14,579 matches
-
din totalul populației globale trăiește în Europa. Conform unui studiu efectuat de BirdLife International în anul 2004 se estima că populația de cormorani mici din România număra 11500-14000 perechi iar pe perioada de iarna 1500-4000 perechi. Preferă iazurile pline de vegetație, lacurile și deltele râurilor. Evită regiunile muntoase și regiunile reci și secetoase. Iubește câmpurile de orez sau alte arii inundate în care sunt prezente tufișuri și copaci. Pe timpul iernii frecventează și ape cu o salinitate mai ridicată, în estuare sau
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
frecventează și ape cu o salinitate mai ridicată, în estuare sau pe lacuri de acumulare. Este o pasăre care poate trăi solitar sau în grupuri și este oarecum familiarizată cu prezența umană. Își construiește cuibul din bețe și stuf, în vegetația deasă, în copaci, tufișuri, sălcii și mai rar în stuf(în special pe ostroave mici plutitoare). La sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, depune în cuib între 4-6 ouă a căror perioadă de incubație durează 28 de zile. Puii sunt
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
tip "Asperulo-Fagetum", Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Meridionalilor
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Meridionalilor. Parcul este acoperit în proporție de peste 80% de păduri de
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Meridionalilor. Parcul este acoperit în proporție de peste 80% de păduri de fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea"), în asociere cu carpen
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Studiile efectuate de Matthew Cobley au relevat că flexibilitatea gâtului ar fi fost limitată la un grad considerabil. Aceasta descoperire arată, de asemenea, că sauropozii ar fi trebuit să se mute cu totul în jurul zonelor ce acces mai bun la vegetație. Cu toate acestea, studiul nu a implicat alte animale cu gâtul lung, cum ar fi girafele, și nu poate fi complet confirmat fără dovezi suplimentare. Urmele fosile au fost descoperite pe mai multe continente.Urmele au ajutat la reconstrucția anumitor
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
22 iulie 2010 pe timp de un an, timp în care autoritățile locale trebuiau să creeze un dosar cu actele necesare clasării. În aprilie 2011 tinerii din Hunedoara au organizat o acțiune de voluntariat pentru a curăța terasamentul mocăniței de vegetație și a atrage atenția autorităților asupra acestui obiectiv. La acțiune au participat peste 200 tineri și oameni de toate vârstele din Hunedoara, câțiva tineri de la asociația "Prietenii Mocăniței" din Sibiu, cercetașii comunei Ghelari împreună cu liderii lor, și câțiva studenți de la
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
acestui obiectiv. Astăzi a rămas însă viaductul peste valea Zlaștiului și un singur pod metalic (original din 1900) la Govăjdia, terasamentul, depoul, clădirea gării de la Hunedoara, picioarele și culeele podurilor dezafectate și tunelele. Terasamentul în mare parte este invadată de vegetație și în unele zone sunt căderi minore de piatră. În alte zone se mai pot vedea și traversele din lemn lăsate pe terasament.
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
decaocto). Cu frecvență deosebită întâlnim cucul (Cuculus canorus), graurul (Sturmis vulgaris), vrabia (Passer domesticus) și rândunica (Hirundo rustica). Amfibienii sunt reprezentați de broască de pădure (Rană temporalia), broască râioasa bruna verde (Bufo viridis). Nevertebratele sunt reprezentate prin gasteropode, miriapode, paianjeni. Vegetația comunei este reprezentată de păduri de fag (Fagus Silvatica) și stejar (Quercus robur), aceasta reprezentând doar 20% din suprafața aparținând comunei. Aceste două specii se află în amestec cu specii de brad (Abies albă), carpen (Carpinus betulus), gorun (Quercus petraea
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Corylus avellana) și voniceriul (Euonymus europaea). În substratul de ierburi partrund elemente acidofiele că rogozul de pădure (Carex pilosa), vinarița (Asperula odorata), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosera). Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonala ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de lunca corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Această vegetație este alcătuită din arborete: zăvoaie de arini (Alnus icana), sălcia (Salix purpurea), cătina și dintre arbori plopul. Dintre speciile
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
ierburi partrund elemente acidofiele că rogozul de pădure (Carex pilosa), vinarița (Asperula odorata), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosera). Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonala ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de lunca corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Această vegetație este alcătuită din arborete: zăvoaie de arini (Alnus icana), sălcia (Salix purpurea), cătina și dintre arbori plopul. Dintre speciile ierboase cresc plante hidrofile că: rogozul (Carex riparia și
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
odorata), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosera). Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonala ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de lunca corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Această vegetație este alcătuită din arborete: zăvoaie de arini (Alnus icana), sălcia (Salix purpurea), cătina și dintre arbori plopul. Dintre speciile ierboase cresc plante hidrofile că: rogozul (Carex riparia și Carex hista) și specii de trifoi (Trifolium campestre). În perioada 2000-2010, populația
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
din "Cărțile junglei" ale lui Rudyard Kipling. Autorul cunoștea proza scriitorului britanic, admirându-l pentru glorificarea junglei ca un spațiu cu o existență autonomă care invadează civilizația. În proza lui Kipling se manifestă un război permanent între natură și om, vegetația punând imediat stăpânire pe teritoriul părăsit de om. Astfel, „Coborârea junglei spre văi”, o povestire din volumul "A doua carte a junglei" (1895), prezintă modul în care jungla distruge totul într-o mișcare apocaliptică. Pădurea lui Kipling se potrivește cel
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
are o suprafață de 35,50 hectare. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Lacurile Fărăgău - Glodeni" și reprezintă o zonă naturală (luciu de apă, iazul, eleșteul și terenul ce înconjoară lacul) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă și faună specifică turbăriilor și lacurilor de câmpie. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: cruciuliță ("Senecio paludorus"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), pufuliță (cu specii de: "Epilobium hursutum" și "Epilobium palustre"), susai mare ("Sonchus palustris"), săgețică
Lacul Fărăgău () [Corola-website/Science/324432_a_325761]
-
naturale protejate) și se întinde pe o suprafață de 9.156 de hectare și include rezervația naturală Defileul Deda - Toplița. Parcul natural se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - "Defileul Mureșului Superior" și reprezintă o zonă peisagistică deosebită, bogată în vegetație cu specii montane de păduri în amestec, păduri de foioase (fag, frasin, carpen, mesteacăn, ulm), păduri de conifere (molid, brad), păduri aluviale și de luncă (salcie, arin) și pajiști. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri de
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Tufărișuri cu specii subarctice de "Salix") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. În arealul parcului este întâlnită o gamă diversă plante, dintre care unele foarte rare sau
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
de vedere geologic, teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în special din
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în special din animale legate de apă prin modul lor de viață: mamifere (vidră
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
mai ales în bazinul Vâlsanului (pe valea Bârlogului și valea Bârnei), în bazinul Argeșelului (pe valea Păducelului, valea Albinei, valea Cireșului, valea Mățău etc.) pe văile Bughei, Bratiei sau Râu Târgului. Pluviodenudarea se poate dezvolta numai în condițiile arealelor fără vegetație, pe roci friabile detritice sau pe soluri cu rezistență redusă. Impactul picăturilor de ploaie pe suprafața unui versant în condițiile de mai sus, produce distrugerea solului sau a rocii prin desprinderea și deplasarea particulelor fine. Caracterul torențial al ploilor favorizează
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
este la Suslănești pe șisturile disodilice oligocene unde pe suprafețe largi solul a fost înlocuit de grohotișuri de șisturi. Această zonă este declarată rezervație paleontologică pentru resturile fosile de pești oligoceni. La Berevoești din Muscelele Plătichii coboară versanți dezgoliți de vegetație pe care s-a instalat și eroziunea în adâncime creând relieful de badlands. Suprafețe afectate mai apar la Valea Iașului, la Corbeni, la Arefu și pe terasele de la Capu Piscului. Șiroirea, ravenarea și organismele torențiale Dezvoltarea acestor procese nu mai
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și Uotsuri de la familia Kurihara cu suma de 2,05 miliarde de yeni. China's Foreign Ministry objected saying Beijing would not "sit back and watch its territorial sovereignty violated." Arhipelagul constă din cinci insulițe nelocuite și trei roci fără vegetație. Distanțele de alte insule: Adâncimea mării din jurul insulelor este de cca 100-150 m, cu excepția sinclinalului Okinawa la sud.
Arhipelagul Senkaku () [Corola-website/Science/327421_a_328750]
-
și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare diversitate de floră și faună specifică Orientalilor. Depozitele carbonatice generate de izvoarele petrifiante de aici sunt fie de travertin fie de tufuri calcaroase: Declararea inițială a rezervației s-a făcut în 1971
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros), faunistice (specii enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE).
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
și elemente floristice specifice habitatelor pontice, balcanice, continentale, submediteranene sau celor eurasiatice. Fântânița - Murfatlar prezintă un areal cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Flora este constituită din vegetație forestieră, tufărișuri și specii ierboase ponto-sarmatice. Specii de arbori și arbusti întâlnite în rezervație: stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), prunus (din specia "Prunus tenella"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
Șiretului. Lipsește în apele de munte. La începutul primăverii, se ține lângă țărmuri, atât în bălti cât și în râuri; din acestea, ea intra și în bălțile de inundație. După reproducere, peștele din râuri se ține pe funduri bogate în vegetație. Iernează masata în carduri în gropile mai adânci. Are o lungime de 20-25 cm, maximala de 50 cm, si o greutate de 80-200 g, maximala de 1,8 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]