18,350 matches
-
Colindă Elena Marin Alexe Leru-i ler pe drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul difuz de-afară Și-aproape simt cum pe umeri tainică ziua coboară Șoptind așez rugăciunea cuminte pe-altarul de nor Iar ochii se-anină de cer cu lacrimi cernute ușor
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
Elena Marin Alexe Aduceri aminte pe margini de mal Mă cheamă la vale frântura de val Haotic și drastic mă duce cu el Râzând de furtună talazul mișel Îmi sorb întristarea neliniști și dor La capăt de lume ascunsă de nor Cu roua pe gene alunec în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte în iarbă așez Din verde și galben splendori să creez
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]
-
un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să facă ceva. V. tînăr observă cu atenție fiecare om și pare că noul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lui nu mai au cu ce o atinge. Sufletele s-au depărtat cu toatele de inima sa care se confesează cu disperare Doctorului în speranța că miracolul de la acesta va veni. Îi va injecta un ser și spunîndu-i cîteva cuvinte murmurate, norul dureros i se va ridica de pe ochi. Și, totuși, oscilează. Ar vrea să-și ascundă infirmitatea lăsîndu-i pe cei din jur să se păcălească un timp. Complăcîndu-se să trăiască așa, cu conștiința minciunii și frica animalică de a nu fi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vina pe trup porcăindu-l, îi găsești subdiviziuni ca să-ți salvezi sufletul și să-l înalți. Uită-te mai cu băgare de seamă înăuntrul tău. Porcul e blînd, e natural. Sufletul tău îl strică, el e turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de topor turnat din fierul crud al unui meteorit. Trebuie să am buzele libere pentru ca vorbele-mi limpezi să mă apere prin adevăr. Pasărea șarpe, pasărea violet devin acum eu însumi, gata să-mi iau zborul către porțile lui Shu. Nori stranii, pîlcuri de gaze mirosind a usturoi. Aripi și vînt. Zbor și dinafară îmi urmăresc, totuși, plutirea devenind zeul pasăre Maat. Cel mai atroce judecător îmi ești tu insuți. Cum mi-am uitat corpul și de unde două inimi gata să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
al respirărilor mele când zilele mi te păstrează ca o icoană asemănătoare cu cea a sufletului tău și din când în când mă închin cu sfințenieă Oare, când, mai putem să vorbim despre noaptea aceea, când poeții au dezertat din norii unui plâns curat în care m-ai făcut pentru prima dată să cred, că mai sunt femeie, simțeam o deschidere a ușilor grele peste sufletul meu plin cu catapetesmele străine Ă Dintr-o dată, m-a sărutat pe frunte Dumnezeu și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de pază Prințul MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții în care te-am întâlnit, Foarte puternic, în visul meu, despre obsesia poetului De a nu fi fost în stare să creadă în fericire, atâta timp cât nu poate să fie supus
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că mi-a fost adus un aer din gânduri de dragoste. Buimacă, încercasem să plec fără să te descopăr. De ești un vis infam pornit să ne judecăm Cu martorii, din liniștea pietrelor. Din când în când, îmi doream umbrele norilor să-mi dezvelească drumul de arbori și flori, să pot să ajung cu ochii de stele la tine, să pot să ajung cu brațele mele, ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în secretul acesta mut și diferit de al meu? Pe zi ce trece descopăr atâtea enigme. Simt, spaima ce îmi râde în față. Crezi, oare, că ai sorți de izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul setos, peste care n-au nici un sens așteptărileă Nimeni, nu mai mă caută, pentru că nimeni nu mă mai iubește. Un iluzoriu e acest refren al înnoptării. Visurile m-au făcut să trăiesc înainte de a simți această ruină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămân brume de dimineți fără lunecarea gândului prin pletele viitorului. Mereu te contemplu fără să-ți văd ochii de flori ce trec prin neființa stelară unde ai ascuns clipele să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a urzit plânsul din templul nopților. Tu ești cel adevărat din măruntaiele lunii unde sunt sigură că n-am să te urăsc niciodată, oricât de crudă va fi existența. Urâtul va fi alungat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
robit și aș vrea să mă crezi în acest univers, cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al mărilor unde păsările au aceeași lege a dragostei și-mi astupă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte și vis, să mai rămâi cu mine o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte. Materia sufletului era încălzită în trecerea pașilor prin vântul substanțelor albe unde se putea studia despre acel univers al renașterii. Glasul timpului mi-a vorbit despre sinceritatea omenescului ridicată deasupra oricărui vis. Trupul neînțelesului a pătruns în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în iubirea de gheață a umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale mă topește precum soarele degenerat de aberații gingașe și sofisticate ale inconștientului Asemeni nopții îți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a oprit pentru a ți spune că ești cel mai frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
VIS, și vreau să uit de tine, IUBIRE, căci CERUL S-A DESCHIS, și mă așteaptă să fiu vie și CALMĂ, să zburd în iubirea stelară, cu sufletul alb de zăpadă. Dar, Eu, sunt și rămân pe o PLAPUMĂ A NORILOR un FOC VIU DE IUBIRI ABSOLUTE. RANĂ A STELEI MORBINDE Sunt singură în noaptea suferindă, Cuvintele îmi sunt cristale, prin vieți de-a-valma. Depărtarea, mă arde, depărtarea mă vinde, De vrei să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]