142,832 matches
-
sau figura lui Haidinger este un fenomen vizual care se produce atunci cînd ochiului uman i se prezintă un cîmp luminos polarizat liniar. Fenomenul a fost descoperit și descris prima dată de omul de știință austriac Wilhelm von Haidinger în 1844. În general este valabilă afirmația că ochiul uman, spre deosebire de al unor alte specii
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
vizual care se produce atunci cînd ochiului uman i se prezintă un cîmp luminos polarizat liniar. Fenomenul a fost descoperit și descris prima dată de omul de știință austriac Wilhelm von Haidinger în 1844. În general este valabilă afirmația că ochiul uman, spre deosebire de al unor alte specii de viețuitoare, nu este sensibil la polarizarea luminii, în sensul că indiferent cum e polarizată lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
viețuitoare, nu este sensibil la polarizarea luminii, în sensul că indiferent cum e polarizată lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții se poate constata că această insensibilitate a ochiului la starea de polarizare nu este chiar totală. Macula (pata galbenă) de pe retina ochiului uman prezintă zone cu sensibilități ușor diferite la polarizări diferite, în funcție și de lungimea de undă a luminii. Aceasta face ca o suprafață albă uniformă
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
lumina ajunsă la retină omul o percepe cu aceeași intensitate, aceeași nuanță și aceeași puritate. Totuși, în anumite condiții se poate constata că această insensibilitate a ochiului la starea de polarizare nu este chiar totală. Macula (pata galbenă) de pe retina ochiului uman prezintă zone cu sensibilități ușor diferite la polarizări diferite, în funcție și de lungimea de undă a luminii. Aceasta face ca o suprafață albă uniformă dinspre care vine lumină polarizată liniar să nu apară perfect uniformă, ci să prezinte
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
este ceea ce se numește peria lui Haidinger. are un contrast foarte slab, ceea ce o face foarte greu de descoperit accidental. Pentru a o vedea mai ușor este nevoie de îndeplinirea unor condiții cît mai favorabile de observare. Astfel, suprafața prezentată ochiului trebuie să fie cît mai albă și mai uniformă, fără o textură vizibilă, de exemplu suprafața netedă a unei coli de hîrtie iluminată de soare sau altă sursă care să nu fie prea slabă în partea albastră a spectrului. Polarizarea
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
altă sursă care să nu fie prea slabă în partea albastră a spectrului. Polarizarea luminii venite de la această suprafață e bine să fie cît mai aproape de o polarizare totală, ceea ce se poate asigura prin folosirea unui polarizor între suprafață și ochi. Polarizarea e preferabil să fie liniară, nu circulară (fenomenul se produce totuși și în lumină polarizată circular, dar figura care rezultă are altă formă). Întrucît figura se mișcă odată cu ochiul, retina se obișnuiește cu micul contrast de culoare și după
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
se poate asigura prin folosirea unui polarizor între suprafață și ochi. Polarizarea e preferabil să fie liniară, nu circulară (fenomenul se produce totuși și în lumină polarizată circular, dar figura care rezultă are altă formă). Întrucît figura se mișcă odată cu ochiul, retina se obișnuiește cu micul contrast de culoare și după un timp nu-l mai observă; pentru a evita această pierdere a contrastului e util ca direcția polarizării liniare să fie rotită din cînd în cînd în raport cu retina, de exemplu
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
pierdere a contrastului e util ca direcția polarizării liniare să fie rotită din cînd în cînd în raport cu retina, de exemplu rotind polarizorul sau înclinînd lateral capul. Întrucît peria lui Haidinger este un fenomen entoptic (se produce în urma unor particularități ale ochiului), fotografierea ei este imposibilă. De aceea pentru ilustrarea fenomenului se folosesc desene sau imagini create artificial. Acestea însă depind de percepția fiecăruia, care diferă întrucîtva de la un individ la altul. Potrivit observatorilor, peria lui Haidinger are forma unei flori cu
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
de polarizare este paralelă cu direcția petelor albastre. Astfel este posibil ca după un oarecare antrenament și în condiții favorabile un observator să poată spune aproximativ care e direcția de polarizare a luminii fără a folosi nici un instrument optic în afară de ochi. Peria lui Haidinger se poate observa și folosind lumina parțial polarizată a cerului. Lumina venită de la cerul senin este parțial polarizată, în funcție de starea atmosferei și de unghiul dintre direcția zonei respective de cer și soare; cea mai bună polarizare o
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
pentru care acest unghi este de 90°, caz în care direcția de polarizare este perpendiculară pe direcția în care se găsește soarele. Fenomenul se explică de obicei prin dicroismul unuia din pigmenții din retină, și anume xantofila, responsabilă pentru sensibilitatea ochiului la culoarea albastră. Moleculele lungi ale acestui pigment au o ușoară preferență pentru orientarea radială care, combinată cu faptul că în centrul maculei există o depresiune, creează condițiile pentru producerea fenomenului de dicroism, absorbția diferită a luminii în funcție de polarizare.
Peria lui Haidinger () [Corola-website/Science/332674_a_334003]
-
10,5 și 44,5 cm; coada = 1-32,5 cm; greutatea = 15-1400 g. Picioarele sunt scurte, cu câte cinci degete la fiecare picior. Degetele sunt terminate cu gheare simple, neadaptate pentru săpat. Au mers plantigrad, călcând pe toată talpa piciorului. Ochii sunt mici, iar urechile mari. Botul este în general ascuțit, alungit moderat sau foarte mult. Bulele timpanice sunt incomplet dezvoltate, reprezentate doar prin oase de formă inelară. Arcurile zigomatice sunt largi și masive, însă cutia craniană este relativ mică. Molarii
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
oglindă că are pojar. Tom țipă, crezând că e boală adevărată. Șoricelul îl consulta pe Tom cu un stetoscop și el îi puse dispozitivele de ascultat în urechile lui Tom și șoarecele consulta un ceas și motanului i se făcură ochii că de ceas și Jerry a dat ceasul și mai repede și lui Tom tot i se făcură ochii ca de ceas. Jerry îi verifică reflexele lui Tom și șoarecele îi lovi genunghiul motanului cu un ciocan că să-i
Polka-Dot Puss () [Corola-website/Science/332726_a_334055]
-
și el îi puse dispozitivele de ascultat în urechile lui Tom și șoarecele consulta un ceas și motanului i se făcură ochii că de ceas și Jerry a dat ceasul și mai repede și lui Tom tot i se făcură ochii ca de ceas. Jerry îi verifică reflexele lui Tom și șoarecele îi lovi genunghiul motanului cu un ciocan că să-i bage termometrul în gură. Jerry seta termometrul la o temperatură foarte înaltă cu o brichetă. Șoricelul îl duse pe
Polka-Dot Puss () [Corola-website/Science/332726_a_334055]
-
greutatea = 45-70 g. Longevitatea este de 5 ani. Se aseamănă cu cu șoarecele de câmp ("Microtus arvalis") sau cu gimnurul, dar au coada scurtă. Corpul este alungi. Picioarele sunt destul de scurte. Capul este mare. Urechile bine dezvoltate cu vârfurile rotunjite. Ochii sunt relativ mari. Botul foarte lung și ascuțit în porțiunea terminală. Formula dentară ca la gimnur. Femelele au 2 perechi de mamele. Glandelor tegumentare anale din regiunea anală sunt slab dezvoltate și produc secreții urât mirositoare. Au o blană cu
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
plat; efectul se poate obține și cu un obiect sferic, de exemplu o bilă de rulment. Fasciculul divergent produs de sursa punctiformă trebuie să fie suficient de larg pentru ca atunci cînd ajunge la obiect să-l acopere în întregime. Punînd ochiul sau alt dispozitiv de preluare a imaginii în centrul umbrei, se constată că la marginea obiectului se vede un fir subțire de lumină, de formă circulară. Această lumină e cea care se adună și formează pata lui Poisson. Existența petei
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
la sfârșitul unei lungi perioade de pace, de aproape patru decenii, rezultatul fiind că Armata României de la începutul secolului XX avea mai mult caracteristicile unei miliții înarmate decât ale unei armate moderne. Calitatea de membru în Tripla Alianță, apărea în ochii regelui și a decidenților politici ca fiind suficientă pentru asigurarea securității, mai ales că evenimentele internaționale nu au evidențiat mult timp iminența unui război, chiar și regional. Urmarea a fost că, armata nu a reprezentat un obiectiv prioritar pentru guvernările
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
o piele groasă, care unește și degetele până la unghii. Buza superioară este despicată. Corpul este acoperit cu o blană cu păr destul de scurt de culoare galbenă-deschis la unele specii, brună-roșcată sau întunecată la altele. Pe bot, obraji, bărbie și deasupra ochilor există tufe de vibrize, care sunt niște peri senzitivi foarte mari. În regiunea dorsală, cam pe la mijlocul corpului, se găsește o tufă de peri lungi (circa 10 cm), albi, la baza cărora se deschide o glandă cutanată (dorsală). Rolul acestei glande
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
America Centrală și America de Sud Lungime capului + trunchiului 40-77 cm; coada 4,7-9 cm; greutate 2.3-5.5 kg. Au corpul acoperit cu păr foarte des și lung. Capul lor este scurt și rotund, botul scurt, gâtul se poate răsuci până la 180°, ochii și pavilionul urechii mici, coada scurtă, rudimentară. Picioarele sunt lungi, cele anterioare mai lungi decât cele posterioare. Degetele de la picioare s-au redus la trei și sunt în parte unite prin piele până la gheare. Ghearele de la picioare sunt lungi, foarte
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
În cazul nebuloasei NGC 6543, emisia de hidrogen este mai intensă la limita interioară al haloului exterior. Asta se poate datora undelor de șoc care excită H-ul, ce se lovește de halou la diferite viteze. Aspectul general al Nebuloasei Ochi de Pisică în infraroșu (lungimi de undă de 2-8 μm) este similar cu cel al luminii vizibile. NGC 6543 a fost observată pe scară largă în lungimi de undă ultraviolete și optice. Observațiile spectroscopice la aceste lungimi de undă sunt
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
nucleosinteză, care îmbogățește atmosfera stelei cu elemente mai grele, înainte ca ele să fie expulzate în nebuloasă. Analiza spectrometrică mai detaliată poate indica faptul că nebuloasa NGC 6543 conține mici cantități de material, care este bogat în elemente grele. Nebuloasa Ochi de Pisică este din punct de vedere structural o nebuloasă foarte complexă, iar mecanismul sau mecanismele care au modelat și creat această morfologie complicată nu este în momentul prezent înțeleasă cu claritate. Partea centrală luminoasă a nebuloasei este formată dintr-
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
centrale luminoase. Mai departe în spațiu, un halou fad gigantic se extinde la distanțe impresionante, iar formarea sa precede pe cea a nebuloasei principale. Masa acestui halou este estimată la 0,26-0,92 mase solare. În ciuda cercetărilor intensive realizate, Nebuloasa Ochi de Pisică încă deține multe mistere. Inelele concentrice care înconjoară nebuloasa internă par să fie ejectate la intervale care variază între câteva sute și câteva mii de ani, un interval de timp care este mai degrabă dificil de explicat. Despre
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
rasă are nevoie de atenție și îi place să latre. Pentru a evita incidentele legate de agresiunea acestor câini, trebuie să fie socializați încă din copilărie. American Eskimo este o rasă destul de sănătoasă, deși trebuie acordată o atenție mai mare ochilor și glandelor lacrimale. Blana sa fină și dublă trebuie menținută curată și fără purici, care pot cauza dermatite. Rasa American Eskimo poate trăi foarte bine într-un apartament, dacă beneficiază de suficient exercițiu fizic. Fiind un câine foarte activ, este
American Eskimo () [Corola-website/Science/332884_a_334213]
-
Portretul lui Karin Månsdotter a fost realizat doar în desenele soțului ei în captivitate și într-un bust din ultimele ei zile la mormântul ei. Ea a fost descrisă ca fiind o fată foarte frumoasă, cu părul lung și blond, ochi nevinovați, iar personalitatea ei pare să fi fost calmă, umilă și naturală. Regele era instabil psihic și se pare că ea era singura care îl putea calma, fiind foarte apreciată de rude care o considerau bună pentru el. Nu a
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]