145,175 matches
-
din aur masiv, cântărind 770 grame, aproape intactă. Îi lipsește doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Național de Antichități, din București, și păstrat acolo până în 1970, fiind expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, în sala de tezaur. Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul anilor 400 î.e.n. Foarte probabil, obiectul a aparținut unui rege geto-dac - căpetenie a unei formațiuni politice
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
este o comună în departamentul Hérault din sudul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori. Orașul medieval este situat în valea "Verdus", foarte aproape de locul de vărsare al râului Hérault. Hérault formează acolo un canion îngust, cunoscut sub numele de "Gorges de l’Hérault". Cel mai apropiat oraș important este Montpellier, la aproximativ 40 km sud-est de sat. este un orașul medieval bine conservat și se află pe traseul pelerinajului Santiago de Compostela
Saint-Guilhem-le-Désert () [Corola-website/Science/327166_a_328495]
-
Ausgleichsfonds » (Fondurile de compensare ale Casei de Wittelsbach). Amenajarea interioară a fost conservată. În dimineața zilei de 6 noiembrie 2005, a avut loc o spargere la castel. Niște necunoscuți au reușit să pătrundă până în sala de biliard de la primul etaj. Acolo, ei au furat aproximativ 80 de medalii ale familiei Wittelsbach. Prejudiciul este estimat la mai mult de 10.000 de euro. În ciuda declanșării alarmei, hoții au reușit să scape căci cel mai apropiat post de poliție se află la o
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
supranumită "Iubitoarea Kali", capabilă să își protejeze posesorul în caz de pericol sau să îi ajute procesele de vindecare. Ultimul proiect al electronistului All Blight, mașina rațională cunoscută sub numele de Hidra, a fost construită în adâncurile muntelui Nanga Parbat. Acolo, ea a dat naștere unui important centru industrial, la a cărui dezvoltare continuă contribuie de-a lungul anilor pin procesul de autoperfecționare. Oficial, bunul mers al Hidrei este supravegheat de Nino, un membru al influentului clan Ortiz, dar All a
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
fi prea mândri de succesele lor împotriva germanilor, susținând că Armata Roșie a „i-a salvat de la distrugere”, o declarație puțin probabil adevărată, odată ce partizanii lui Tito au scăpat cu succes de forțele Axei timp de trei ani înainte de apariția acolo a Armatei Roșii. Răspunsul PCI pe 17 mai a fost puternic la încercările sovietice de a defaimă succesul mișcării de rezistență iugoslavă, si a sugerat că problema să fie reglata la ședința Cominformului, care se va ține în iunie. Tito
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
atât regelui Wilhelm I, cât primului său ministru Otto von Bismarck, cancelar începând cu 1862. Pentru a asigura hegemonia Germaniei, acesta vrea să declare război Austriei. El considera că Germania era prea neîncăpătoare pentru ca Prusia și Austria să poată conviețui acolo împreună. Pentru punerea în aplicare a scopului său, Otto Bismarck se baza pe simpatia Angliei, cât și pe aceea a țarului pe care Prusia îl ajutase să reprime o insurecție în Polonia în 1863. Nu se temea nici de intervenția
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
într-o stațiune luxoasă la Oceanul Atlantic. Frumusețea stațiunii și clima răcoroasă de pe malul oceanului îi erau prielnice activității literare. Și-a stabilit cabinetul de lucru în camera cea mai spațioasă a căsuței, ale cărei ferestre dădeau către o grădină interioară. Acolo se aflau doar o masă simplă de lemn cu câteva etajere, pe care Eliade și-a aranjat o mică bibliotecă alcătuită din cărți scrise în limbile portugheză și spaniolă. Scriitorul a mărturisit în "Jurnalul portughez" că își dorea să promoveze
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de predicarea în deșert a Sfântului Ioan Botezătorul și luminând semnificația exilului lui Eugen. Înălțarea sa fizică poate reprezenta și o ascensiune spirituală, personajul descoperind o taină pe care nu o poate revela oamenilor obișnuiți; astfel, la întrebarea "„Ce este acolo?”" el răspunde enigmatic: "„Totul este”". Gestul aparent simplu al oferirii câte unei crenguțe de pe ramura unui copac celor trei vizitatori poate reprezenta un îndemn de a căuta Pomul Cunoașterii Originare pentru a înțelege semnificația vieții, dar nu este însă înțeles
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
dându-se drept logodnica lui față de soldații de la postul de jandarmi. După sosirea fetei, Andrei se mută într-o cabană de pe plajă. Crezând că cei doi s-au certat, colonelul Filip o convinge pe Ioana să se ducă și ea acolo pentru a se împăca. După spusele ei, Ioana era studentă în anul IV la Facultatea de Științe Naturale din București și venise în sat în căutarea unei persoane. Atât Andrei, cât și colonelul, își dau seama că ea minte deoarece
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
Una din principalele atracții ale Key West-ului este modelul unei geamandure din ciment, construită în 1983. Pe ea este viu colorat și derivată inscripția: «Republica Conch / 90 mile până la Cuba / Punctul cel mai sudic al Statelor Unite continentale / Key West, Florida / Acolo unde soarele apune» («THE CONCH REPUBLIC / 90 Miles to CUBA / SOUTHERNMOST POINT CONTINENTAL U.S.A. / KEY WEST, FL / Home of the Sunset»). Aceasta este una dintre atracțiile cele mai vizitate și fotografiate în Key West.
Key West () [Corola-website/Science/327223_a_328552]
-
un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
pe râpă fără să mă vatăm. Eu sunt copil găsit, eu n-am părinți de rând, ca ceilalți.”" Locul unde se petrece acțiunea acestei nuvele este orașul Breaza, aflat la poalele Munților Bucegi. Mircea Eliade cunoștea localitatea deoarece își petrecuse acolo în două rânduri câteva zile din concediul de vară: mai întâi în iulie 1932, când se afla în permisie militară și a petrecut o zi la casa închiriată de Floria Capsali și Mac Constantinescu, înainte de a pleca spre Sinaia pentru
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
și a petrecut o zi la casa închiriată de Floria Capsali și Mac Constantinescu, înainte de a pleca spre Sinaia pentru a urca la Pietrele Arse, iar apoi în 1933, după publicarea romanului "Maitreyi" și susținerea doctoratului în filozofie, plecând de acolo după câteva zile, împreună cu grupul său, într-o expediție în Bucegi. În vara anului 1955 Mircea Eliade nu avea niciun angajament științific, așa că a plecat în vacanță în Elveția. El s-a aflat în luna iulie la Casa Gabriella din
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
niciun angajament științific, așa că a plecat în vacanță în Elveția. El s-a aflat în luna iulie la Casa Gabriella din Ascona, asistând la conferințele pe teme spirituale organizate de grupul Eranos în reședința Olgăi Fröbe-Kapteyn de pe malul lacului Maggiore. Acolo a scris nuvela „Fata căpitanului”, într-o singură zi din iulie 1955. Eliade a menționat scrierea acestei nuvele atât în jurnalul său ("„La Casa Gabriella, în iulie, am scris nuvela Fata Căpitanului.”"), cât și în memoriile sale ("„Luna iulie am
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
aceeași seară. Personajele principale erau doi adolescenți, o fată și un băiat, amândoi neobișnuit de enigmatici.”"). Aproape toată luna august a petrecut-o într-un han modest din micul sat Täsch de lângă Zermatt, în apropierea graniței dintre Elveția și Italia; acolo se aflau medicul cardiolog Roger Godel și soția sa, Alice, prieteni de familie din Paris, care erau pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Acolo a început să scrie nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, pe care o va finaliza 12 ani
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
han modest din micul sat Täsch de lângă Zermatt, în apropierea graniței dintre Elveția și Italia; acolo se aflau medicul cardiolog Roger Godel și soția sa, Alice, prieteni de familie din Paris, care erau pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Acolo a început să scrie nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, pe care o va finaliza 12 ani mai târziu. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
dorit spre "„paradisul pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
asemănătoare cu o cameră fără uși și ferestre sau cu un tunel care se termină în peretele muntelui. Pe măsură ce timpul trece pereții se apropie, iar acoperișul pare că se coboară tot mai mult, amenințând să-l strivească pe omul prins acolo. Singura ieșire a omului din această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea și lăcașul sunt ortodoxe. Un program parțial de restaurare (cercetări arheologice și reamenajări de paramente și pardoseli) s-a derulat acolo la începutul anilor ' 90. Localitatea Ostrov este așezată în sud-vestul Hațegului, pe vechea șosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa și locul ieșirii Streiului din depresiune. Și-a primit numele de la poziția înconjurată de cursul Râului Mare și Apei Borii
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
lui Dumnezeu. Văzând că bolnavii din sală strigau că s-au vindecat după ce treceau pe la doctorul Martin, Dumitru s-a dus și el și l-a rugat pe taumaturg să-i vindece soția de astmă, deși ea nu se afla acolo. Întrebat dacă are la el un lucru al soției sale, Dumitru a scos o fotografie veche de zece ani, iar doctorul Martin s-a concentrat asupra fotografiei și s-a rugat pentru vindecarea femeii. Românul nu i-a telefonat Theclei
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
fotografia veche de zece ani, înfățișarea ei nemaischimbându-se de atunci. După patru ani, aflat din nou cu treburi în acel oraș, Dumitru se duce la Biserica Mântuirii și îl caută pe doctorul Martin pentru a-i mulțumi. Oamenii aflați acolo îi spun că „doctorul Martin”, în realitate un predicator canadian pe nume Dugay, nu era doctor în teologie și nu avea nicio putere taumaturgică. În plus, el fusese denunțat între timp ca escroc, după ce a vrut să-i stoarcă unei
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
ședința tribunalului de apel având loc la data de 16 octombrie 1935. În ianuarie 1936 tribunalul de apel a acceptat decizia primului tribunal, Cumpănaș fiind expulzată la Timișoara, România, în același an. Nedorind să atragă atenția asupra sa, a locuit acolo până la moartea sa în 1947, moarte care s-a datorat unei boli de ficat. Renumită ca „Femeia în roșu”, Cumpănaș a devenit un fel de celebritate în SUA după moartea lui Dillinger. Povestea ei a fost integrată într-o serie
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
cărui limbă se află o altă inscipție. Se pare astfel că fiecare inscripție duce la o alta, într-un traseu menit să îi conducă spre tezaur. Ajutat de fiica învățătorului, Mirana, el merge la Constanța pentru a studia statuia descoperită acolo în 1962 și care seamănă perfect cu cea din aur. Între cei doi tineri se înfiripă o idilă, dar tații lor se află într-un mare pericol: Păruș pare a fi conducătorul unei bande de căutători de comori care sunt
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
palatul regal de la Sutton (astăzi Sutton Courtenay) în Oxfordshire. Copil fiind, relația cu tatăl ei nu a fost, probabil, apropiată, având în vedere că Henric I s-a aventurat în Normandia când Matilda avea doi ani și regele a stat acolo trei ani. După întoarcerea lui, Matilda și-a început studiile la Catedrala Wilton, unde a fost educată de călugărițe. Când Matilda era încă copil, trimișii împăratului Henric al V-lea au călătorit în Anglia și au cerut mâna ei în
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
fost mai cordiale, iar William a primit moșii întinse în Anglia. Arhiepiscopul Thomas Becket a refuzat să-i permită lui William să se căsătorească cu Contesa de Surrey și tânărul a fugit la curtea Matildei, la Rouen. William a murit acolo, în ianuarie 1164. Ea a încercat să medieze cearta dintre fiul ei și Becket, dar nu a avut nici un rezultat. Deși ea a renunțat la speranța de a fi încoronată în 1141, numele ei întotdeauna l-a precedat pe cel
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]