17,219 matches
-
Șobolanul a declanșat ceea ce nu pot numi decât „groaza de șobolani“, acea Întoarcere a stomacului pe dos de câte ori deschizi un dulap, neștiind dacă te vei vedea față-n față cu o altă față. În noaptea aceea, mustăți și lăbuțe au alergat prin visele mele. Luni, 09.38: Am fost concediată de propria menajeră. Pe ce loc se situează oare chestia asta În analele umilinței domestice? Când am coborât de dimineață, le-am găsit pe Barbara și pe Juanita unite Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce loc se situează oare chestia asta În analele umilinței domestice? Când am coborât de dimineață, le-am găsit pe Barbara și pe Juanita unite Într-o atitudine acuzatoare. Soacra mea țâțâia foarte clar În timp ce menajera mea mima un șobolan alergând pe masă și arăta cu degetul spre anumite părți din bucătărie blocate de ziare și jucării. Nici nu mă mir, a spus Barbara. Deși soacra mea nu vorbește spaniolă, a reușit să comunice cu Juanita În limbajul internațional feminin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
face bine. Altfel lăsăm bilete. Uneori de-abia ne privim În ochi. Kate și Richard, ca o echipă de ștafetă În care fiecare alergător Îl suspectează pe celălalt că ar fi veriga slabă, dar ce contează e să continue să alerge pe pistă pentru ca batonul să poată fi pasat de la unul la altul, iar Întrecerea să continue la nesfârșit. „O, dragostea e mândră și dragostea e blândă, Și dragostea e ca o bijuterie când e nouă. Dar când Îmbătrânește, se răcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-și ia liber pentru restul zilei, Îi Îmbrac pe Emily și Ben În hainele de stradă și ne ducem să ne plimbăm În parc. Sau cel puțin eu și Em facem asta: Ben refuză să se plimbe, preferând să alerge până pică. A fost o vară indiană, și frunzele, cele mai multe Încă verzi și pătate cu un portocaliu de culoarea caisei, par ușor surprinse să se regăsească pe jos. Ne-am petrecut timpul — sincer, nu știu cât timp am petrecut - dând cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stă acolo stângaci, Într-o atitudine pe care ei o numesc demnă. O să-mi fie dor de tine, Kate. În loc de răspuns, Îl Îmbrățișez: probabil prima Îmbrățișare administrată vreodată În birourile Edwin Morgan Forster. Apoi mă duc acasă, având grijă să alerg pe iarba din parc. 40tc "40" Tribunalul Maternitățiitc "Tribunalul Maternității" Nu-i mai era frică de proces. Nu mai aveau ce să-i reproșeze. Nimic de care s-o acuze și de care să nu se fi acuzat ea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cai, dar acum că am una, habar nu am ce să fac cu ea.) Mai trebuie muncit mult la casă, dar câteva camere sunt În stare bună, iar restul mai pot aștepta. Copiilor le place că au spațiu unde să alerge, iar Richard e În elementul lui. Când nu lucrează la proiectul pentru centrul de artă, construiește un zid din piatră și mă cheamă din cinci În cinci minute să mă uit la el. Nu mult după ce mi-am dat demisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ajuns, când am sunat-o pe moștenitoarea din Palm Beach, să reprogramez întâlnirea, mi-a răspuns: „Deja am dat interviul. Revista a trimis pe altcineva“. Într-o duminică - iar duminicile sunt criminale, nu-i așa? - aproape mi-a venit să alerg din nou la The Wiz, să-mi iau un DVD player. Eduardo era plecat într-una din călătoriile lui și nu-l puteam suna. Eram un rebut, covrigul mucegăit pe care nu-l dorea nimeni. Mă tot uitam la Camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nimicitoare - și folosesc adevăratul sens al cuvântului - se căsca în partea din spate a rochiei. Nu mai puteam să mă îmbrac cu ea și, în nici un caz, nu putea fi reparată. Patrick o să vină în treizeci și cinci de minute. Disperată, am alergat spre camera lui Jazz și am bătut la ușă. FdRÎ au întotdeauna rochii unicat de rezervă. — Am o urgență legată de rochia pentru petrecere, am spus dintr-o suflare când Jazz mi-a deschis. — Nici o problemă, drăguțo. Îți împrumut rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scoase afară o rochie de mătase. —E de la Oscar. Ultimul sezon. Foarte nouă. Poftim, îmi spuse. Am luat rochia. Era din tafta gri-oțel. Aveam ce îmbrăca la ea. În sinea mea eram nerăbdătoare. Am pus-o pe mine, apoi am alergat la oglindă. Arătam ca un aisberg. Pe cuvânt, așa arătam. De ce, oare, cea mai urâtă rochie pe care a creat-o vreodată Oscar în întreaga lui carieră a ajuns la mine tocmai în seara care putea deveni cea mai strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a dat seama că-s dezamăgită. A încercat să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și m-am încălțat cu papuceii negri, care ar fi arătat șic cu rochia de șifon, dar arătau ca două ancore la aisberg și am înșfăcat geanta-plic neagră. Telefonul a început să sune. —Sunt jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să dau de Jazz și de fete, poate aș fi înnoptat la una din ele. La naiba, telefonul nu era în poșetă! Trebuie să-l fi uitat la bar. M-am repezit în stradă, uitându-mă îngrozită în urmă. Am alergat la cabina telefonică din colț și am ridicat receptorul. Nu avea ton. Timp de câteva secunde am încremenit în întuneric, întrebându-mă ce să fac. Eram panicată, disperată să ajung undeva unde să fiu în siguranță. New York-ul pare amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în tine când tu nici măcar nu mi-ai spus că tu ești Contele? Trebuie să plec. O scoateți voi la capăt și fără mine. Roșie de necaz și în pragul lacrimilor, am fugit din bibliotecă cu pantofii în mână. Am alergat pe scări, pe alee și am nimerit direct în brațele unui bărbat în uniformă. —Sunteți tânăra de la Adăpost? mă întrebă polițistul. Da, am murmurat; nu-mi mai păsa de nimic. Mă duceți acasă, vă rog? 12tc "12" Trăsătura distinctivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prinde toate mingile. Voleu În diagonală, lob și lovitură de stînga urmau una după alta Într-un ritm amețitor. Un rateu al mașinii Îl făcu să patineze pînă la fileu ca să taie un stop În zona de dublu, dar imediat alergă Înapoi, cu brațul Întins să ajungă un serviciu pe linia de fund. Privindu-l, mi-am dat seama că forța mașina, dorindu-și ca ea să-l Învingă, radiind de Încîntare cînd un as Îi smulgea racheta din mînă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi zis că-i o așezare de secol al șaptesprezecelea din New England. Din balconul apartamentului lui Frank, am privit În jos spre piscină, unde Bobby Crawford, cu un megafon În mînă, antrena o echipă de Înotătoare În stilul fluture. Alerga de-a lungul bordurii, zbierînd neobosit instrucțiuni către muieretul de treizeci de ani care se bălăcea Într-un haos acvatic. Dăruirea lui era de-a dreptul emoționantă, de parcă ar fi crezut sincer că fiecare dintre Învățăcelele lui avea capacitatea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul gol pe lîngă mesele de cafenele, fugărit de un detașament guițător de adolescente cu pălării de carnaval. Sleit de zgomot și de veselia tenace, le-am lăsat baltă pe cele două doamne tenismane și m-am refugiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada e prea pufoasă, nu se întărește în pumnii noștri calzi și se destramă iar în fulgi. Ne alergăm una pe alta prin zăpadă și, în cele din urmă, o prind pe Georgiana și îi frec obra jii cu zăpadă. Georgiana se declară învinsă și se aruncă pe spate în zăpadă. Mă arunc și eu pe spate, fericită. Fulgii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o clipă dau rochia jos de pe mine, o pun înapoi pe ume raș, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, pun umerașul între aceleași umerașe dintre care îl luasem, închid ușa la șifonier, sting lumina din dormitorul alor mei, alerg într-un suflet, bocănind în pantofii negri cu toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact când aud o cheie răsucindu-se în broasca vecinilor noștri de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
are vreo importanță pentru ea, de fapt. O fi bolnavă, oare? am continuat să mă întreb, imaginându-mi pe loc o boală devastatoare și fără leac, pe care o ascundea cu eroism. Poate de asta plecase și tata, de fapt - alerga pesemne pe la medici și vraci, căutând cu disperare vreo soluție! Mi-a revenit atunci o întâmplare pe care nu știam că mintea mea de copil ar fi reținut-o. Dar mi-am amintit-o cu claritate, dincolo de orice dubii. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atingeam și eu solul în saltul meu de la balcon, sărind iar în sus, vreun metru, și apoi revenind pe pământ, voioasă. în acel vis de care îmi amintisem brusc și pe care până acum îl ștersesem de tot din memorie, alergam nebunește sus pe scări până acasă, ca să mai sar de la balcon, iar și iar, să țopăi fericită pe trotuar, mirându-i pe cei din jur, și mai ales pe mama, de curajul meu de a mă înălța în aer și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce minunăție, continuă mama copilului, te joci toată ziua pe plajă, nu numai în vacanță, înoți, îți dezvolți frumos corpul, faci mușchi, să te placă fetele... Nu știu să înot! strigă el, cu glasul lui Eduard mic, conti nuând să alerge după minge. E o minge mare, cu dungi groase, albe și albastre, cu mici vapoare albe desenate sus și jos. Nu-i nimic, ai să înveți repede! Am greșit eu că nu m-am ocupat de asta la timp, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii cenușii și îl măsoară curios. Apoi se ridică brusc și o ia la fugă către un bloc de vizavi. Privindu-l cum fuge, parcă neatingând pământul cu tălpile lui goale, Eduard vede deodată altă scenă. Băiatul brunet care a alergat după minge în apă și a fost răsturnat de un val este ridicat în brațe de o fată care înota în mare. O fată cu ochi mari și mirați, care îl aduce în brațe la mal. Imediat ce ies din apă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-o făcuse Clarei. înainte de accident, o lună sau două îi păreau a fi o nimica toată. Dar două secunde de neatenție deveniseră pentru el aproape o eternitate. Ce ușor se întâmplase prăbușirea... La fel de ușor ca răsturnarea în mare când alergase după minge. își aminti din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în tot corpul. Toată vânzoleala fusese în van. Toate încercările lui de a reveni la vechiul lui mod de viață, ușuratic și zglobiu, eșuaseră lamentabil - cel puțin pentru el. Nu mai simțea aproape nici o legătură cu ei. Se purtau anapoda, alergau în neștire, fără să știe ce vor. Zăcuseră cu toții pe pături, adormiți după petrecerea din noaptea trecută. Apoi își luaseră rămas-bun, zgomotoși, și se suiseră în mașinile cu care se întorceau acasă. Eduard își duse mâna la cap, care îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
omăt. Și parcul era pustiu, abandonat de orice formă de viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai atunci, doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua să se prăbușească un puhoi de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își spuse că fetelor li s-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zăpadă, mișcarea unei siluete albe, cu un corn în creștet, și, fără să știe cum și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi îndepărtată din vremea când era elevă și chiulise de la ore cu o colegă; alergaseră în curtea școlii și se aruncaseră în zăpadă. Erau fericite - doar atât își amintea: euforia acelor clipe. Oare cum o chema pe colega ei? De la care școală era? Nu-și mai amintea nici numele, nici chipul ei. își amintea doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]