KorAP: Find »[drukola/base=săruta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...566 567 568 ...597 >

14,917 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266

am zis că poate s-o fi schimbat clima, dar, vai! adevărata iarnă rece și aspră vine încărcată cu tot crivățul din răsărit. Fata mea dragă și mult preaiubită, mi-am petrecut după masa asta bună cu tine: ți-am sărutat ultima fotografie, i-am vorbit frumos, dureros. I am spus tot: singurătatea, izolarea mea, zilele mele trăite automat, viața mea cenușie și fără speranță, sfârșitul pe care mi-l presimt glacial și izolat, fără să am parte de surâ sul

Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

atât de înalt, încât camera pare brusc mai mică. — Luke! strig. Ne-ai speriat! — Scuze, zice. Am crezut că-mi simți prezența. — Ei. Da, am simțit așa, o chestie... spun, pe un ton ușor sfidător. — Normal că ai simțit. Mă sărută. Bună, Danny. — Bună, zice Danny, uitându-se la Luke, care își dă jos paltonul bleumarin de cașmir, apoi își lărgește butonii în timp ce-și desface simultan nodul de la cravată, cu aceleași mișcări sigure și agile pe care le face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Ai venit și tu! Graham, a venit și Luke! — Normal că a venit și el! zice tata, dându-și ochii peste cap. Unde să fie, dacă nu aici? Pe lună? — Ce mai faceți, doamnă Bloomwood? zice Luke zâmbitor și o sărută pe obraz. — Luke, te rog să-mi spui Jane. Ți-am mai spus. Mama e trandafirie de fericire, și se ține de brațul lui Luke de parcă i-ar fi teamă ca el să nu dispară într-un nor de fum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
conștientă de privirea lui Luke fixată asupra mea. Da. — Foarte bine! Haideți înăuntru! îi spune vicarul lui Luke. Doar nu vreți să scăpați momentul! — Nu, spune el, după un moment de tăcere. Nu, în nici un caz nu vreau asta. Mă sărută scurt pe umăr și intră fără să mai adauge vreun cuvânt, iar eu mă uit în urma lui, încă total confuză. Mi s-a părut mie, sau tocmai am vorbit despre... adică, a vrut de fapt să spună... Apoi se aude

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe Suze strâns. Și ție, Tarquin! Mereu am fost cam stângace în preajma lui Tarquin. Însă acum, când îl văd cu Suze - însurat cu ea - stângăcia începe să-mi dispară. Știu că o să fiți foarte fericiți, zic cu căldură, și îl sărut pe obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și eu mă îndepărtez puțin, întrebându-mă pe unde o fi Luke. Curtea bisericii e înțesată de oameni, și nu mă pot opri să nu mă holbez la unele dintre rudele lui Suze

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
care fotograful îmi spune să fac asta și, între cadre, le fac cu mâna lui mami și lui tati, care și-au făcut cu greu loc până în fața mulțimii. — O să plecăm curând spre casă, zice doamna Gearing, venind să o sărute pe Suze. Oamenilor le e cam frig. Tu poți să stai să termini cu pozele. — OK, zice Suze. Vreau neapărat să fac câteva poze numai cu mine și cu Bex. — O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
N-am văzut niciodată așa ceva, în viața mea. E perfect. — Îmi dai voie? — Da, șoptesc și mă uit cum mi-l strecoară pe deget. El mă privește din nou, cu ochii mai tandri decât i-am văzut vreodată și mă sărută, moment în care încep ovațiile, din toate direcțiile. Nu-mi vine să cred. M-am logodit. Trei OK. Acuma, oi fi eu logodită, dar n-am deloc de gând să las chestia asta să mi se suie la cap. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mai bună decizie. Și parcă tu erai ăla care zicea că nu trebuie să ne grăbim... Luke se îmblânzește, și se ridică. — Știu. Oftează. Îmi pare rău, Becky. — Și mie, murmur. — Of, ce prostie! Mă înconjoară cu brațele și mă sărută pe frunte. N-am vrut decât să-ți ofer nunta la care ai visat dintotdeauna. Dacă chiar nu vrei să o facem la Plaza, atunci n-o facem acolo. Și ce facem cu mama ta? — O să-i explicăm care sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
care hotărăște. Mie să-mi spui doar unde să mă prezint - și am să mă prezint. — OK. Îi zâmbesc și eu. Promit să te înștiințez cu cel puțin patruzeci și opt de ore înainte. — Cu douăzeci și patru e destul. Mă mai sărută o dată, apoi îmi arată spre masa din colț. Apropo, ai primit asta. Un cadou de logodnă. Fac ochii mari. E o cutie culoarea oului de rață, legată cu panglică albă. Un cadou de la Tiffany! — S-o deschid? — Te rog. Desfac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cad grele până la pământ. E atât de subțire și de palidă, încât pare o coloană. — Bună, Elinor, spun politicoasă. Arăți foarte bine. Îmi pare rău că am întârziat puțin. — Rebecca, îmi răspunde ea și-mi oferă un obraz să o sărut. Sper că ai vorbit și cu lumea, nu doar cu Luke. — Ăă... păi... — E o bună ocazie pentru tine să faci cunoștință cu persoane importante, zice. De exemplu, cu președinta acestei clădiri. — A, da, încuviințez din cap. Ei, îhm... de ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
său. Când Elinor îmi deschide ușa, din interior se aude muzică și apartamentul miroase plăcut, a flori. Elinor e îmbrăcată într-o rochie petrecută, iar părul îi pare puțin mai moale decât de obicei - și, în clipa în care mă sărută, îmi strânge ușor mâna. — Luke a venit deja, îmi spune în timp ce traversăm holul. Ce pantofi frumoși! Sunt noi? — Ăă, adevărul e că da, sunt noi. Mersi! Nu mă pot opri să nu mă holbez la ea uimită. Elinor nu mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
îi tremură, ochii îi ard. — Becky Bloomwood, zice în cele din urmă. Ești cea mai generoasă... cea mai darnică... cea mai iubitoare... nu merit... Nu mai poate continua și se apropie de mine, cu o expresie extrem de hotărâtă. În timp ce mă sărută, picăturile de apă cad pe pe părul lui pe buzele mele și se amestecă cu gustul sărat și cu căldura lui. Închid ochii și îmi las corpul să se destindă încet, și las plăcerea să crească. Îl simt din ce în ce mai tare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
știu extrem de clar ce vreau. Mi-am trecut în revistă prioritățile. Și nimic nu mă va face să îmi schimb părerea. — Luke? spun, în clipa în care el dă să se dea jos din pat. — Mmm? Se întoarce și mă sărută, și e cald, delicios și minunat. — Nu pleca. Rămâi cu mine. Toată ziua. — Toată ziua? — Putem să ne facem că suntem bolnavi. Mă întind leneșă pe perne. De fapt, chiar îmi e puțin cam rău. — Serios? Ce te doare? — Păi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Sigur că da. Brusc, am revelația faptului că Judith așteaptă să mă vadă făcând asta. Dar nu vreau să fie cineva lângă mine în momentul acela, adaug repede. E o chestiune extrem de intimă. Trebuie să... spun o poezie și să sărut fiecare dintre... — Bine, spune Judith, dându-și ochii peste cap. Mă rog. Se îndepărtează, iar eu rămân nemișcată, până când dispare din raza mea vizuală. Apoi strâng teancul de invitații la piept, mă grăbesc spre colț, ridic mâna și opresc un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
doi, un preot și pescărușii. Asta-i tot ce contează, nu? Faptul că eu îl iubesc pe el, el mă iubește pe mine și vrem să rămânem împreună tot restul vieții. În clipa în care mi-l imaginez pe Luke sărutându-mă în lumina apusului caraibian, îmi dau iar lacrimile. Cui îi pasă de rochia lu’ pește? Cui îi pasă de recepția uriașă și de tonele de cadouri? Nimic din toate astea nu are nici o importanță! Am să mă îmbrac cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
lucrurile de unde le-am lăsat. — Nu, spun, după o scurtă tăcere. Păi... după părerea mea ăsta e probabil un lucru foarte bun. Vraja a fost spulberată. Luke s-a trezit din nou la viață. Mă aplec spre el și îl sărut, după care mai iau o înghitură din băutura lui. — Ar trebui să mă duc să-mi pun rochia. — Păi nu rămâi cu hanoracul ăsta sexi? zice Luke zâmbind cu gura până la urechi. Păi, asta aveam de gând. Dar acum că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ei să cunoască bucuria de a se înțelege unul cu celălalt, fericirea de a se iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața. Acum haideți să aplaudăm fericitul cuplu. Îi zâmbește lui Luke. Poți să-ți săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
fericirea de a se iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața. Acum haideți să aplaudăm fericitul cuplu. Îi zâmbește lui Luke. Poți să-ți săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește ceva în urechea lui Luke și acesta se întoarce spre mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Și nici ai tăi. — Îhm... nu. Nu sunt. — Nimeni din familie. N-avem verighete. Și nu suntem căsătoriți. Se oprește. Spune-mi c-am înnebunit - dar nu așa vedeam eu nunta noastră. — Asta nu e nunta noastră, zic și-l sărut pentru poză. Nu-mi vine să cred că scăpăm atât de ușor. Nimeni n-a zis nimic. Nimeni nu ne-a întrebat nimic. Vreo câteva persoane au vrut să vadă verighetele și eu le-am fluturat repede prin față inelul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
La revedere, Luke. — La revedere, mamă. Se privesc unul pe celălalt și preț de o clipă am senzația că Elinor are de gând să mai spună ceva. Însă ea se mulțumește să se aplece spre noi rigid și să îl sărute pe Luke pe obraz. — Becky! Simt că mă bate cineva pe umăr. Becky, nu poți să pleci acum! Mă întorc și o văd pe Robyn extrem de ambalată. — Îhm... ba da. Plecăm. Îți mulțumesc foarte mult pentru tot ce-ai... — Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zis cu vol au vents. Sunt complet perimate. Pot să vă întreb cum stați cu rolourile cu sparanghel? — Mami, el e Danny, sar repede. Vecinul meu, îți amintești de el? — Doamnă B, e o onoare să vă cunosc, spune Danny, sărutându-i mâna. Sper că nu v-ați supărat că v-am picat și eu pe cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
tati. — Venim! răspund și eu. Stai numai puțin, să-mi pun coronița înapoi! — Lasă-mă pe mine. Luke ia coronița cu flori roz și mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic, strâmbându-mă. — Da. Foarte. Mă sărută, după care se ridică și mă ajută să mă ridic. Haide, Becky B. Publicul te așteaptă. Și, în timp ce luminițele de basm încep să licărească în jurul nostru, pornim ținându-ne strâns de mână peste iarbă, înapoi spre nuntă. Între Rebecca Bloomwood

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

uzuale În zona de care mă ocup : despre un lucru respingător polonezii obișnuiesc să spună „Frumos ca o barbă de evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/>, iar despre un om Înglodat „până peste cap În datorii” tot ei spun : „A sărutat evreul pe barbă” <endnote id="(127, p. 89)"/>. Proverbial pentru lungimea bărbii sale a devenit, În toată Europa, legendarul „Evreu rătăcitor”. În folclorul finlandez el este numit „Pantofarul din Ierusalim”, iar zicala „O barbă lungă ca aceea a Pantofarului din

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
evreu și totuși va puți mereu” (proverbe și zicale poloneze ; cf. <endnote id="70, p. 180, și 83, p. 94"/>), „Două brânze puturoase și un evreu fac trei Împuțiciuni” (proverb polonez și german ; <endnote id="cf. 83, p. 94"/>), „A sărutat un evreu” [despre cineva căruia Îi miroase gura], „Fără sare, are gust de evreu mort”, „Să-l miroși pe evreu”, „E murdar ca un evreu”, „Evreii sunt atât de putrezi că put”, „Dacă nu vezi un evreu care se furișează

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]