14,669 matches
-
izoleze și să le permită să învețe împreună cu alți pacienți; - să-i ajute să păstreze și să amelioreze competențele lor sociale. Asociațiile de pacienți sunt parteneri independenți, un anume fel de coterapeut care nu tratează, dar este un element de întărire prețios. Inaintea unei terapii, acestea își încurajează membrii să urmeze o terapie de tip TCC. Pe parcursul unei terapii și după încetarea acesteia, numeroși terapeuți își încurajează pacienții să devină membri ai acestor asociații. 6. Atacurile de panică și agorafobia Sarah
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
persoana suferindă pentru a camufla răspunsul de angoasă; și disperarea asociată acestei tulburări de panică cu agorafobie poate conduce la o stare depresivă, la o anxietate generalizată, un comportament adictiv care trebuie luat în considerație în cadrul terapiei. Cercul vicios al întăririi Aceste sisteme de răspuns cognitiv, fiziologic, psihosenzorial și comportamental se auto-întrețin prin bucle de întărire. Evitând să înfrunte situația fobogenă, pacientul are sentimentul că nu activează răspunsul fiziologic dar, în paralel, sentimentul de neputință și de ineficiență în fața declanșării acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu agorafobie poate conduce la o stare depresivă, la o anxietate generalizată, un comportament adictiv care trebuie luat în considerație în cadrul terapiei. Cercul vicios al întăririi Aceste sisteme de răspuns cognitiv, fiziologic, psihosenzorial și comportamental se auto-întrețin prin bucle de întărire. Evitând să înfrunte situația fobogenă, pacientul are sentimentul că nu activează răspunsul fiziologic dar, în paralel, sentimentul de neputință și de ineficiență în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
educativă, și implică două tipuri de consecințe: absența dreptului personal și drepturi personale inferioare celor ale celuilalt. Tratamentul de tip cognitiv se întoarce la sursele educației și acordă atenție reechilibrării dintre preocuparea în legătură cu ceilalți și cea în legătură cu propria persoană. Absența întăririi prin intermediul mediului (deficit de întărire pozitivă și pedepsirea unui comportament asertiv) duce la dispariția comportamentului respectiv, întărirea sa negativă crează diverse mecanisme de evitare. Pacienții respectivi suferă de o nevoie de a se conforma grupului social pentru a exista, de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de consecințe: absența dreptului personal și drepturi personale inferioare celor ale celuilalt. Tratamentul de tip cognitiv se întoarce la sursele educației și acordă atenție reechilibrării dintre preocuparea în legătură cu ceilalți și cea în legătură cu propria persoană. Absența întăririi prin intermediul mediului (deficit de întărire pozitivă și pedepsirea unui comportament asertiv) duce la dispariția comportamentului respectiv, întărirea sa negativă crează diverse mecanisme de evitare. Pacienții respectivi suferă de o nevoie de a se conforma grupului social pentru a exista, de o docilitate excesivă. Stima de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tratamentul de tip cognitiv se întoarce la sursele educației și acordă atenție reechilibrării dintre preocuparea în legătură cu ceilalți și cea în legătură cu propria persoană. Absența întăririi prin intermediul mediului (deficit de întărire pozitivă și pedepsirea unui comportament asertiv) duce la dispariția comportamentului respectiv, întărirea sa negativă crează diverse mecanisme de evitare. Pacienții respectivi suferă de o nevoie de a se conforma grupului social pentru a exista, de o docilitate excesivă. Stima de sine redusă îi obligă să nu se afirme și să rămână în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-se pe o caracteristică verbală și non verbală în același timp, cerând, de exemplu, Christinei să refacă scena amplificând volumul vocii sale. Christine reface scena, de mai multe ori, până când observă o ameliorare a performanței sale. Terapeutul solicită atunci o întărire pozitivă din partea grupului. Sarcini de îndeplinit Animatorul cere pacienților să exerseze în fiecare zi cum să adreseze o cere. Participanții trebuie să citească capitolul despre refuz. Sedința 4: formularea unui refuz Trecerea în revistă a sarcinilor Animatorul se asigură că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
între 30 și 60, sub forma unei fișe pe trei coloane a lui Beck. 3. Discuții In ceea ce privește afirmarea de sine, psihoterapia acționează pe trei nivele: - ea permite însușirea de competențe sociale cu ajutorul modelului, al jocurilor de rol, al întăririi acțiunii și a rezultatului: aceste abilități constituie o cutie cu unelte aflată la dispoziția pacientului; - expunerea la emoții urmată de obișnuință permite o reducere a anxietății; - restructurarea cognitivă ajută la realizarea expunerii și a unui proces de învățare de o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evita ca imaginile deranjante să i se formeze în minte. In compensație, neliniștea inhibă procesul emoțional necesar pentru a depăși problema generată de anxietate. Datorită faptului că neliniștea provoacă o diminuare a activării fiziologice a pacientului, ea este menținută prin întărire negativă. Neliniști de tip 1, neliniști de tip 2 In lucrările lor recente care se referă la tratamentul tulburării de anxietate generalizată, Ladouceur și colaboratorii săi identifică două tipuri principale de neliniște. Cele două tipuri de neliniște - neliniștile de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un gând neliniștitor cu unul agreabil sau mai puțin stânjenitor (o amintire agreabilă, planificarea unei sarcini). Ansamblul comportamentelor de evitare vizează diminuarea proastei dispoziții cauzată de neliniști. Deoarece acestea elimină sau atenuează pe moment anxietatea resimțită, ele sunt menținute prin întărire negativă. Pe de altă parte, datorită faptului că pacientul are impresia că evită mai multe consecințe negative în acest mod, acest lucru îi amplifică în același timp, în mod paradoxal, credințele eronate privind utilitatea neliniștilor. In pofida eficienței lor resimțite
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a putut să învețe aceste comportamente prin intermediul observației/modelării mamei sale; - faptul că s-a ocupat de surorile sale și de fratele său a putut duce la dezvoltarea comportamentelor sale problematice și a intoleranței sale la incertitudine; - este posibil ca întăririle provocate de către părinții săi și de către frații și surorile sale să o fi condiționat să se îngrijoreze în mod constant în legătură cu pericolele, să controleze tot ceea ce se întâmplă în jurul său și să-și dezvolte credința că a se îngrijora reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Acestea o împiedică să se expună la stimuli externi și la stimulii cognitivi supărători, ceea ce preîntâmpină diminuarea reacțiilor emoționale și întărește cognițiile eronate (incertitudinea este periculoasă, neliniștile sunt utile...). Aceste comportamente, care îi diminuează pe moment anxietatea, sunt menținute prin întărire negativă. Obiectivele tratamentului Marie dorește să învețe să nu se mai îngrijoreze mereu în legătură cu orice și să fie mai puțin anxioasă în anumite momente. Ea dorește să renunțe la medicamente, sau la alte mijloace folosite pentru a se calma, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
colaborare empirică. Obiectivele terapiei Terapia cognitivă debutează cu o fază de reducere simptomatică centrată pe depresia însăși. Obiectivele terapiei cognitive a depresiei Prima parte este în principal comportamentală. Pe parcursul acestei faze, pacientul amplifică în mod progresiv cantitatea de activități de întărire și/sau capacitatea sa de a acumula întăriri Cea de a doua parte este mai ales cognitivă. Pacientul învață să identifice gândurile sale automate negative, să le pună în relație cu emoțiile și comportamentele sale. El învață să le verifice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o fază de reducere simptomatică centrată pe depresia însăși. Obiectivele terapiei cognitive a depresiei Prima parte este în principal comportamentală. Pe parcursul acestei faze, pacientul amplifică în mod progresiv cantitatea de activități de întărire și/sau capacitatea sa de a acumula întăriri Cea de a doua parte este mai ales cognitivă. Pacientul învață să identifice gândurile sale automate negative, să le pună în relație cu emoțiile și comportamentele sale. El învață să le verifice validitatea și să le substituie interpretări mai realiste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai multe activități zilnice, repartizate pe parcursul zilei și beneficiind de intervale de timp confortabile. Reluarea activităților amplifică sentimentul exercitării unui control personal, permite pacientului să lupte activ împotriva sentimentului de indecizie și de incapacitate și, mai ales, îi procură acestuia întăriri pozitive. Crearea de etape intermediare și repetarea cognitivă Orice pacient deprimat manifestă dificultăți în îndeplinirea unei activități programate. Pentru a-l ajuta, sunt propuse două tehnici. Crearea de etape intermediare Atunci când pacientul consideră că un obiectiv este prea complex, terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sau fac totul perfect și sunt o persoană deosebită, sau nu fac nimic și nu valorez nimic”). Aceștia îi prezintă efectele nefaste ale acestui mod de a gândi și introduc noțiunea de „linie de mijloc”. Grupul constituie un element de întărire pentru pacientă în legătură cu faptul că întâlnirea cu acesta în fiecare săptămână constituie deja o sarcină dificil de realizat. Terapeuții îi cer apoi lui Martine să se gândească la activitatea pe care dorește să o reia. In lista sa apar activități
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapii individuale. 4. Terapia centrată pe scheme Diagnosticul schemelor și informarea pacientului In această fază a terapiei, pacientul și terapeutul învață să identifice schemele actuale, să înțeleagă originea acestora legată de istoria pacientului, să identifice coping-urile neadaptate și efectul de întărire al acestora asupra schemelor. Instrumentele utilizate sunt: - ipotezele pornind de la anamneză și de la biografie, - revizuirea chestionarelor, - auto-observațiile, - imageria. Chestionarele puse la punct de către Young au fost validate prin lucrări experimentale recente. Imageria prezintă un interes particular în specificarea schemelor. Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
formulează ipoteza că schemele principale sunt, în acest domeniu, carența afectivă (teamă de a nu fi recunoscut/admirat) și abandonul (teamă de ruptură). Coping-ul principal este, în acest caz, contraatacul/supracompensarea, care ia forma unui supracontrol al relației. Efectul de întărire a schemei este materializat prin intermediul tehnicii cercurilor vicioase. Pentru Xavier, abordarea femeilor este o problemă dificilă. El are nevoie să fie repede recunoscut, chiar admirat, prea multă independență din partea partenerei sale îl indispune. Impreună cu terapeutul, acesta evidențiază coping-ul de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
efectul evenimentelor negative. Astfel, la sfârșitul terapiei, el realizează rapid o restructurare care îi permite să facă față, la locul său de muncă, la o serie de calomnii, și ia inițiativa să înfrunte „judecătorii potențiali”. Xavier se detașează progresiv de întăririle terapeutului. Terapeutul îi propune să abordeze relațiile sale cu femeile ca și cum ar fi vorba despre exerciții terapeutice. La început surprins, Xavier se implică în îndeplinirea sarcinii respective. El pune capăt din proprie inițiativă unei prime relații, fără să provoace o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
respective (evenimente semnificative, emoții, cogniții, senzații, acțiuni, relații interpersonale). Terapeutul îi cere lui Gwen să noteze, de asemenea, „exercițiile abdominale” și cantitățile de alcool. El îi explică faptul că acest document constituie suportul terapiei, deoarece permite obiectivarea determinanților („contingențe de întărire”) comportamentelor alimentare. Terapeutul insistă asupra importanței documentului și a obligativității de a-l completa zilnic. Gwen este surprinsă și jenată de această cerere, dar se supune după ce a fost liniștită de către terapeut, care îi explică faptul că el lucrează adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt puțin folosite. Condiționarea operantă Condiționarea operantă corespunde învățării unui comportament în funcție de consecințele acestui comportament asupra organismului. După Skinner, frecvența și calitatea răspunsului depind de aceste consecințe. Atunci când un comportament are consecințe agreabile, el are tendința de a se repeta (întărire pozitivă). Invers, dacă apare un efect dezagreabil, organismul are tendința de a evita sau de a renunța la acest comportament (întărire negativă). In anumite condiții, nu există consecințe pozitive sau negative, situație care antrenează dispariția progresivă a acțiunii. Astfel, un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
calitatea răspunsului depind de aceste consecințe. Atunci când un comportament are consecințe agreabile, el are tendința de a se repeta (întărire pozitivă). Invers, dacă apare un efect dezagreabil, organismul are tendința de a evita sau de a renunța la acest comportament (întărire negativă). In anumite condiții, nu există consecințe pozitive sau negative, situație care antrenează dispariția progresivă a acțiunii. Astfel, un subiect alcoolo-dependent abstinent, care a dobândit un comportament adecvat în situații de risc și care, deci, controlează aceste situații în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consume din nou, constată că noul său comportament a fost întărit pozitiv. Teoria învățării sociale Bandura a dezvoltat o teorie conform căreia învățarea se face prin imitație, prin observația modelelor reale sau imaginare (modeling). Această teorie insistă asupra rolului de întărire al eficienței personale percepute și al așteptărilor rezultatelor. Anticiparea și observația vizuală joacă în acest caz un mare rol. Prevenirea recăderii Marlatt și Gordon au dezvoltat aplicarea acestui model în cadrul „metodelor de prevenire a recăderii”. Ei constată că o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evocă un raport colaborativ prost întocmit (absența autenticității). Istoria bolii: terapeutul trasează împreună cu subiectul drumul său în cadrul dependenței, astfel încât să identifice fazele evoluției sale (precontemplare, contemplare...). Este necesar să se determine perioadele de abstinență care vor servi drept suport pentru întărire. Recăderea nu trebuie stigmatizată, definită ca o simplă pierdere de vreme, căreia i se asociază o puternică componentă de culpabilitate. Tehnica istoriei bolii permite identificare cercurilor vicioase comportamentale în care se blochează subiectul. Avocatul diavolului: terapeutul prezintă inconvenientele (de a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienta să devină conștientă de cercul vicios în care se plasează de fiecare dată. Figura 3. Cercul vicios al Soniei Primul pahar Abstinență Diferite perioade de Terapii Reluarea alcoolismului alcoolism Situație insuportabilă Recădere Fiecare perioadă de abstinență constituie obiectul unei întăriri din partea terapeutului și servește drept fundament pentru travaliul terapeutic. Sonia conștientizează faptul că se mișcă într-un cerc vicios și își stabilește poziția actuală (începutul terapiei). Ea își spune că ar fi putut să acționeze mai devreme, dar că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]