14,354 matches
-
este identic cu cel existent în romanele anterioare, inclusiv stilul flash-back-ului. Darie evocă periodic momente din copilăria sa petrecută la Omida, cunoscute deja din "Desculț", precum povestea străbunicii Zarinca și a turcului Daud, care voise să o ucidă, dar a sfârșit prin a se creștina și a o lua de nevastă, sau fapta Dioaicăi, cea care a scos ochii sfinților din biserică. Spre deosebire de alte scrieri, Zaharia Stancu păstrează aici o stare de mister, nedezvăluind nici adevărata identitate a Diplomatului și nici
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
țărancei Ioana d'Arc în fruntea trupelor franceze, care într-un timp scurt au ridicat asediul orașului. Contemporanii cred că, Orléans-ul odată căzut, precum și încoronarea lui Henric al VI-lea, fiul regelui Henric al V-lea al Angliei, ar fi sfârșit independența Franței ca stat. Conflictul dintre casele regale engleză și franceză, care în istoriografie a intrat sub numele de "Războiul de 100 de Ani", după înfrângerea grea a forțelor franceze în 1415, la bătălia de la Azincourt, creștea rapid în favoarea britanicilor
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
a unor personalități aflate în exil, dar și, temporar, manufactură de textile. După invaziile slavilor, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș care avea să-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de reședință a guvernatorului Dalmației în timpul domniei ostrogoților, înainte de a reveni sub control roman cu ocazia ofensivei preliminare campaniei din Italia întreprinsă de Justinian în 537. Hinterlandul Salonei avea să cadă în curând pradă raidurilor avare și slave care au sfârșit prin a ataca orașele de pe coastă în ultimele decenii ale secolului al VI-lea. Ultimul funcționar roman atestat la Salona a fost proconsulul Marcellinus, căruia papa Grigore I i-a adresat o scrisoare în 599. Ultima inscripție datată găsită la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
poemele lui Gamil Ibn Maʻamar. ‘Urwa. El este și erou de roman, care îți iubește verișoara ‘Afra’. Tatăl acesteia i-o promite drept soție, dar o mărită cu un alt văr. Disperat, poetul încearcă să îi găsească privirea. În final sfârșește singur la "Wadi al- qură’", la rândul ei iubita moare pe coșciugul lui când află de trecerea lui la cele veșnice.
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Inițial, sprijinul financiar venea din partea lui Johan Brun, iar atunci când contractul a ajuns la sfârșit, antreprenorul danez Peder Bertelsen, deținător al firmei Aguecheek, care o susțineau la vremea respectivă și pe Katherine Hamnett, au preluat afacerea. Acest contract s-a sfârșit în 1988, iar Galliano a căutat sprijin financiar din partea lui Faycal Amor(proprietar și designer al casei de modă Plein Sud) care l-a dirijat să își stabilească afacerea în Paris. Galliano s-a relocat în Paris în căutare de
John Galliano () [Corola-website/Science/329456_a_330785]
-
și susținea că adevăratul ucigaș era Barricini, un vechi dușman al familiei della Rebbia. Constrâns de principii și de dorința de a fi la înălțimea așteptărilor Lydiei, Orso respinge teoriile sorei lui, precum și încercările ei de a-l proteja. Colomba sfârșește prin a-i arăta cămașa însângerată a tatălui lor și gloanțele în speranța de a-l convinge. Treptat, Orso devine tot mai confuz în fața așteptărilor tuturor și al propriului conflict moral. Venirea prefectului oferă o cale de ieșire, acesta aduce
Colomba (nuvelă) () [Corola-website/Science/329462_a_330791]
-
o tipografie la Istanbul, în anul [[1565]]. Din acel moment, prin intermediul tipografiei, foarte răspândită printre armeni, pe lângă cărți au început să se tipărească și ziare sau reviste. Soarta acestor tipografii nu avea să fie una prea strălucită din cauza implicărilor politice, sfârșind să fie închise de către stat sau distruse de incendii. După semnarea Păcii de la Passarowitz, statul otoman a pășit spre o nouă perioadă, marcată de personalitatea sultanului [[Ahmet al III-lea]] (anii domniei: [[1703]]-[[1730]]) și a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul Angliei succedându-i fratele său, Ioan fără de Țară. Dinastia normandă a Plantageneților s-a sfârșit în tragicul război al celor două roze, început după dezastruosul „război de o sută de ani”. Cu istoria normandă s-a încheiat epopeea popoarelor germanice. Vikingii - cunoscuți în estul Europei sub denumirile "varegi", "varangi", pe rusește "variaghi", în greacă "varangoi
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
lucrează ca pilot de încercări în Europa și broker financiar în Statele Unite ale Americii pentru a-și susține familia. -------- [[1948]] -------- [[1949]] -------- [[1950]] -------- [[1951]] -------- [[1952]] -------- [[1953]] -------- [[1957]] -------- [[1964]] -------- [[1965]] -------- [[1973]] -------- [[1974]] -------- [[1979]] -------- [[1982]] -------- [[1986]] -------- [[1987]] -------- [[1988]] -------- [[1989]] Exilul regelui Mihai nu sfârșește după [[Revoluția din 1989]], regimul Ion Iliescu împiedicîndu-i mai multe vizite din varii motive. Abia în 1992 Mihai poate da curs unei vizite, în cadrul căreia petrece Paștele în Moldova și atrage o mulțime uriașă în București, căreia i-l prezintă
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
din care se cristalizează două cărți. -------- [[1990]] -------- [[1991]] -------- [[1992]] -------- [[1993]] -------- [[1994]] -------- [[1995]] -------- [[1996]] [[Fișier:King Michael I of Romania by Emanuel Stoica.jpg|thumb|300px|Fostul suveran al României]] Guvernul Victor Ciorbea admite întoarcerea în țara a fostului suveran, astfel sfârșindu-se exilul. Fiica cea mare a regelui, principesa Margareta, se căsătorește în 1997 cu actorul Radu Duda, un fapt controversat, speculându-se că Duda are relații cu fosta Securitate. După 2000, are loc o reconciliere a fostului suveran cu Ion
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
președintele Completului de judecată în procesul fruntașilor țărăniști Iuliu Maniu și Ion Mihalache, aceștia fiind arestați în urma înscenării de la Tămădău. Ca urmare a acestui proces atât Maniu cât și Mihalache au fost condamnați la temniță grea pe viață și au sfârșit în închisorile comuniste. Ulterior, Alexandru Petrescu a prezidat completele de judecată în procesele antisioniste din anii 1953-1954 dirijate contra conducătorilor organizațiilor evreiești din România ce militau pentru emigrarea în Israel, în „procesul bibliotecilor” dirijat contra unor angajații români ai bibliotecilor
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
una dintre bătăliile purtate în iarna 1914-1915 pe Frontul de răsărit al Primului Război Mondial, între armata Austro-Ungară și armata Imperiului Rus. Lupta s-a purtat în Bucovina pe valea Bistriței Aurii, în zona Cârlibabei și a cătunului Fluturica. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie a Dublei Monarhii, care a recucerit localitatățile și a respins trupele ruse, aflate inițial în ofensivă. Bătălia a reprezentat un moment important, deoarece câștigarea ei de către Dubla Monarhie a determinat oprirea avansării armatelor imperiale ruse către Transilvania
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
luându-i în satul său, în siguranță. Cu amândouă triburi distruse și dominația Wenja asigurată, Roshani acceptă să stea cu Wenja și să-i învețe secretul unor culturi roditoare, în timp ce Takkar decide să-l omoare pe Dah pentru a-i sfârși suferințele, el suferind de boala Udam. Apoi, Takkar celebrează victoria împreună cu ceilalți consăteni. Într-un epilog, fiica lui Ull apare în timp ce îmblânzește un urs de peșteră, ceea ce implică că și ea a învățat abilitățile de a îmblânzi animalele, la fel
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
de pa 0,5 până la 1,6 m peste nivelul apei. Clocesc în colonii, fiecare cuib fiind situat de la 5 până la 20 de m unul de altul. Ambii părinți construiesc cuibul. Depunerea oualelor începe de la sfârșitul lui aprilie și se sfârșește la începutul lunii iulie. De obicei sunt 4-5 ouă. Acestea sunt ovale, verde-albăstruie, nestrălucitoare. Clocirea durează 26 de zile de către ambii părinți. La 15-20 de zile, puii se cațără deja pe stuful de lângă cuib. După încă zece zile sunt pe
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
numit „Hedef 4” (versiunea turcă a show-ului „Connect Four”), care a început la TRT în 1996, a fost produs tot de către End Productions. În 1997 el a început să producă game-showul „Altına Hücum” pentru Kanal 6, care s-a sfârșit după 72 de episoade în același an. În 1998 „Riziko!” s-a reîntors și a fost transmis de către Kanal 7, găzduit de Serhat. În anii următori, „Hedef 4” a început să fie de asemena transmis de către Kanal 7. „Riziko!” s-
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
72 de episoade în același an. În 1998 „Riziko!” s-a reîntors și a fost transmis de către Kanal 7, găzduit de Serhat. În anii următori, „Hedef 4” a început să fie de asemena transmis de către Kanal 7. „Riziko!” s-a sfârșit în 1999, iar Serhat a început să găzduiască un show de divertisment care s-a sfârșit după 6 episoade. După câteva luni „Riziko!” s-a întors la Kanal 7 în 2000 și a continuat încă 65 de episoade. În Septembrie
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
de către Kanal 7, găzduit de Serhat. În anii următori, „Hedef 4” a început să fie de asemena transmis de către Kanal 7. „Riziko!” s-a sfârșit în 1999, iar Serhat a început să găzduiască un show de divertisment care s-a sfârșit după 6 episoade. După câteva luni „Riziko!” s-a întors la Kanal 7 în 2000 și a continuat încă 65 de episoade. În Septembrie 2005, Serhat a fost co-prezentatorul show-ului „Kalimerhaba”, alături de Katerina Moutsatsou, un Show TV produs de către
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
iluzii vizuale). Douglas Barbour indică imagistica luminoasă/întunecată ca fir comun al operelor din trilogia inițială Hainish, strâns legat de daoismul din "Daodejing", o carte cu o importanță aparte pentru protagonist. Povestea personajului principal din "Orașul iluziilor" începe și se sfârșește în întuneric și, la fel ca multe imagini similare, orașul Es Toch este descris ca un loc al întunericului și al luminilor strălucitoare. Deși Le Guin și-a localizat orașul Es Toch în Parcul Național Black-Canyon-of-the-Gunnison, James W. Bittner demonstrează
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
ianuarie 1438. În martie 1438, Dieta Imperială l-a ales pe Albert ca succesor al lui Sigismund la tronul Germaniei. În ciuda încercărilor husiților de a-l pune pe tron pe Cazimir al Poloniei, alegerile din Boemia din mai s-au sfârșit în favoarea cuplului. Albert a fost încoronat în iunie însă Elisabeta nu a călătorit la Praga pentru a lua parte la acest ritual și și-a petrecut vara următoare guvernând Ungaria. După decesul soțului ei, ea a preluat controlul asupra Ungariei
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
calci a fost odată unul dintre cele mai sălbatic disputate sectoare ale câmpului de luptă de la Overloon. Aici au avut loc lupte grele corp la corp. Numeroși tineri, după ce au supraviețuit câmpurilor de luptă de la Nettuno și din Normandia, au sfârșit sub acești copaci."
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
a o deschide. După ce noul posesor este răpus de ființele supranaturale invocate, cartea ajunge la un topograf, apoi la un tânăr care pleacă pe front, niciunul dintre stăpânii săi nefiind capabil să-i deschidă lacătul. În cele din urmă, ea sfârșește în mâinile unui băiat, care reușește s-o deschidă fără probleme și începe să citească poveștile ascunse între coperte. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în 2014 numărul 9 al revistei online "Ficțiuni.ro" și relatează peripețiile unui urs
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
de către gărzi, cât și de către ceilalți deținuți. Deși prizonierii LGBT nu erau transportați în masă în lagărele morții de la Auschwitz, precum mulți dintre deținuții evrei, a existat totuși un număr mare de persoane LGBT executate alături de aceștia. După ce s-a sfârșit războiul mulți homosexuali au rămas în lagăre până în anul 1969 când Paragraful 175 a fost abolit în Germania de Vest. Nu toți naziștii îi considerau pe bărbații homosexuali degenerați biologici. Mulți dintre ei credeau că homosexualitatea era o boală socială
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
răspuns la refuzul Guvernului Chinei de a permite străini în interior, a fondat o școală pentru "misionari nativi" în 1844 și a antrenat aproape cincizeci chinezi pe parcursul primilor patru ani. Din nefericire, ideile lui Gutzlaff depășeau capacitatea lui administrativă . A sfârșit prin a fi tradăt de proprii lui misionari nativi. Ei îi raportau întâmplări strălucitoare despre convertirii și Noi Testamente vândute. În timp ce unii din misionarii nativi ai lui Gutzlaff erau convertiți autentici, ceilalți erau dependenți de opiu ce nu au călătorit
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui de Marlborough, pe flancul stâng. A fost una din cele mai crunte bătălii ale secolului și s-a sfârșit cu o victorie formală a trupelor imperiale care i-au constrâns pe francezi să se retragă în Valenciennes, dar cu un bilanț al victimelor în mod decis nefavorabil învingătorilor: 21000 de morți și răniți pentru învingători și 12000 pentru francezi
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]