15,461 matches
-
număr de medicamente, incluzând macrolide, clindamicină și rifampină. Ceftriaxona, un antibiotic din clasa cefalosporinelor de generația a treia, poate fi la fel de eficientă ca și tratamentul pe bază de penicilină. Pentru neurosifilis, din cauza penetrării scăzute a penicilinei G la nivelul sistemului nervos central, la persoanele afectate se recomandă administrarea unor doze mari de penicilină pe cale intravenoasă, timp de cel puțin 10 zile. Dacă o persoană este alergică, poate fi utilizată ceftriaxona sau se poate încerca desensibilizarea la penicilină.Alte forme de infecție
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior - care inervează chelicerele. În prosoma arahnidelor este prezentă și o masă ganglionară subesofagiană care
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior - care inervează chelicerele. În prosoma arahnidelor este prezentă și o masă ganglionară subesofagiană care inervează pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos ventral, constituit din
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior - care inervează chelicerele. În prosoma arahnidelor este prezentă și o masă ganglionară subesofagiană care inervează pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos ventral, constituit din 7 ganglioni, cel mai bine este prezentat la scorpioni. La păianjeni lanțul nervos este contopit cu ganglionul din prosomă. La opilioni și acarieni sistemul nervos este concentrat în întregime în jurul esofagului, formând un inel circumesofagian. "Organele de
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
ochii și tritocerebron - situat posterior - care inervează chelicerele. În prosoma arahnidelor este prezentă și o masă ganglionară subesofagiană care inervează pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos ventral, constituit din 7 ganglioni, cel mai bine este prezentat la scorpioni. La păianjeni lanțul nervos este contopit cu ganglionul din prosomă. La opilioni și acarieni sistemul nervos este concentrat în întregime în jurul esofagului, formând un inel circumesofagian. "Organele de simț." Cel mai dezvoltat și important simț al arahnidelor este cel tactil. Corpul lor - mai ales
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
prezentă și o masă ganglionară subesofagiană care inervează pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos ventral, constituit din 7 ganglioni, cel mai bine este prezentat la scorpioni. La păianjeni lanțul nervos este contopit cu ganglionul din prosomă. La opilioni și acarieni sistemul nervos este concentrat în întregime în jurul esofagului, formând un inel circumesofagian. "Organele de simț." Cel mai dezvoltat și important simț al arahnidelor este cel tactil. Corpul lor - mai ales pedipalpii și picioarele - este acoperit cu perișori senzitivi numiți trihobotrii, ei recepționează
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
afectează sistemul nervos central sau periferic. Structurile organice ce țin de domeniul neurologiei sunt - pe de o parte - creierul, măduva spinării (reprezintă sistemul nervos central), structurile înconjurătoare, precum și vasele sanguine care le hrănesc, - pe de altă parte - nervii cranieni, rădăcinile nervoase și ganglionii spinali, nervii periferici, după ieșirea din canalul spinal, inclusiv legăturile cu mușchii scheletici (reprezintă sistemul nervos periferic). Termenul de """" a fost introdus de anatomistul englez Thomas Willis. Primele indicații asupra unor încercări de tratamente "neurologice" rezultă din descoperirile
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
facultatea gândirii și simțirii, socotindu-l sediul sufletului, și au descris legăturile dintre creier și nervi. Descrieri ale diverselor boli neurologice se găsesc în scrierile lui Hippocrate. Deși Charles Bell scrisese deja în anul 1830 o substanțială monografie asupra sistemului nervos ("The nervous system of the body"), iar James Parkinson descrisese în 1817 semnele bolii care îi poartă numele, neurologia modernă își are originea în Franța, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Guillaume Duchenne de Boulogne, Alfred Vulpian
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
secolului al XIX-lea. Guillaume Duchenne de Boulogne, Alfred Vulpian și mai ales Jean-Martin Charcot împreună cu elevii săi Joseph Babinski și Pierre Marie au contribuit la dezvoltarea neurologiei pe baze anatomo-clinice. În anul 1882 se înființează prima catedră de maladii nervoase la spitalul Salpêtrière în cadrul facultății de medicină din Paris, condusă de Charcot. Și neurologul român Gheorghe Marinescu, întemeietorul Școlii românești de neurologie, a fost elev al lui Charcot. În Marea Britanie a prevalat orientarea neurofiziologică prin lucrările lui Charles Sherrington. John
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
neurologul român Gheorghe Marinescu, întemeietorul Școlii românești de neurologie, a fost elev al lui Charcot. În Marea Britanie a prevalat orientarea neurofiziologică prin lucrările lui Charles Sherrington. John Hughlings Jackson și Henry Head au adus contribuții importante în domeniul fiziopatologiei sistemului nervos. În Germania, neurologia s-a dezvoltat din medicina internă, devenind de sine stătătoare datorită în special activității unor personalități ca Max Nonne în Hamburg, Heinrich Romberg în Berlin și Wilhelm Erb în Heidelberg. În 1924, Hans Berger reușește să înregistreze
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
sine stătătoare datorită în special activității unor personalități ca Max Nonne în Hamburg, Heinrich Romberg în Berlin și Wilhelm Erb în Heidelberg. În 1924, Hans Berger reușește să înregistreze grafic curenții electrici din creier, punând astfel bazele electroencefalografiei. Afecțiunile sistemului nervos central pot fi înnăscute (congenitale), dobândite în cursul vieții (inflamatorii, de origine vasculară, prin procesul de îmbătrânire, neoplastice, de natură traumatică etc.). Printre bolile congenitale există o mare varietate de cauze și manifestări (tulburări metabolice, aberații genetice, traumatisme perinatale etc.
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
tratamentul pacienților cu boala Parkinson există o gamă largă de medicamente cu efecte favorabile. În cazul bolnavilor epileptici, prin administrarea unor preparate diferențiate pentru diverse tipuri de manifestare, se poate obține o sistare completă a crizelor. Bolile infecțioase ale sistemului nervos se pot vindeca în aproape toate cazurile, în situația unui diagnostic exact și precoce. Scleroza multiplă reprezintă încă o problemă crucială a neurologiei, neexistând încă posibilitatea unei vindecări, dar în anumite forme clinice aplicarea preparatelor pe bază de interferon poate
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
precoce. Scleroza multiplă reprezintă încă o problemă crucială a neurologiei, neexistând încă posibilitatea unei vindecări, dar în anumite forme clinice aplicarea preparatelor pe bază de interferon poate ameliora în mod favorabil evoluția bolii. În cazul majorității bolilor degenerative ale sistemului nervos, malformațiilor sau bolilor neuro-musculare congenitale nu există până în prezent un tratament eficace. Cele mai apropiate relații ale neurologiei sunt evident cu psihiatria. Separarea celor două discipline își are explicația în dezvoltarea lor istorică și este în mare parte menținută și
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
asociate cu boala Parkinson, tulburările cognitive din boala Alzheimer etc. Neurochirurgia reprezintă o altă specialitate cu care neurologia întreține legături strânse, în diagnosticul și tratamentul tumorilor intracraniene și vertebro-medulare, traumatismelor cranio-cerebrale, hemoragiilor cerebrale etc. Unele cazuri de infecții ale sistemului nervos și anexelor sale (encefalite, meningite) sunt tratate de cele mai multe ori în seviciile de boli infecțioase. Herniile de disc intervertebral (cervicale sau lombare) sunt prea adesea diagnosticate și tratate în servicii de ortopedie, un examen neurologic amănunțit este însă absolut necesar
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
anul trofeelor; au câștigat tot ce se putea câștiga, 75 de discuri de aur și platina pentru succesul lor în toată lumea. Au concerte peste tot in Europa. În mijlocul anului 1985, din cauza stresului și a oboselii acumulate Thomas are o cădere nervoasă. Cand se simte mai bine se căsătorește cu Nora în data de 27 Iulie 1985, în Koblenz. Urmează hituri celebre că "Cherie Cherie Lady", "Brother Louie", "Atlantis is calling"... Thomas apare pentru prima dată cu celebrul lanț de aur cu
Modern Talking () [Corola-website/Science/310341_a_311670]
-
toxicului în corpul pradei. Simptomele cauzate de mușcătura veninoasă sunt o durere intensă la locul mușcăturii, inflamare, edem, greață vărsături, cianoza locală și a extremităților, ridicarea temperaturii corporale și a presiunii sanguine. Moartea este cauzată prin acțiunea toxicului asupra sistemului nervos central cu paralizia centrului respirator. Toxicul este folosit de animal numai în apărare foarte rar la vânătoare. Din acest toxic care este glucoproteină s-a separat o fracțiune care se folosește la tratamentul diabetului melitus.
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
1932, împreună cu Charles Scott Sherrington a devenit laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pentru descoperirile lui în domeniul funcților neuronilor. Adrian a fost unul din inițiatorii aplicării electronicii în studiile fiziologice. A făcut cele dintâi experimente pe fibrele nervoase și pe terminațiile nervoase individuale. Din anul 1934 s-a dedicat studiului electrofiziologic al funcțiilor creierului și al tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. Adrian a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
Sherrington a devenit laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pentru descoperirile lui în domeniul funcților neuronilor. Adrian a fost unul din inițiatorii aplicării electronicii în studiile fiziologice. A făcut cele dintâi experimente pe fibrele nervoase și pe terminațiile nervoase individuale. Din anul 1934 s-a dedicat studiului electrofiziologic al funcțiilor creierului și al tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. Adrian a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
fibrele nervoase și pe terminațiile nervoase individuale. Din anul 1934 s-a dedicat studiului electrofiziologic al funcțiilor creierului și al tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. Adrian a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț, pentru a înregistra modificări din ce în ce mai mici, reușind să înregistreze impulsuri de la o singură terminație senzorială și de la o singură fibră nervoasă motorie. Cercetările sale au clarificat baza fizică a senzației și mecanismul controlului muscular. Studiile
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
activitatea electrică a neuronilor individuali. Adrian a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț, pentru a înregistra modificări din ce în ce mai mici, reușind să înregistreze impulsuri de la o singură terminație senzorială și de la o singură fibră nervoasă motorie. Cercetările sale au clarificat baza fizică a senzației și mecanismul controlului muscular. Studiile sale de mai târziu, asupra activității electrice a creierului, au inclus investigarea epilepsiei și localizarea leziunilor cerebrale. Adrian a fost din anul 1923 membru al Societății
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
nimic” în activitatea nervilor. În anul 1915 el a încheiat studiile de medicină, efectuând apoi un stagiu clinic la Spitalul St. Bartholomew din Londra, unde, în anii Primului război mondial a tratat soldați suferind de leziuni neurologice și de tulburări „nervoase”, ca de exemplu „șocul de obuz” (Shell shock). După ce a lucrat o vreme în domeniul neurologiei clinice, ca rezident al Spitalului Național de Boli Nervoase din Queen Square din Londra, Adrian a servit ca ofițer medical la Spitalul Militar Connaught
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
în anii Primului război mondial a tratat soldați suferind de leziuni neurologice și de tulburări „nervoase”, ca de exemplu „șocul de obuz” (Shell shock). După ce a lucrat o vreme în domeniul neurologiei clinice, ca rezident al Spitalului Național de Boli Nervoase din Queen Square din Londra, Adrian a servit ca ofițer medical la Spitalul Militar Connaught din Aldershot. În 1919 a revenit la Cambridge pentru a conferenția în domeniul sistemului nervos, iar în 1925 și-a început cercetările asupra impulsurilor nervoase
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
domeniul neurologiei clinice, ca rezident al Spitalului Național de Boli Nervoase din Queen Square din Londra, Adrian a servit ca ofițer medical la Spitalul Militar Connaught din Aldershot. În 1919 a revenit la Cambridge pentru a conferenția în domeniul sistemului nervos, iar în 1925 și-a început cercetările asupra impulsurilor nervoase în organele de simț umane. Deja în 1923 a fost ales ca membru în Societatea Regală din Londra. Continuând cercetările lui Keith Lucas, Adrian a utilizat un electrometru capilar și
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
Nervoase din Queen Square din Londra, Adrian a servit ca ofițer medical la Spitalul Militar Connaught din Aldershot. În 1919 a revenit la Cambridge pentru a conferenția în domeniul sistemului nervos, iar în 1925 și-a început cercetările asupra impulsurilor nervoase în organele de simț umane. Deja în 1923 a fost ales ca membru în Societatea Regală din Londra. Continuând cercetările lui Keith Lucas, Adrian a utilizat un electrometru capilar și un tub catodic pentru a amplifica semnalele produse de sistemul
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
în organele de simț umane. Deja în 1923 a fost ales ca membru în Societatea Regală din Londra. Continuând cercetările lui Keith Lucas, Adrian a utilizat un electrometru capilar și un tub catodic pentru a amplifica semnalele produse de sistemul nervos și a reușit să înregistreze descărcarea electrică a unor fibre nervoase izolate la primirea unui stimul fizic. O descoperire accidentală a lui Adrian în anul 1928 a dovedit prezența electricității în neuroni. După cum a relatat savantul, O constatare crucială, publicată
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]