14,486 matches
-
evenimențială. Ca și în acest exemplu: (14′′′) El se îndepărtează în noapte, cu siguranță șocat de cele ce tocmai s-au petrecut. Ceilalți încă nu se gîndesc la nimic care să... Se aude un foc de armă. Imaginează-ți un pic stupoarea celor de acolo. Gary Hemming s-a sinucis, acolo, pur și simplu, în urma unei dispute între prieteni. ---1. A se vedea și D. Slakta, 1985, despre acest subiect. 2. A se vedea J.-M. Adam, 1986c, despre acest subiect
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1985, analizează aceste două cazuri luîndu-l în considerare și pe cel al secvențelor alternate. 4. Utilizăm "natural" în sensul de limbă naturală și considerăm eterogenitatea drept ma-nifestarea cea mai curentă a textualității. Ceea ce face ca unele lingvistici să considere, un pic cam pripit, că textul nu ar conține macroregularități. 5. După R. Jakobson, " Dominanta poate fi definită drept elementul focal al unei opere de artă: ea guvernează, determină și transformă celelalte elemente. Ea garantează coeziunea structurii" (1973, p. 145). 6. Despre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe drumul ce ducea spre portul din Toulon. Încă o curbă și spectacolul mult așteptat se oferi privirilor mele, la răsăritul soarelui. În prim plan, vedetele de război păreau abandonate, semn că marina națională nu era atît de matinală. Un pic mai încolo, o barcă de pescari înainta lent către ieșirea din radă. La linia orizontului, bărcile cu pînze păreau niște pete albe nemișcate". 2. pregătește oferind indicii, explicații asupra fenomenului ieșit din comun: Un bărbat se îndreptă către noi. Era
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ridică spre cer, cît este de romantic! Privește aceste ramuri răsfirate precum șuvițele din părul tău blond care-mi împresoară brațele, privește aceste mere verzi care mă duc cu gîndul la ochii tăi mari și migdalați. Să ne așezăm un pic". Rămaseră acolo preț de o oră și mai apoi plecară. Ieșind din tufiș, îl întîlniră pe Domnul Olibrius care se opri brusc. Recunoscu un vilbergraficus, un arbust dintr-o specie foarte rară. Era asemănător emphobului și avea ca și acesta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
manipulare. * Este nevoie de efortul de o viață pentru a deveni și a rămâne om. Toate strădaniile marilor personalități vizează o continuă resemnificare a umanului în funcție de contexte, tot timpul altele. * Am întâlnit prea multe cărți în care spiritul moare un pic, prins în rutina unor erudite comparații ce cad deseori în subînțelegerea unei minți obișnuite. Ca și în cazul oamenilor, toate lucrurile de gen poartă același nume: carte. Dacă ne-am opri din definirea lor prin genul comun și le-am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
distanței. În definitiv, strămoșii noștri ne sunt mult mai apropiați decât ne lasă să credem știința ce așează existențele individuale și colective într-o formă de ordonare a timpului și o într-o serie de tipare. Să ne gândim un pic, ca exemplu, la apropierea pe care o manifestăm față de ideologiile cărora ei le-au dat naștere. Trăim în formele de organizare a lumii create de strămoșii noștri și în structuri ale limbajului moștenite de la ei. * Bioetica este discursul egalitarist transferat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în România: e plină de oameni care sar în ochi, de existențe țipătoare, de strident. * Critica românilor și a românismului este în bună măsură autocritică; îmi contemplu cu tristețe reflexele barbare, de care am chiar neghiobia să mă bucur un pic în timp ce le dau frâu liber, ce stau mărturie a faptului că sunt un adevărat român. * Dintre comunitățile cu care istoria ne-a făcut să locuim în granițele aceleiași țări am ajuns să preluăm mai multe de la cei pe care-i
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de afirmație: locul lor e în dormitor, unde altundeva să-i folosești mai bine? Dar să exilezi femeia în bucătărie? Ei bine, eu nu acceptam așa ceva nici în ruptul capului. Asta până când viața m-a convins că situația e un pic altfel... Acum ai depășit și tu această etapă și te pregătești să intri în rândul gospodinelor mari. Nu știu cum ai ajuns aici, nu știu ce resorturi ascunse ți-au fost acționate și cine a făcut-o, dar presupun că a fost aproape la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
juridice, aproape jumătate dintre extratereștrii mei erau avocați). Doar cluburile de noapte au un orar cool, adaptat vieții noastre profesionale. Piețele sunt deschise ziua, adică exact când suntem mai ocupate, și se golesc fix când începem noi să avem un pic de timp liber. Mai am de adăugat un sfat important: dacă vrei să cumperi leuștean ori pulpă de porc, evită mallurile*. * Țin minte una dintre primele mele erori tactice în managementul cumpărăturilor; extraterestrul numărul unu se întorcea dintr-o delegație
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Apă aveam, îmi mai lipsea doar pâinea proaspătă... Am sunat rapid o fătucă de la serviciu și am chemat-o să mă ajute la cumpărături; locuia în cealaltă parte a orașului, așa că, până să apară, m-am aranjat și eu un pic; parcă mă văd ieșind din bloc și pornind-o în pas vioi spre magazin alături de subalterna mea; ea - cam fără tragere de inimă, dar n-avea încotro, mai ales că în ziua aceea intrase la mine în birou și-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de „exotice“; par ele apetisante, dar nu se includ sub nici o formă* în meniu. * Aici trebuie să vă povestesc prima mea eroare gravă din cariera de gospodină; trăiam de câteva luni cu numărul unu, îmi mai rafinasem și eu un pic meniurile și cumpărasem d-ale gurii ca pentru o masă regească - roșii, salam și pâine... Pe atunci simțeam însă o permanentă nevoie de schimbare și, dacă tot mă aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de la așa ceva și până la aglomerarea de tarabe unde facem cel mai dificil shopping cu putință e o distanță ca de la cer la pământ, dar nu vă lăsați copleșite, cu timpul vă veți obișnui. Și, dacă stau să mă gândesc un pic, nu e nici dracul chiar atât de negru; pentru mine, mersul la piață în calitate de gospodină a avut conotații sexuale pozitive: pe mai toți extratereștrii i-am cunoscut acolo, întreaga mea viață amoroasă a ajuns să graviteze în jurul acestui așezământ comercial
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
își coordonase echipa prin telefon) și vindea verdeața la un preț exorbitant; m-a electrizat cu privirea, așa că am cumpărat și eu vreo trei legături... Nu mă întrebați ce era, că nu știu, oricum, am aruncat-o la gunoi un pic mai târziu, când am intrat în restaurant. Cu ochii țintă la poșeta mea, din care ieșeau niște firișoare verzi, garderobiera ne tot întreba ce miroase așa ciudat... În cele zece ore cât stătuse la tarabă fusesem prima lui clientă și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai exact 13 kilograme și 320 de grame; cred că-mi ajunge până mor, abia dacă am folosit câteva sute de grame ca să dreg primele mele ciorbițe... 1.3. politica de produstc "1.3. politica de produs" Să vorbim un pic și despre modul în care faceți o achiziție în piață. Procedura seamănă oarecum cu ce se întâmplă la mall, dar identificarea brandurilor este mai dificilă și necesită un studiu aprofundat. Vă ofer niște exemple ca să vă familiarizați cu terminologia. În
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
s-a răstit la femeie: „Du-te, bre, mai încoloșa, acilea nu-i sală de așteptare...“ Vă spuneam mai devreme că procedura unei achiziții din piață este asemănătoare cu cea de la mall, dar ar fi bine să ne concentrăm un pic și asupra diferențelor. Negustorii de la tarabe nu poartă uniformă ori ecusoane, ca să poată fi identificați. Nici nu-și personalizează marfa cu o etichetă, o siglă, un logo, ceva, acolo, să te ajute să o distingi între celelalte oferte de câte ori mergi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ascunsă într-o pungă după calorifer (doar era surpriză) și i-am servit-o. Nici nu știți cât de mândră eram că-i puneam în farfurie ceva gătit cu mâna mea. La început am avut senzația că meniul e un pic sub așteptările sale, dar foamea a învins, iar complimentele pentru cină, care au apărut după al treilea pahar de apă, au fost copleșitoare. Ca orice bărbat, însă, n-a înțeles nimic din simbolistica acelei cine, pe care o pregătisem pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
S-a întâmplat într-o seară, când MBA-istul a adus în vizită un coleg; le era foame, au văzut că în frigider era pustiu și m-au rugat să le aduc pâine goală. Cererea mi s-a părut un pic cam deplasată: mă știam cu numărul doi de prea puțin timp, nu discutaserăm niciodată despre un asemenea meniu și, ceea ce mă deranja cel mai tare, invitase un necunoscut la așa ceva fără să mă anunțe... Au insistat până m-au convins
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la mine, era chiar flămând. Iar numărul doi mă tot săgeta cu priviri rugătoare; mi-am zis că el e bărbatul, știe el ce face... După o oră și jumătate - cât mi-a luat să mă aranjez și eu un pic -, i-am anunțat din bucătărie că le aduc pâinea goală și le-am zis să stingă lumina. Au dat pauză la Counterstrike, au țipat de bucurie ca niște copii, dar zâmbetele le-au înghețat pe buze în secunda în care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
extraterestrul numărul unu n-a rezistat mai mult de o lună... Tocmai ne împăcaserăm; revenise în patul meu aproape neschimbat, doar pasiunea pentru filmele horror era nouă (ciudat cum se propagă anumite hobby-uri trăsnite printre bărbați). Eu tatonasem un pic terenul și încercasem să-l pregătesc pentru un salt calitativ în meniuri - îi spusesem că am învățat să fac o ciorbă delicioasă -, dar n-a ținut. A acceptat să intru din nou în bucătărie, cu condiția ca și eu să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
încercasem să-l pregătesc pentru un salt calitativ în meniuri - îi spusesem că am învățat să fac o ciorbă delicioasă -, dar n-a ținut. A acceptat să intru din nou în bucătărie, cu condiția ca și eu să relaxez un pic politica gospodărească; pe scurt, să o las mai moale cu gătitul. Am hotărât să o încerc și pe asta și m-am întors la meniurile extrem de frugale, dar în scurt timp am văzut că nu era bine nici așa. Semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
salam, telemea, orice. Apariția acestui surplus alimentar a fost însă prima dovadă concretă că sunt pe drumul cel bun în trainingul de gospodină. A recunoscut-o și numărul unu. Faceți pasul și veți vedea. E momentul să mă laud un pic: eu am trăit episodul divin al parizerului cu trei extratereștri diferiți. Din păcate, cu numărul unu n-a mers, m-a părăsit din nou imediat după epoca mezelurilor: a fugit cu o blondă. (O știam din vedere, era manager de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nostru, o compilație de rap, hip hop și slow. Cînd mergeam la culcare, întâi îmi zâmbea complice și mă fixa amenințător cu arătătorul, apoi apăsa ostentativ butonul repeat, dădea play și mă fugărea prin dormitor cât să se întărâte un pic. Atunci era momentul să mă împiedic... Până să încheie, ascultam CD-ul de două-trei ori... Depășea de departe tot ceea ce cunoscusem până atunci în materie de bărbați; colegele mele erau înnebunite după el, ajunsesem cea mai invidiată persoană din firmă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe foc, oul în ibric și abia atunci am văzut că n-aveam în ce să-l fierb: sticla de apă minerală era aproape goală. I-am zis că mă duc până la magazin, m-am îmbrăcat, m-am aranjat un pic (nu puteam pleca la cumpărături fără să arăt și eu cât de cât) și, când să ies pe ușă, am văzut gri în fața ochilor... După ce eu am aerisit bucătăria, iar numărul doi s-a dus prin vecini ca să-i liniștească
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să vă mai spun, îmi pierdeam controlul rău de tot... ...................................................................... A trebuit să mă opresc din scris și să fac un duș rece. Cu ochii plini de lacrimi și palmele transpirate nu pot scrie la calculator... Revin așadar răcorită un pic, la povestea despre fenomenalul extraterestru cu numărul trei. Nu știu de unde avea atâta vigoare, dar vă puteți gândi la el ca la monumentul amantului necunoscut. Credeți-mă pe cuvânt, eu îl cunosc. O prietenă calculatoristă îi și găsise o poreclă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tot jocuri erotice cu ardei iute“... Trei zile am pătimit; vă dați seama că ne-am luat concediu, nu puteam merge la serviciu în halul ăla; iar când i s-au mai potolit usturimile, a zis că se duce un pic până acasă... Încă mai am lucrurile lui pe undeva prin debara; și-a vândut apartamentul, și-a schimbat numărul de mobil, a plecat din oraș, din țară, cine știe? Ce să vă mai spun: fructele pe care nu le cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]