18,529 matches
-
-o, când am fost la el. Dacă s-ar putea pune mâna pe ea... În privința ONT: când am fost prefect (a 2-a oară) am făcut toate formele și s-a declarat orașul Flt. „stațiune climaterică”. Oare i s-a șters această calitate? Ar fi cazul să se urmărească și dacă n-a intervenit nimic negativ, să se reia titulatura și tot ce e legat de ea (Reducere CFR, ONT etc.). Cunosc pe cineva de la ONT și voi sta de vorbă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a fost. Afișele lui, strânse în grabă. Puțini avuseseră timp să le ridice și să dispară cu ele. într-o altă dimineață, pe zidurile magazinelor din fața cinematografului Patria au apărut inscripții împotriva aceluiași Ceaușescu. Milițienii, transformați în zugravi, le-au șters. Dar lumea apucase să le citească. Cu teamă, dar și cu satisfacție. Anul acesta, pe marile artere din centrul orașului, între Piața Unirii și Universitate, un autoturism cu număr de Cluj arbora o placardă anticeaușistă 3. Mașinile miliției au flancat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
unde își au reședința pentru a mai avea ochi și pentru năpăstuitul Muzeu de pe malul Herăstrăului. Probabil că adevărata cauză a încăpățânării cu care se urmărește mutarea Muzeului prin coclauri cât mai îndepărtate trebuie căutată tocmai în încercarea de a șterge urmele trecutului nostru. Așa cum bisericile care scapă de la dărâmare sunt ascunse grijuliu între blocuri, în ciuda oricărei elementare științe de punere în valoare a monumentelor istorice, tot astfel trebuie ascunse cât mai bine urmele unor timpuri nu prea îndepărtate când în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vehemență că Paul Goma este un scriitor român contemporan, unul din cei mai importanți autori, nu de duioase romane ale obsedantului deceniu (unele scrise la indicația Dictatorului spre a-l veșteji pe predecesorul său Gheorghiu-Dej, al cărui nume l-a șters din istoria contemporană!), ci unul cu o conștiință acută a actului creației și cu un spirit de sacrificiu demn de un român adevărat. Câinii morții este cu siguranță unul din cele mai importante romane românești contemporane, roman care a zguduit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
9.200 de case, ceea ce reprezintă tot fondul imobiliar al Bucureștiului la 1831. A fost complet distrus perimetrul Splaiul Independenței, bulevardul Coșbuc, Sabinelor, Calea 13 Septembrie, Izvor. Străzi cu o valoare istorică și arhitectonică incontestabilă au fost pur și simplu șterse de pe harta Bucureștiului. Calea Rahovei, cu numeroasele sale case datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor. Printre cele mai importante se numără casa legată de ultimii ani ai lui Alexandru Odobescu, casa de negustori de la nr. 41
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mulțumesc din suflet Un grup de intelectuali români, [iarnă] 1985, difuzată la 29 decembrie 1985 Imaginați-vă o țară în care orașele sunt distruse în mod sistematic, oraș după oraș, stradă după stradă, casă după casă, în scopul de a șterge de pe suprafața pământului zone întregi, cu rețeaua lor de străzi și cu tot ce ar putea să mai aducă aminte de vechiul oraș. Odată acest lucru dus la bun sfârșit, pe suprafața rămasă pustie se clădește din nou, de data
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
case, de vile și de mici blocuri dinaintea războiului au dispărut fără urmă. Numărul lor total e greu de stabilit, deoarece este clasat printre secretele de stat. Unul din cele mai tipice cartiere bucureștene a fost astfel pur și simplu șters de pe suprafața pământului. În iunie 1985, un nou val de demolări s-a abătut asupra Capitalei, într-un ritm susținut. El urmărește să pregătească terenul pentru extinderea Bulevardului Victoriei Socialismului (care începe în zona centrului civic) dincolo de Piața Unirii. Sute
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spumegă Împotriva actualei conduceri din țară, pe acest motiv). Alaltăieri, În LeFigaro, Silviu Brucan a dat un interviu insultător la adresa istoriei și poporului român, care mi s-a părut revoltător. El susține că românii nu au tradiții democratice, prin aceasta ștergând cu buretele epoca lui Carol I, a lui Ferdinand și chiar a lui Carol II până În 1938, când (trei sferturi de veac deci!) România a avut regim parlamentar și presă total liberă. Imperfecțiunile regimului nostru parlamentar de atunci nu-i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi cam plăcea băutura, știam. A luat și o bucată de cozonac. Mă privea cu viclenie, surâdea. I-am mai umplut paharul. Și-a șters buzele cu podul palmei. „Departe?” „Nu chiar așa departe. Acum lumea e mică, totul e aproape.” „Da, Înțeleg. Voiam să Întreb, dincolo?” „Da, plec În Occident.” „Aha... Doar câteva luni? Câteva luni, ziceți? Ei, lăsați!”... „Păi, cum? Cât să stau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Îmbunătățire.” „Man’s tragic incapacity to accept change and the growth and improvement that inevitably accompany it.” Profesorul se oprise. Cuvintele „growth and improvement”... Parcă le-ar fi auzit Întâia oară. Surdina altor cuvinte, În altă limbă? „Legiunea se șterge la cur cu țara asta”, murmurase, În 1941, la București, un prieten al lui Ionescu. „România nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cealaltă parte a Zidului, cum grănicerii est-germani Îmi verificau, din nou și din nou, pașaportul și bagajele și mă trimiteau, În cele din urmă, Înapoi, să aduc, de la Ambasada română din Berlinul de Est, nu știu ce aprobare suplimentară. Nu s-a șters din memorie, nici după aproape 20 de ani, imaginea noastră „Înfrățită”, peste o săptămână, când trecusem, În sfârșit, Zidul: căram Împreună, extenuați, pe scara nesfârșită spre mansardă, uriașa mea valiză chinezească („hipopotamul”, cum o numise Paul), plină de conserve și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când venise la Sibiu, cu băiatul la școală. Iese din cameră pentru câteve minute și se întoarce cu știrea că doi băieți, unul cu numele „cârtiță” a întrebat de el. Bucuria lui Nicolae Petrașcu, când aude de numele celui venit, șterge de pe fruntea lui Tomici îngrijorarea că profesorul lui drag, era poate căutat de niște dușmani. Îi aduce pe cei doi: Boian și Dumitriu în camera unde era Nicolae Petrașcu și îi lasă să se bucure de întâlnire. Cei doi povestesc
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acesta îi răspunde cam în acest mod: Domnule colonel, am rămas, așa dar, doar noi legionarii, de care toți se pot atinge și cărora adversarii au voie să le facă orice ca să-i anuleze, să-i distrugă și să-i șteargă, dacă s-ar putea, chiar din istoria neamului românesc. Dar cu ce drept? Am trecut prin încercări prin care nici o altă formațiune politică nu a trecut și le-am făcut față cum nimeni nu a făcut-o. V-ați întrebat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o mărturie versificată a unui prieten și admirator, mai tânăr, Radu Avram, care sintetizează, de fapt, imaginea lui Nicolae Petrașcu încrustată în sufletul unei întregi generații de luptători care l-au cunoscut pe el și lupta lui. Datorită scrierii foarte șterse din manuscris, apar foarte multe imperfecțiuni de ritm, de rimă, de număr de silabe. Trecând peste acestea impresionează idealizarea omului - conducătorului dârz și neînfricat precum și dragostea ostașului pentru Comandantul său. Tu munte! Prof. Nicolae Petrașcu de Radu Avram Tu munte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Pe data publicării prezentului decret-lege, evreii de orice grad (ofițerii și subofițerii activi și de rezervă, maiștrii si submaiștrii militari, activi și de rezervă, gagiștii militari activi și de rezervă, trupa activă, precum și trupa din completare, rezervă și miliții) se șterg din controalele armatei. Ei se înscriu într-un registru special central al evreilor la cer curile de recrutare respective. Art. 12. Cercurile de recrutare vor înainta administrațiilor financiare respective, tabele extrase după registrul special control, în vederea impunerii la taxele militare
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
RĂSBOI A APROBAT URMĂTOARELE: II. - REÎNSCRIEREA în controalele armatei a tuturor evreilor de orice grad (ofițeri și subofițeri de rezervă, maeștrii și submaeștri militari de rezervă, gagiști militari de rezervă, precum și trupa din complectare, rezervă și miliții), care au fost șterși din controale, pe baza art. I și II din Decretul Lege relativ la statutul militar al evreilor Nr. 3984 din 4 Decemvrie 1940. Toți cei de mai sus se reînscriu în controalele unităților cărora au aparținut până în anul 1940, cu gradul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Semn rău. Trebuia să fac ceva înainte de a se dovedi că era așa, înainte de a pierde tot ce-am dobândit. Trebuia să-mi revin neapărat. Am închis ochii și mi-am golit cele două emisfere ale creierului de parcă aș fi șters lentilele ochelarilor. Mi-am scos apoi mâinile din buzunare și mi-am întins degetele ca să se zvânte transpirația. Parcă eram Henry Fonda înainte de atac, în Warlock. Orice s-ar spune, îmi place foarte mult Warlock. După ce mi s-au uscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt foarte confuz în preajma femeilor tinere și frumoase, dar grase. Poate pentru că mă preocupă regimul lor alimentar. Când văd o femeie corpolentă, automat mi-o imaginez cu nasul în farfurie, hăpăind tot și ștergând cu pâine și ultimul strop de unt, smântână sau sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul. Mintea mi se întunecă și toate simțurile o iau razna. În general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunetele, adică să le dai mai încet sau mai tare, după cum ai tu chef, fără să ții cont de cei din jurul tău. — Există posibilitatea să îndepărtăm și sunetele din vorbire, și cele din ascultare, reluă bătrânul. Cu alte cuvinte, putem șterge din auzul nostru sunetul apei - cum de fapt am și procedat - sau putem șterge vorbirea. Pentru că vorbirea este individuală, o putem anula chiar sută la sută. — Aveți de gând să faceți cunoscute rezultatele cercetărilor dumneavoastră? — Cum să divulg asemenea lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fără să ții cont de cei din jurul tău. — Există posibilitatea să îndepărtăm și sunetele din vorbire, și cele din ascultare, reluă bătrânul. Cu alte cuvinte, putem șterge din auzul nostru sunetul apei - cum de fapt am și procedat - sau putem șterge vorbirea. Pentru că vorbirea este individuală, o putem anula chiar sută la sută. — Aveți de gând să faceți cunoscute rezultatele cercetărilor dumneavoastră? — Cum să divulg asemenea lucruri? zise bătrânul, dând din mână. Sunt interesante, așa că le țin doar pentru mine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-am plecat niciodată de aici. Cred că-i vorba de altcineva. — Posibil. Am sorbit din cafea. Și totuși am impresia că noi toți am mai trăit undeva, cu totul altfel, și nu știm din ce pricină amintirile s-au șters și acum ne ducem viața mai departe, fără nici o amintire. Nu ai aceeași senzație uneori? — Nu. Părerea mea e că tu gândești astfel pentru că te ocupi de cititul viselor. Cititorul-de-vise gândește cu totul altfel decât oamenii obișnuiți. Chiar crezi asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bine, mă apuc de citit. Oricum, se pare că n-am de ales. Am luat craniul în mână și am încercat să-i mai estimez o dată greutatea. Fata a zâmbit ușor, mi-a luat craniul din mână și l-a șters de praf cu două cârpe: una umedă și una uscată. Arăta mult mai alb. L-a pus înapoi pe masă. — Am să-ți explic cum se citește un vis vechi, spuse ea. Dar, fii atent, eu nu știu decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceainicul emailat și ceștile și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri. Bibliotecara rămase în picioare în fața sobei din care scosese cărbunii. O preocupa ceva. Nu ești de prin părțile locului? mă întrebă ea brusc, de parcă atunci și-ar fi amintit de prezența mea acolo. — Nu sunt. Și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am pus mâna pe umărul Umbrei fără să mai scot o vorbă. M-am întors apoi la Paznic. Cât stătusem de vorbă cu Umbra, acesta adunase pietre și le azvârlise departe. Când m-am apropiat de el, s-a șters pe mâini de poalele cămășii și m-a bătut ușor pe spate. Nu știu de ce făcuse gestul. Din prietenie sau ca să-mi arate ce mână mare avea? — Te rog să stai liniștit. Umbra ta e pe mâini bune. Îi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mănânc de prânz. Am luat rufele murdare din coș și le-am băgat în mașina de spălat. În timp ce-mi frecam tenișii murdari, mi-am amintit de cadoul misterios primit de la bătrân. I-am lăsat imediat jos, m-am șters pe mâini și m-am dus țintă la cutia din dormitor. Era mult prea ușoară pentru dimensiunile ei. Mai ușoară chiar decât o pălărie. Aveam o senzație foarte ciudată din pricina asta. Mult, mult prea ușoară. Începuse să-mi dea târcoale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]