14,359 matches
-
care a fost desemnat membru al juriului de lung-metraj din cadrul festivalului. Acesta a fost urmat de Moufida Tlatli. Muzeul cinematografic tunisian a fost inaugurat în 1998: oferă o perspectivă asupra dezvoltării tehnologiei de film și găzduiește o colecție de echipament cinematografic care datează din 1904. Muzeul cuprinde o secțiune care reflectă perioada dinaintea apariției cinematografiei, perioadă în care predominau spectacolele de Karakouz, practicate în Tunisia încă din sec al XIV -lea, utilizând tehnica chinezească de umbre, dar și Teatro dei Pupi
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
Ya‘qub Sarruf, ambele publicate în 1905. Dezbaterile referitoare la originalitate romanului "Zaynab" nu au apărut odată cu apariția lui, în 1914, ci au luat amploare în timp. Un rol crucial în acest sens l-au avut republicarea și reproducerea sa cinematografică în 1930, când romanul a revenit în atenția publicului, fiind promovat, de altfel, ca o inovație în domeniu. Romanul se bazează pe două fire narative. Primul se concentrează asupra lui Zaynab, fată de la țară, iar cel de-al doilea asupra
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
imagine satirica a dificultăților întâmpinate de familiile de imigranți evrei din Africa de nord în Israelul care abia s-a constituit inițial sub conducerea evreilor așkenazi, originari în mare parte din estul Europei. În 1966 Bodo a jucat în comedia cinematografică „Moise Ventilator”, în regia lui Uri Zohar, alături de Shaike Ofir și Hagashash Ha'iver. În 1967 el a jucat într-un alt film al lui Kishon, „Ervinka”, alături de Hâim Topol. Bodo a mai participat și la filmele „Hashual belul hatarnegolot
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Comșa - lumea înconjurătoare”. Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revista "Cinema", cineastul își afirma dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost foarte dificilă după cum își nota Alexandru Tatos în "Pagini de jurnal" (volum editat postum, în 1994, de soția sa, Liana Molnar-Tatos). Filmările au avut loc în vara și toamna anului 1985
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Noi, cei din linia întîi" și Gică Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Drama interioară (căderea psihologică urmată de criza de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate, iar portretele cinematografice sunt viguroase și necaricaturizate.
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
său pentru a fi demis. Stilul pe care Jim Gaffigan îl abordează este observațional, iar principalele teme din spectacolele sale sunt orientate către lene, mâncare și viața de părinte. Jim Gaffigan are o carieră activă și în film. Printre producțiile cinematografice în care a fost distribuit se numără: „Hoț Pursuit”(Hoț Pursuit: Urmărire periculoasă), „Going the Distance”(Amor la distanță), „It's Kind of a Funny Story”(Spitalul de nebuni), „17 Again”(Din nou la 17 ani), „Away We Go”(Un
Jim Gaffigan () [Corola-website/Science/336565_a_337894]
-
(n. 26 iulie 1953, București) este un actor român. Este cel mai cunoscut pentru rolul Nea Popa din serialul ProTV "La bloc". În 1976 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, secția Actorie. În 1980 i s-a acordat Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Teatrului Scurt din Oradea pentru rolul "Nae" din piesă de teatru "Schițe" de I. L. Caragiale și Premiul de
Tudorel Filimon () [Corola-website/Science/336652_a_337981]
-
departe materia filmului”. Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revistă "Cinema", cineastul își afirmă dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost dificilă după cum își notă Alexandru Țâțos în "Pagini de jurnal" (editat postum, în 1994, de soția sa, Liana Molnar-Tatos). Filmările au avut loc în vara și toamna anului 1985 și au
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
Noi, cei din linia întîi" și Gică Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloana sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, realizat de „un regizor de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”. Ecranizarea valorifica vizual dramă generației pierdute
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloana sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, realizat de „un regizor de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”. Ecranizarea valorifica vizual dramă generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, realizat de „un regizor de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”. Ecranizarea valorifica vizual dramă generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Dramă interioară (căderea psihologică urmată de criză de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate, iar portretele cinematografice sunt viguroase și necaricaturizate.
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
(n. 27 martie 1943, Suceava) este o actriță română de teatru și film. În 1965, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale”, clasa George Dem Loghin. A debutat în 1966 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde a lucrat până în 1973. Aici a jucat roluri ca "Alta" în "Act venețian" sau "Vidra" în "Răzvan și Vidra". În 1969-1970 este actriță la
Olga Bucătaru () [Corola-website/Science/336684_a_338013]
-
februarie 1969, exterioare la Bran, Plaiul Foii, Zărnești, Cheile Bicazului și pe litoralul românesc; cele interioare în studioul Mosfilm din Uniunea Sovietică. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 6.144.383 lei. În Republica Democrată Germană a fost difuzat cinematografic sub denumirea "Das Schloß hinterm Regenbogen" - "Castelul din spatele curcubeului" (premiera la 7 august 1970) fără a se menționa că este o coproducție cu Mosfilm. În Uniunea Sovietică a fost difuzat ca "Молодость без старости". Filmul a fost vizionat de 2
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
filme românești" apreciază că "„Filmul nu e o simplă adaptare după basmul cules de Petre Ispirescu, ci mai curând o chintesență a poveștii populare românești. Autoarea vădește îndrăzneala de a figura, cu inventivitate, abstracția folclorică, de a comenta și traduce cinematografic expresii populare ca, de pildă, „a depăna timpul” întrupată de un Moș Vreme cu uriașa sa roată pe care, cu îndrăzneala zănatică a vârstei, Făt Frumos încearcă s-o oprească din mers, sau doina trist șuierată din frunză care nu
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
Regatul Unit are o industrie cinematografică semnificativă de peste un secol. În timp ce producția de film a atins un nivel record în 1936, "epoca de aur" a cinematografiei britanice este poziționata de obicei în anii 1940, cănd regizori că David Lean, Michael Powell, (cu Emeric Pressburger) și Carol
Cinematografia britanică () [Corola-website/Science/336759_a_338088]
-
un prototip după care Eugen Lungu își compune textele. „Regia” lor scoate la iveală un spirit histrionic și ludic, înzestrat cu ironie, umor, talent literar. Majoritatea eseurilor au, totuși, ceva în comun: referințe etimologice, explorări și incursiuni - istorice, literare, mitologice, cinematografice - în „lumea” cuvintelor sau a expresiilor analizate. Astfel, aceste studii neconvenționale de istorie a limbii devin la fel pasionante și de atractive precum documentarele de la Discovery.”
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
simt pentru noi", la preselecțiile pentru spectacolul Italian, Elvețian, Norwegian și Swedish de la Concursul Muzical Eurovision 2016. "Să-ți spun ce simt pentru noi" a fost scrisă chiar de Florin Moldovan, în timp ce producția a fost tratată de Marius Constantin. Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Gadjo dilo (în limba română "Străinul nebun", în limba engleză "The Crazy Stranger"), film francez din 1997 filmat în România, regizat de Tony Gatlif, interpretând rolul lui Adriani.
Naomy () [Corola-website/Science/337187_a_338516]
-
de facultate, ba chiar profesori, și nu am avut probleme de acomodare. Tot aici am cunoscut niște oameni extrem de dedicați și de profesioniști, datorită cărora trezitul de dimineață nu a mai fost o corvoadă”", a povestit ea. Realizat în regim cinematografic, noul sezon „În puii mei!” va depăși granițele platoului clasic de televiziune, fiecare scenetă fiind pusă în scenă într-un decor real, autentic. De la cele mai vizibile personaje din mediul online, până la cele care țin zi de zi prima pagină
Anca Dinicu () [Corola-website/Science/337202_a_338531]
-
l-a obținut, în 1963, în filosofie, specialitatea estetică. În perioada 1968-2000, a fost profesor titular și șef de catedră de Estetică și Teatrologie, decan între anii 1967 și 1970, apoi prorector (1970-1974) al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Din 1990 conduce doctorate de Estetică și Teorie a teatrului în cadrul acestei universități. În anul 1992 a devenit membru al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educației Naționale. Printre funcțiile
Ion Toboșaru () [Corola-website/Science/337304_a_338633]
-
rating mediu de 5.8/10. Pe Metacritic filmul are un scor de 51 din 100 bazat pe 12 recenzii, indicând "recenzii mixte sau medii". Filmul a câștigat 8,8 milioane $ în weekend-ul premierei sale în 1.804 săli cinematografice și a fost pe primul loc la box-office. A fost pe locul 18 pe lista filmelor SUA cu cele mai mari încasări din 1989, iar filmul a câștigat aproape 80 de milioane $ la nivel mondial de la lansarea sa. "" a devenit
Unchiul Buck () [Corola-website/Science/337324_a_338653]
-
noiembrie 1934, Craiova - d. 18 decembrie 2016, București) a fost o actriță de film, scenaristă, poetă și realizatoare de emisiuni de televiziune. Provenită dintr-o familie de aromâni refugiată în România din Bitola, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București în 1956, având colegi pe: Amza Pelea, Draga Olteanu Matei, Silviu Stănculescu, Silvia Popovici, Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Gheorghe Cozorici, George Constantin și Mircea Albulescu. A debutat în filmul "Dincolo de brazi" (1957), în regia lui
Flavia Buref () [Corola-website/Science/337334_a_338663]