145,175 matches
-
croat) și războiul sângeros intre foștii conaționali, Ugrešić a fost ostracizată și supusă unei adevărate campanii de persecuție de către presa autohtonă. Părăsește teritoriul Croației in 1993, pentru a se stabili în Olanda și apoi pe teritoriul Americii, primele experiențe trăite acolo fiind redate în lucrarea "My American Fictionary". Ugrešić a continuat să scrie și după începerea vieții în exil. În prezent, locuiește si profesează la Amsterdam. Colaborează cu diverse publicații europene (printre care se numără și săptămânalul german "Die Zeit"). Ocazional
Dubravka Ugrešić () [Corola-website/Science/327407_a_328736]
-
care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Acesta a amplasat-o în Castelul Charlottenburg în 1816 (inventar GKI 913). Cea de-a treia versiune a fost destinată bibliotecii Domului Invalizilor în 1802. A fost primită acolo de către pensionari cu un mare ceremonial în sunet de tunuri și în prezența pictorului și a asistentului său, Georges Rouget. Se povestește că în timpul ceremoniei, pictorul i-a spus acestuia: „Câteva salve de tun sunt pentru tine, prietene”». Pictura a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
adevărată îi face un semn, iar fiul de crai o lovește cu paloșul pe cea neadevărată. Ajuns în împărăția de unde plecase, Harap Alb vede totul ars și distrus și pe frații și tatăl său legați în palat. Spânul îl aștepta acolo, iar cei doi încep să se bată cu săbiile. Fiul de crai îl răpune pe dușman și își eliberează frații și părinții. În semn de apreciere a vitejiei sale, tatăl său îl poftește pe tron și îi spune că este
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Petrescu, operatorul de imagine Gore Ionescu și jurnalistul Călin Căliman. La proiecția în concurs, filmul românesc a obținut aplauze „la scenă deschisă”. Delegații României au plecat împreună cu alți participanți la festival cu un tren de noapte de la Moscova către Leningrad. Acolo, ei unde au vizitat Muzeul Ermitaj și Palatul Petrodvoreț, Florin Piersic și Călin Căliman au făcut o baie în Marea Baltică, iar Cristea Avram s-a plimbat la brațul frumoasei actrițe franceze Marina Vlady. Câteva cadre din "De-aș fi... Harap
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
cu fluturii aceia văzuți din copilărie pe trupul mamei, zeiță în care spațiul și timpul rescriu istorii succesive: „În mijlocul lumii era o casă. În mijlocul casei era o mamă. În mijlocul mamei stătuse el, și amintirea acelor luni fericite îl atrăgea încă acolo, cu forța unui milion de brațe moi și elastice. În templul ciudat al vilei din Floreasca se afla o singură, gigantică statuie de zeiță. Dar cu câtă enigmă în jurul ei“. Personajul Mircea este un tânăr care locuiește în București, și
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
chestiune de timp, de vreme ce reușise să ia Masovia fără obstacole și să-l forțeze pe Ducele Boleslau al IV-lea, să se retragă din a-l mai apăra pe fratele lui, Mieszko al III-lea, la Poznań, în Polonia Mare. Acolo, în mod neașteptat, a început dezastrul lui Vladislav. Motivul pentru acest lucru a fost, nesiguranța din partea altor districte, unde au izbucnit revolte puternice împotriva politicii dictatoriale a lui Vladislav. Rebelii au crescut rapid în putere, datorită sprijinului Arhiepiscopului Jakub ze
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
mici, au căutat să întrețină relații bune cu Casa regală de Hohenstaufen, aliații lui Vladislav. În acest scop, în 1148, Ducii juniori au organizat o întâlnire în Kruszwica, unde a fost invitat războinicul Margraf Albert Ursul din Germania de Nord. Acolo, Boleslav a aranjat căsătoria surorii sale Judith, cu fiul Magrafului, Otto. Inițial, Boleslav a avut o relație dificilă cu o altă forță politică: Curia Romană a Papei Eugen al III-lea. La început, în 1147, delegatul papal, Humbold, l-a
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
a fost motivul pentru care, în testamentul tatălui său, el nu a fost specificat și nu a primit nici o proprietate. În primii ani, Cazimir și sora sa, Agnes, au locuit cu mama lor, văduva Salomea, pe terenul ei din Łęczyca. Acolo, tânărul prinț a rămas departe de luptele fraților săi, Boleslau al IV-lea cel Creț, Mieszko al III-lea cel Bptrân și Vladislav al II-lea Exilatul. Când Salomea de Berg a murit în 1144, Cazimir și Agnes au fost
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
În scopul de a lega puternic Pomerania de Polonia, Boleslav a organizat o misiune de a creștiniza teritoriul nou dobândit. Monarhii polonezi au înțeles ca această creștinizare a teritoriului cucerit, este un mijloc eficient de consolidare a autorității lor de acolo. În același timp, Boleslav își dorea să subordoneze Pomerania de Arhiepiscopia Gniezno. Din păcate, primele încercări făcute de misionari nu au făcut progresul dorit. O altă încercare, sponsorizată oficial de către prințul polonez, și condusă de Bernard Spaniolul, care a călătorit
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
-și asigure sprijinul bisericii, împreună cu a altor prinți din familia Piast, a oferit marele privilegiu, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor (privilegiul nu a fost semnat de Henric și de Vladislav al IIIl-ea, însă au fost respectate prevederile stabilite acolo). Mieszko nu a fost prezent în Borzykowa; cu sprijinul familiei Gryfici, el a decis să conducă aramata și să mărșăluiască împotriva Cracoviei, unde confuzia între cetățeni i-au lăsat controlul total asupra capitalei, fără să fie nevoit să lupte. Acesta
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Strâmtoarea McMurdo, ajungând în Marea Ross și eventual în Oceanul Antarctic. Zece oameni au fost lăsați abandonați pe țărm, la Capul Evans. "Aurora" a fost în final eliberată din gheață pe 12 februarie 1916, începând să călătorească spre Noua Zeelandă, ajungând acolo pe 2 aprilie. Deoarece Mackintosh a decis să folosească "Aurora" ca și spațiul de locuit al oamenilor, aici se afla mâncarea, echipamentul, lucrurile personale și combustibilul, lucruri ce au fost separate de ei cât "Aurora" a fost în derivă. Deși
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Speranței, Spencer-Smith s-a prăbușit, fiind incapabil să continue. Ceilalți l-au lăsat singur într-un cort, continuând drumul pentru a amplasa ultimul post la Muntele Speranței, care se afla la doar câțiva kilometri, terminând treaba pe 26 ianuarie 1916. Acolo, Ernest Wild a lăsat o scrisoare pentru fratele său, care se afla în grupul principal al expediției. Grupul a început întoarcerea la bază pe 27 ianuarie, luându-l pe Spencer-Smith pe 29. El era total neputincios și a trebuit urcat
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
d. 8 decembrie 1990 Cracovia) a fost regizor de teatru, actor în propriile producții, autor de happening-uri, teoretician al artei și pictor polonez. Kantor a urmat Academia de Arte Frumoase din Cracovia și, dezamăgit de metodele de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
guvern al republicii și terminând cu inimoșii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Țurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. Atrocitățile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (actualmente Butor, Stînga Nistrului, Republica Moldova) au fost împușcați 167 bărbați din cei 168. La 22 iulie 1940 Mihail Greciuha a cerut ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Cetatea Albă, Chilia
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
au fost obligați să părăsească zona. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
împuterniciți de Duhul Sfânt pentru a face „ultima strigare” misionară în toată lumea. În 1895, Sandford întemeiase comunitatea de la Shiloh, cu scopul de a pregăti misionari și evangheliști. Parham însuși a plecat să vadă această școală în iunie 1900. A rămas acolo șase săptămâni, iar apoi l-a însoțit pe Sandford într-un turneu de evanghelizare care l-a purtat până în Canada (Winnipeg, Manitoba). Motivat de exemplul celor de la Shiloh, s-a întors la Topeka și, la mijlocul lunii octombrie; a închiriat „Stone
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
turneu de evanghelizare care l-a purtat până în Canada (Winnipeg, Manitoba). Motivat de exemplul celor de la Shiloh, s-a întors la Topeka și, la mijlocul lunii octombrie; a închiriat „Stone’s Folly”, un conac cu cincisprezece camere, la marginea orașului Topeka. Acolo a început o școală de studiu biblic cu 34 de studenți. Principalele accente ale teologiei lui Parham erau, pe atunci, trăirea prin credință și botezul Duhului, în vederea evanghelizării lumii. În decembrie, Parham și studenții au început să studieze în amănunt
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
seamă în Boemia și Moravia, dar au trezit o rezistență acerbă în Galiția. Rabinii și conducătorii comunitari - parnassim - nu au obiectat fățiș, dar ele și-au închis porțile îndată după moartea împăratului. Au continuat să functioneze doar un număr restrâns, acolo unde s-au găsit sprijinitori doritori de a le finanța, în ciuda anulării obligativității. Pe deasupra, conservatorismul structural al aristocrației maghiare, reticente și din motive naționale, a redus substanțial intervenția de sus a puterii austriece în ordinea comunitară, aceasta spre deosebire de restul Europei
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
evreilor la cluburile naționale maghiare (vezi și îmbrățișarea reformelor în cult. În anul 1827 a luat ființă la Pesta primul minyan din Ungaria, desfășurat după stilul vienez „Nusah Vina”. El a devenit sinagogă de sine stătătoare în anul 1830. De acolo reforma cultului iudaic s-a răspândit în alte orașe. Michael Silber scrie că Nusah Vina, reforma în versiunea vieneză, - care preconiza schimbări precum rostirea predicilor în limba locală, introducerea corului la serviciul divin. ținerea nunților în interiorul sinagogii, postarea podiumului de
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
în polemici pe subiecte religioase, atitudinea lor a fost interpretată de tradiționaliști ca o încercare de a-i domina. Majoritatea rabinilor tradiționaliști s-a împăcat în cele din urmă cu ideea neparticipării la congres, deoarece au preferat să nu vină acolo personal. Tocmai cei moderați în frunte cu Azriel Hildesheimer au fost cei care au protestat. În septembrie Eötvös a decis să anuleze această interdicție a candidării rabinilor pentru congres. Organizatorii congresului, care se identificau cu curentul neolog, au declarat în
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
măsuri, ei au decretat că un rabin poate fi numit într-o comunitate numai cu condiția de avea recomandările a trei rabini recunoscuți. Au hotărât să nu închidă scolile publice evreiești deja existente, și să opteze pentru un învățământ simultan acolo unde nu există asemenea școli. Organizarea ortodoxă propusă avea o structură cu mult mai laxă decât cea congresistă, congregațiile locale menținându-și o mai mare independență față de forul administrativ central. Eötvös a murit la 2 februarie 1871 și în locul său
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
lui Lettow-Vorbeck. El nu numai a reușit să-și salveze trupele sale de la o înfrângere totală, dar i-a și scos din încercuire. Folosind avantajul terenului și știința condițiilor meteo, el a părăsit teritoriul Tanganyikăi și a trecut în Mozambic. Acolo a distrus câteva forturi și a capturat depozitele militare, reînprospătându-și rezervele de muniții și alimente. În următorii doi ani, Lettow-Vorbeck a pendulat între Mozambic, Rhodesia, Tanganyika și Congo, efectuând raiduri eficiente asupra bazelor militare aliate, dar nerefuzând confruntările deschise desfășurate
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
Ea a fost sora lui Henrci al IV-lea, Împărat Roman și văduva fostului rege Solomon al Ungariei. Relația lui Zbigniew cu Sofia era rece. Zbigniew a fost trimis la Catedrala Quedlinburg în Saxonia, unde sora Sofiei, Adelaide era stareță acolo. În cazul în care Zbigniew devenea călugăr, ar fi fost neeligibil pentru succesiune. Deși Vladislav i-a asigurat succesiunea lui Boleslav al III-lea, propria sa pozitie era amenințată de către cei care îl recunoșteau ca succesor pe Zbigniew. În ciuda faptului
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
arbitrul meciului, Ray Lewis, a oprit partida la sfatul poliției, după ce mai mulți suporteri au reușit să sară gardul și au ajuns pe teren. În acel moment, o portiță fusese deja forțată, permițându-le unora dintre fani să evadeze pe acolo, în vreme ce alții continuau să se urce pe gard. Poliția a încercat să stopeze înaintarea suporterilor pe teren. Intensitatea busculadei a distrus barierele anti-aglomerație de pe terasă. Suporterii ce se eliberaseră au făcut găuri în gard într-o încercare disperată de a
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
ales domeniul muzical. Între 1832-1837, el va compune 19 piese religioase pentru Catedrala din Breslau. După ce și-a completat studiile în Breslau și a fost violonist la Brünn, a devenit al doilea "Kapellmeister" la Opera Germană din Lemberg în 1792. Acolo, în 1796, s-a căsătorit cu Klara Abt, care a murit însă un an mai târziu. În 1799, împreună cu Wojciech Bogusławski, a mers în noua Prusie de est, devenind dirijorul principal, mai întâi la Teatrul German, apoi la Teatrul Național
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]