15,245 matches
-
internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a lărgi permanent teritoriul Marilor State, de a înrola toate efectivele șovăitoare, aflate pe muchie, sub pălăria de pai-coif atomic a lui John Stuart Mill, the greatest good for
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
doar pentru că e mai tânără? Sau pentru că e mai generoasă? Și-apoi poate că și Ozymandias arăta mai blând, mai nevinovat în tinerețe. Cât despre sculptor, înfățișarea lui mai degrabă ștearsă se remarca printr-un singur lucru și anume un nas destul de proeminent. La prima vedere, părea chiar un nas prea mare și cam strâmb. În schimb în ochi îi era aprinsă lumina înțelegerii, o lumină cenușiu-verzuie care pătrundea tot. Zeițele apar întotdeauna când nu trebuie, ați observat? Sau când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
generoasă? Și-apoi poate că și Ozymandias arăta mai blând, mai nevinovat în tinerețe. Cât despre sculptor, înfățișarea lui mai degrabă ștearsă se remarca printr-un singur lucru și anume un nas destul de proeminent. La prima vedere, părea chiar un nas prea mare și cam strâmb. În schimb în ochi îi era aprinsă lumina înțelegerii, o lumină cenușiu-verzuie care pătrundea tot. Zeițele apar întotdeauna când nu trebuie, ați observat? Sau când trebuie, dar cu urmări imprevizibile. Sculptorul lui Ozymandias s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ci în fiecare lucru. În fiecare atom chiar. Vocea Aurorei tremură puțin. Își trece o mână prin păr și își strâmbă gura de la dreapta la stânga. Mda... Deodată gândul i se preciză și își dădu seama că nu era altceva decât nasul sculptorului, diafan, plutind ca un delfin spre suprafața conștiinței. El suferă din cauză că l-am trădat, se gândi ea, la fel cum suferă acest copil din cauza jumătății de față care l-a trădat. Regele se va plictisi de mine curând, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Am auzit că-l mută, spune delfinul. ─ Bine-ar fi să-l trimită la țară, spune Arion. La Măgura, la tabăra de sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul... ─ Nas în nas? La care izbucnesc amândoi, și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că-l mută, spune delfinul. ─ Bine-ar fi să-l trimită la țară, spune Arion. La Măgura, la tabăra de sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul... ─ Nas în nas? La care izbucnesc amândoi, și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Bine-ar fi să-l trimită la țară, spune Arion. La Măgura, la tabăra de sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul... ─ Nas în nas? La care izbucnesc amândoi, și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile brute, dar pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi să-l trimită la țară, spune Arion. La Măgura, la tabăra de sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul... ─ Nas în nas? La care izbucnesc amândoi, și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile brute, dar pe un ton mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Te-ai trezit, pui de urs? Hai că poate iese bine totuși, își zice Mihaela. După-amiaza de februarie se îngustează. Azi-noapte a nins din nou, nu prea tare, dar tot s-au pus câțiva centimetri de zăpadă, mai ales pe nasurile și brațele statuilor. Soarele se apleacă spre Militari și formele capătă o pojghiță care le face translucide. Mai târziu, după ce va cădea întunericul, vor fi și mai albe, niște hieroglife pe fața unei mări îmghețate. Străbătând orașul cu troleibuzul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înghesuială ca-n iad și cu toate acestea oamenii își vorbesc politicos, se scuză, încearcă să-și facă loc unii altora, cei bătrâni nu sunt ursuzi, cei tineri nu sunt nesimțiți, bărbații nu pipăie femeile și femeile nu strâmbă din nas, cei întregi la trup nu-i nesocotesc pe betegi iar suferinzii nu-i privesc pe sănătoși cu răutate. Da, sunt rare aceste autobuze, e drept, dar ele există, întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
toți soarele roșu și rece. Se uită și vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează în bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a luat-o de suflet. Doreau s-o mărie cu Petrache al Grapinii. Când a fost la înțelegere, Creața a spus că nu se mărită. Ghițișor, nervos, a vrut să o lovească spunând: Am ajuns să ne pui opinca în nas? De voie, de nevoie, Creața s-a măritat, iar Petrache a fost nevoit să îngrijească de tata socru. Norocul lui Petrache a fost că nu a chinuit mult Oacheș și după vreo două luni a trecut în lumea celor drepți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
agudele acum îl ajutau la cules, iar la plecare le dădea și câțiva struguri acasă. Ilinca era tânără, frumoasă și drept dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de îngrijirea bătrânului, Ghiță, că așa îl chema pe feciorul moșneagului, a făcut învoiala. M..... a spus că ea nu se mărită, că ea vrea să mai stea. Ghiță i-a replicat: Nu ți-e rușine ? Ne pui opinca în nas. Te măriți și cu asta s-a terminat! Începând de mâine Petrache se va muta aici ca să aibă cine să-l ajute pe tata, că tu ești fată și îi este rușine moșneagului. Așa s-a făcut. Petrache s-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și știai că totu’ e În budă. — Îmi pare rău, Îi spuse Macomber, privindu-l cu fața aia de american, o față care rămâne adolescentă până după treizeci de ani. Wilson Îi studie freza sportivă, ochii frumoși, doar ușor plecați, nasul simetric, buzele subțiri și bărbia superbă. — Îmi pare rău că n-am știut asta. Sunt o grămadă de chestii de care nu mă prind. Ce-ar putea face acum, se gândi Wilson. Era gata-gata pentru o ruptură rapidă și sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voia să-l neliniștească pe Macomber. Când te atacă un bivol, o să se repeadă cu capul ridicat și Îndreptat Înainte. Umflătura dintre coarne Îl protejează de o lovitură-n creier. Singurul loc În care-l poți lovi este direct În nas. Mai poți să tragi doar În piept sau, dacă ești Într-o parte, În gât sau În omoplat. Vezi, că după ce i-ai atins o dată mai e o grămadă până să-i omori. Nu-ncerca finețuri. Trage simplu, cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu masa enormă a bivolului aproape prăbușită peste el și carabina aproape la același nivel cu capul ce se-ndrepta spre el cu nasul În vânt și văzu ochii mici și răi și cum bivolul Își lasă capul În jos și deodată simți un trăsnet alb, fierbinte, orbitor, care-i explodă În cap; ăsta fu ultimul lucru pe care-l mai simți vreodată. Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
orbitor, care-i explodă În cap; ăsta fu ultimul lucru pe care-l mai simți vreodată. Wilson se aruncase Într-o parte, ca să poată trage Între omoplații bivolului. Macomber rămăsese pe locul său, În picioare, Încercând să-l nimerească-n nas, trăgând de fiecare dată puțin prea sus și nimerind coarnele tari, desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să fâlfâie Într-un arc perfect pe deasupra nasului taurului În timp ce se ferea de el. — Ai văzut asta? Și eu sunt doar un tip care spală vase. — De ce? — De frică. Miedo. Aceeași teamă pe care ai avea-o și tu dacă ai fi În arenă, cu un taur adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și jucau cărți În fumul lămpilor cu gaz, tot mărind miza pe măsură ce Herr Lent pierdea tot mai mult. Până la urmă a pierdut tot. Totul, banii școlii de schi, profitul pe tot sezonul, apoi capitalul lui. Parcă-l și vedea, cu nasul lui lung, luând cărțile și deschizând sans voir. Jucau Întruna pe atunci. Jucau când nu era zăpadă și jucau când era prea multă. Se gândi la cât timp din viața lui pierduse jucând cărți. Și nu scrisese nici un rând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul și unde bătrânii și femeile erau mereu beți, după ce beau vin și rachiu prost; și copii cu muci la nas, În frig; mirosul de transpirație jegoasă și sărăcie și beție de la Café des Amateurs și curvele de la Bal Musette, deasupra căruia locuiau ei. Administratoarea care se ținea cu un jandarm din Garde Republicaine și casca lui cu coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el. Ești un tip dur, ă? — Nu, răspunse Nick. Voi, puștii, sunteți toți niște duri. Păi tre’ să fii dur. — Asta-am zis și eu. Bărbatul Îl privi zâmbindu-i. La lumina focului, Nick Îi putu vedea fața mutilată. Avea nasul turtit, ochii ca două fante și gura strâmbă. Nu văzu toate astea deodată, Își dădu doar seama că fața bărbatului era ciudată și mutilată. Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o groapă Îl răsturnă și el se rostogoli din nou și din nou, cu schiurile tot ciocnindu-se unul de altul, simțindu-se ca un iepure Împușcat, până ce se Împotmoli, cu picioarele Încrucișate și cu schiurile Îndreptate-n sus, cu nasul și urechile pline de zăpadă. George era puțin mai jos pe pârtie, scuturându-și zăpada de pe haine. — Da’ știu că ai luat-o pe căzătură, Mike, strigă el către Nick. Așa-i cu blestemăția asta de zăpadă moale. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Taurul stătea-n loc, greu pe picioare și amorțit. Se-ndreptă spre el cu muleta. Se opri și i-o agită-n față. Taurul nu răspunse În nici un fel. O trecu din dreapta-n stânga și apoi din nou În stânga, pe sub nas. Taurul o urmărea din ochi și se-ntorcea la fiecare trecere, dar n-avea de gând să atace. Îl aștepta pe Manuel. Era Îngrijorat. N-avea cum să se apropie. Corto y derecho. Se poziționă În apropierea taurului, Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]