145,175 matches
-
octombrie, populația din Messina s-a răsculat, solicitând ca străinii să părăsească insula. Richard a găsti de cuviință să atace orașul, care a fost capturat în 4 octombrie 1190. După ce a fost jefuit și incendiat, Richard și-a stabilit chiar acolo baza sa de operațiuni și a hotărât să ierneze. Regele Angliei a rămas la Messina până în martie 1191, când Tancred a căzut în fine de acord să încheie un tratat. Potrivit principalelor prevederi ale tratatului: După semnarea acestei înțelegeri, Richard
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
Regatul armean din Cilicia către nord-vest. El nu număra mai mult de 20.000 de locuitori în secolul al XII-lea, dintre care majoritatea era formată din armeni și greci, alături de câțiva musulmani în afara orașului Antiohia. Cei mai mulți dintre cruciații stabiliți acolo erau de origine normandă din sudul Italiei, ca și primii conducători ai principatului (care erau membri ai dinastiei Hauteville). Atunci când Balduin de Boulogne și Tancred de Taranto s-au îndreptat spre zona din răsăritul Asiei Mici, unde au întemeiat Comitatul
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
pe când se afla pe Sfânta Cruce, s-ar fi aflat localizată chiar în Antiohia. Catedrala Sfântului Petru a fost excavată, iar lancea a fost descoperită de către Petru Bartolomeu însuși. Deși pare cel mai probabil ca Petru să fi implantat lancea acolo anterior (chiar și legatul papal Ademar de Le Puy considera că ar fi fost vorba de o farsă), episodul a fost în măsură să ridice moralul cruciaților asediați. Cu nou descoperita relicvă în frunte, Bohemund a pornit să se confrunte
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
se afla un turn circular deschis către interior, asupra căruia nu s-au făcut nici un fel de precizări. Porțiunea sud-estică a incintei a fost singura ocupată de construcții, ridicate exclusiv din lemn, fapt atestat de urmele carbonizate și cenușa descoperite acolo. De aici s-a tras concluzia că cetatea și-ar fi încetat existența ca urmare a unor distrugeri violente. Obiectele descoperite în 1905 nu au fost inventariate și nici studiate temeinic. În anii 1968-1970 a fost organizată o altă campanie
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
în Sfânta Expediție": Fulc era deja decedat în 1125, atunci când Valter de Brisebarre figurează ca senior de Beirut. Potrivit cronicii lui Lambert de Ardres, el a fost înmormântat în Palestina: "Fulc, conte în fața Beirutului în Țara Făgăduinței [a fost] înmormântat acolo" ("Fulconem in terra promissionis comitem apud Baruth, ibique demum sepultum").
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
suita hanului la Constantinopol, a fost prins și închis în temnița Muhzur-aga pentru aproape doi ani (27 martie 1747 - 27 noiembrie 1748). După eliberare, s-a retras pentru reculegere la mănăstirea Sfânta Treime din insula Halki, în apropiere de Constantinopol. Acolo a intrat în contact cu alte personalități importante ale vieții politice și eclesiastice ale vremii sale: Ioanichie Caragea (viitor patriarh ecumenic), Paisie (fost patriarh ecumenic), Silvestru (fost patriarh al Antiohiei) și alții. S-a căsătorit apoi, în 1749, cu Mariora
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
în 1756 în conflict cu superiorii săi monastici, motiv pentru care s-a transferat la mănăstirea "Buna Vestire" din insula sa natală Skopelos - așezământ ctitorit de familia sa, de unde după șase luni a plecat la Mănăstirea Xiropotamou de la Muntele Athos. Acolo, călugărul - acum numit Chesarie - a primit sarcina de a se reîntoarce în Principatele Dunărene pentru a obține subsidiile necesare renovării bisericii mănăstirii. În 1757, împreună cu alți doi călugări, s-a îndreptat în acest scop spre Țara Românească, unde a fost
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Țara Românească, unde a fost primit cu onoruri de fostul său principe Constantin Mavrocordat și de către populația Bucureștiului. După nouă luni, nereușind să obțină decât promisiuni în locul fondurilor, s-a îndreptat spre Moldova, unde la acea vreme domnea Scarlat Ghica. Acolo, prin strădania principelui — care a impus colectarea unei dări suplimentare în favoarea mănăstirii Xiropotamou —, Dapontes a reușit să-și atingă scopul propus. În 1758, odată ce Scarlat Ghica a fost instalat în scaunul Țării Românești în locul lui Constantin Mavrocordat, acesta a continuat
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
Constantinopol și de aici a mers în insulele Chios, Samos, Psara, Skopelos și Eubeea, cu aceeași misiune. După opt ani de peregrinări, a revenit la Xiropotamou în 1765 pentru a supraveghea construcția noii biserici și a-și petrece restul vieții acolo, studiind și scriind, însă noi neînțelegeri l-au făcut să plece mai întâi la Mănăstirea Cutlumuș - în 1771, iar în 1778 din nou în Skopelos, la "Buna Vestire". În 1784 edificiul a fost închinat Mănăstirii Xiropotamou și Dapontes a revenit
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
făcut să plece mai întâi la Mănăstirea Cutlumuș - în 1771, iar în 1778 din nou în Skopelos, la "Buna Vestire". În 1784 edificiul a fost închinat Mănăstirii Xiropotamou și Dapontes a revenit pe Muntele Athos înainte de primi răspunsul de confirmare. Acolo a și murit la 7 decembrie 1784. Scriitor talentat, inteligent și vivace, Dapontes avea predispoziție pentru versificare, fiind creditat cu capacitatea de a se exprima în versuri la fel de ușor cum o făcea în proză. Era dotat cu fantezie și cu
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
1908 - 1912 au fost pentru el ani de învățătură. Mai întâi a asistat sporadic la unele lecții de la Național Academy of Design și Art Students League din Manhattan, dar nu a putut să se adapteze metodelor conservatoare de predare de acolo, preferând începând din toamnă lui 1912 cursurile mai puțin convenționale de la Centrul Ferrer (Modern School of New Yorks Ferrer Center). La această din urmă școală, inspirată de idealuri libertariene l-a avut ca mentor pe Robert Henri și a beneficiat
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
și rapidă evoluție artistică. În 1912 a părăsit domiciliul familiei, stabilindu-se mai întâi în Manhattan, apoi într-o căsuța din colonia artiștilor Grantwood de lângă Ridgefield, New Jersey, unde a lucrat în domeniul publicității. Împreună cu poetul Alfred Kreymborg a organizat acolo un grup avangardist numit „The Others”, din care au făcut parte și poeții William Carlos Williams, Minna Loy și alții. În 1913 a avut ocazia să viziteze expoziția de avangardă de la Armory Show. Creațiile artiștilor europeni prezentate la această expoziție
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
serie de fotografii de nuduri devenită celebra. În 1940, cu câteva zile înainte de ocuparea Parisului de către armata lui Hitler,Mân Ray a reușit să plece la Lisabona, în compania lui Salvador și Gală Dali și a cineastului René Clair. De acolo a ajuns la New York, unde a petrecut câteva zile. Apoi, ajuns pe coasta de vest, s-a stabilit la Hollywood, unde a cunoscut o nouă partenera de viață,dansatoarea Juliet Browner, si a reînceput să picteze. Căsătoria să cu Juliet
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
sunt mai amuzanți. Dornici de distracții și de aventuri amoroase, Dorgeval și Duprat își părăsesc unitatea și se duc la castel unde sunt îmbătați de Carlotta și de cele două slujnice ale sale, Livia ( Aimée Iacobescu) și Monica (Sylvie Bréal). Acolo sosește și Franguignon (Florin Piersic) care avea întâlnire cu cantiniera (Joëlle Bernard); și el este îmbătat de cele trei italience. Între timp, batalionul condus de colonelul Laforêt (Philippe Lemaire) părăsește localitatea, ca urmare a unui contraatac austriac. Sergentul Latouche (Guy
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
turnul unde se afla pulberăria. Pătrunși în fortăreața Cento, francezii aruncă în aer pulberăria și îl iau ca ostatic pe colonelul von Schlering (Dem Rădulescu), de la care află că ambuscada va avea loc la podul Saint-Bernard. Francezii vor să ajungă acolo pentru a-și anunța camarazii, dar sunt prinși de austrieci și condamnați la moarte. Carlotta adună însă femeile din oraș și reușește să-i elibereze. Cei șapte grenadieri fug și ajung în cele din urmă la podul Saint-Bernard. Latouche este
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
de Paulina (Ileana Iurciuc), responsabila magazinului mixt din localitate. În sat sosește profesoara de greacă Praxiteea (Carmen Galin), care primise repartiție ca profesoară de muzică. Noua profesoară atrage atenția puținilor bărbați rămași. Bărbații plecaseră la fabrică și din cauza faptului că acolo se câștiga mai bine, iar bufetul rural își depășește lunar planul la vânzări de băuturi spirtoase, însuși Iustinian (Paul Lavric), primarul comunei, fiind un vizitator frecvent al localului. Femeile decid să-și readucă bărbații în sat pentru a lucra la
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
Varvarei este ca oamenii să câștige mai bine în sat decât la fabrică, iar bărbații să fie forțați astfel să se întoarcă. Praxiteea face poze prin sat, surprinzându-i pe bărbați consumând băuturi spirtoase la crâșmă. Primarul, surprins și el acolo, face o cerere la Consiliul Județean de Partid să o mute pe profesoară, dar află că aceasta este jurnalistă la „Ogorul socialist” și a venit în sat, sub acoperire, pentru a realiza un material pentru televiziune. Geo găsește o propunere
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
Curtea Veche") este o fostă reședință imperială din München a împăratului Ludovic al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, fiind formată din cinci aripi Burgstock, Zwingerstock, Lorenzistock, Pfisterstock și Brunnenstock. Săpăturile arheologice au demonstrat că un castel exista deja acolo încă din secolul al XII-lea. După prima împărțire a Bavariei în 1255, "" a devenit reședința lui Ludovic al II-lea, Duce de Bavaria; în acea vreme, palatul se afla în partea de nord-est a orașului. El a devenit prima
Alter Hof () [Corola-website/Science/328364_a_329693]
-
distrus în timpul celui de-al doilea război mondial. O atracție care a supraviețuit este "Teufelstritt" sau Pasul Diavolului, aflat la intrare. Acesta este un semn negru care seamănă cu o amprentă de picior și care, conform legendei, s-a întipărit acolo atunci când diavolul a privit curios și a ridiculizat biserica "fără ferestre" pe care a construit-o Halsbach. (În epoca barocă altarul ascundea o fereastră în capătul bisericii de pe care se poate observa acum, stând în picioare, în holul de la intrare
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
El telefonează a doua zi la spital, cerându-i pe un ton categoric, ca de la șef la subaltern, o întâlnire. Femeia acceptă, deși avea un alt program, și merge împreună cu el la o braserie și apoi la domiciliul medicului. Ajunși acolo, Palaloga îi spune apoi să plece. El o așteaptă în ziua următoare în fața spitalului, dar ea ezită și o convinge pe frumoasa doctoriță Maia Dobrin (Ioana Bulcă) să ia masa toți trei împreună la cantină. Ana îi părăsește la un
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
iubiți merg împreună pe litoral unde stau aproape două săptămâni. Medicul consideră că acestea au fost „cele mai calme și nebune zile din câte am trăit, cele mai fericite zile, cele mai fericite săptămâni din viața mea”. S-au împrietenit acolo cu familia Șuta formată din doi soți în vârstă și nepoțica lor, Gabriela. Ei se întorc apoi la București, îndreptându-se spre mănăstirile din nordul Moldovei unde stau o săptămână. Ei trec pe la Mănăstirea Neamț - unde văd craniul grecoacei Calipso
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
apoi la București, îndreptându-se spre mănăstirile din nordul Moldovei unde stau o săptămână. Ei trec pe la Mănăstirea Neamț - unde văd craniul grecoacei Calipso, care s-a iubit cu poetul rus Aleksandr Pușkin - și Mănăstirea Sucevița. În ultima zi petrecută acolo, Ana a dispărut circa opt ore hoinărind prin ploaie pe dealurile din apropiere și apărând în cameră udă leoarcă. Palaloga a căutat-o și, negăsind-o, i s-a făcut frică. Sosirea ei în cameră a făcut ca spaima să
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
cărui conținut nu este dezvăluit spectatorilor. El se întoarce în România cu un vapor sovietic ce ancorează în portul Constanța. Doi detectivi melomani, Mitache (Ștefan Bănică) și Spirache (Dumitru Chesa), sunt pe urmele lui și-l așteaptă în port. Tot acolo se află și membrii unui ansamblu muzical studențesc ce îl așteaptă pe delegatul oficial al Festivalului de Muzică de la Soci, fără a ști cine este acesta. După ce rataseră participarea la Festivalul de la San Remo, ei vor să-l impresioneze pe
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
cântecul obligatoriu”. Cântărețul învață cântecul pe de rost, fără a avea partitura. Ajunși la București, studenții cântă „cântecul obligatoriu”, dirijați de Mihai, iar juriul decide în unanimitate să trimită ansamblul studențesc de la Constanța la Festivalul de la Soci. Înainte de a pleca acolo, Silvia îi spune Ninei că Mihai i-a făcut curte din interes; Mihai o caută pe Nina și-i spune că o iubește. Între timp, Ganea își recuperează valiza. Toate personajele pleacă cu vaporul la Soci. Înainte de sosire, Ganea se
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
evenimentul a readus sera la stadiul în care se afla cu mai bine de un an în urmă, când nu posedau nimic din aparatura cu care studiau plantele. Îngrijorate de starea celor doi copii, mamele lor îi trimit în tabără. Acolo, cei doi se împrietenesc cu Ionică, un băiat sărac din Moldova, și au de înfruntat răutățile unui băiat înfumurat, Mihai Oniga. Întreaga perioadă petrecută în tabără se împarte între două acțiuni: evitarea șicanelor lui Oniga și descoperirea pe care o
O experiență neobișnuită () [Corola-website/Science/328377_a_329706]