nervilor]] hiperactivi. Adesea, [[protezele (ortopedice)|protezele externe]] și alte [[tehnologii de asistență]] sunt de ajutor. Unii copii au vieți de adult aproape normale cu ajutorul unui tratament adecvat. În timp ce [[medicina alternativă]] este utilizată frecvent, nu există dovezi pentru a
Paralizie cerebrală () [Corola-website/Science/320519_a_321848]
-
ale presiunii arteriale. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea arterială este de două tipuri: "presiunea arterială sistolică" (presiunea sângelui în artere în timpul contacției mușchiului cardiac) și "presiunea arterială diastolică" (presiunea sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece necesită
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea arterială este de două tipuri: "presiunea arterială sistolică" (presiunea sângelui în artere în timpul contacției mușchiului cardiac) și "presiunea arterială diastolică" (presiunea sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
creierului și caracterizată prin dureri de cap și un nivel de cunoștință alterat (confuzie sau moleșeală). Edemul papilar retinian sau hemoragia și exsudatul fundului de ochi sunt alte semne ale afectării directe de organe. Durerile în piept pot indica afectarea mușchiului inimii (ce poate duce la infarct miocardic) sau uneori disecție aortică, separarea straturilor peretelui aortei. Respirația grea, tusea și expectorații cu sânge sunt semne caracteristice ale edemului pulmonar. Aceasta reprezintă umflarea țesutului plămânilor cauzată de insuficiența ventriculului stâng, incapacitatea ventriculului
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
a arterelor și arteriolelor mici. Reducerea numărului sau a densității capilarelor poate contribui, de asemenea, la rezistența periferică. Hipertensiunea este asociată și cu flexibilitatea scăzută a venelor periferice, care pot crește returul sângelui către inimă, pot crește încărcarea inițială a mușchiului cardiac și pot cauza, în cele din urmă, disfuncția diastolică. Rolul jucat de o constricție activă crescută a vaselor de sânge în hipertensiunea esențială stabilită este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră (cianoză) datorită insuficienței de oxigen. Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică), sau respirație șuierătoare (stridorul). Respirația astmatică este în mod tipic indusă de spasme musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici). Stridorul apare ca urmare a unei inflamații a tractului respirator superior, care îngustează pasajul respirator. Pot apărea și alte simptome cum ar fi răgușeala, deglutiția dificilă sau tusea. Un procent de pana la 70% dintre persoanele care manifesta reactia
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă acțiunea mușchiului cardiac. Există și un mecanism imunologic independent de IgE, însă nu se cunoaște dacă acesta se produce în cazul oamenilor. În
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă acțiunea mușchiului cardiac. Există și un mecanism imunologic independent de IgE, însă nu se cunoaște dacă acesta se produce în cazul oamenilor. În cazul în care anafilaxia nu este cauzată de un răspuns imunitar, reacția se datorează unui agent care degradează în
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
dar nu și cel arterial). Cel mai des prescris medicament este epinefrină. Epinefrina (adrenalina) este tratamentul primar al anafilaxiei. Nu există motive a de nu fi folosită (nu are contraindicații). Se recomandă ca soluția de epinefrină să fie injectată în mușchiul coapsei anterolaterale imediat ce se presupune că cineva are șoc anafilactic. Injecția poate fi repetată la fie care 5 sau 15 minute dacă pacientul nu răspunde bine la tratament. O a doua doză este necesară în de la 16 la 35% din
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
fie care 5 sau 15 minute dacă pacientul nu răspunde bine la tratament. O a doua doză este necesară în de la 16 la 35% din cazuri. Rar se întâmplă să fie nevoie de mai mult de două doze. Injectarea în mușchi (administrarea intramusculară) este preferată injecțiilor sub piele (administrare subcutanată), deoarece în acest caz medicamentul este absorbit prea lent. Efecte adverse minore ale epinefrinei includ tremurături, anxietate, dureri de cap și palpitații. Epinefrina s-ar putea să nu producă efect în
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
soluție diluată. Epinefrina intravenoasă pare totuși a fi legată de bătăi neregulate ale inimii (tulburări de ritm cardiac) și infarct miocardic (stop cardiac). Injecțiile cu epinefrină autoadministrate, care le permit celor care au anafilaxie să-și injecteze singuri epinefrină în mușchi, este în mod obișnuit disponibilă în două dozări, una pentru adulți și pentru copiii care cântăresc mai mult de 25 kg și alta pentru copiii care cântăresc de la 10 la 25 kg. Antihistaminicele sunt adesea folosite împreună cu epinefrina. Se credea
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]