14,853 matches
-
și a comuniștilor) un factor de influență politică, care a contribuit la formarea unui guvern minoritar de centru- dreapta, sprijinit de Social-Democrați. Cu toate acestea, repetarea acestor impasuri politice în mai multe serii de alegeri ulterioare, urmată, în 1998, de dispariția politică a Republicanilor, sugerează că SPR-RSČ a fost doar unul dintre multiplii factori și nu factorul principal care a înclinat balanța politicii cehe. De asemenea, privind din punctul de vedere al mobilizării politice, nu se poate argumenta că Republicanii ar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
chiar dacă într-un stil diferit și mult mai moderat în comparație cu SPR-RSČ - ca parte a unei realinieri la "interesele naționale" și ca o apărare mai explicită a statalității Cehe împotriva presupusei intruziuni a Germaniei și a UE. Cu toate acestea, deși dispariția SPR-RSČ a mai diminuat din statutul de tabu al exprimării deschise a naționalismului ceh, examinarea atentă a traiectoriei ODS arată faptul că "turnura naționalistă" a acestui partid s-a datorat mai degrabă unor factori interni, decât unor influențe externe (Hanely
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
citează frecvent instituționalizarea unui sistem de partid ca o limitare a vocii poporului, în timp ce adversarii populismului se tem de instabilitatea generată de o schimbările prea mari. Partidul lui Mečiar s-a născut pe fondul unor reconfigurări uriașe ale partidelor după dispariția mișcării anticomuniste care a patronat viața politică prin intermediul VPN. Aceste valuri de noi partide au continuat să vină cu fiecare noi alegeri, dar nu au fost niciodată prea mari, și, deși sistemul de partide din Slovacia anului 2006 nu era
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
respiratorie și decompensare cardiacă, la care se recomandă astăzi trecerea directă la antibioterapie de largă acoperire, preferându-se administrarea parenterală și dozele mari în condiții de spitalizare. Durata tratamentului este de obicei de 10-15 zile, perioadă în care se urmărește dispariția bronhoreei purulente sau cel puțin „reversia” ei mucoidă. La bolnavii cu dilatații saculare care drenează greu, cu floră mixtă și selecționată, sunt necesare modificări ale schemelor terapeutice, ceea ce face ca tratamentul să se prelungească la 21-30 zile sau chiar mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
emoțională n-ar putea fi disociată de reacția somatică, deoarece gândirea, la fel ca și celelalte comportamente, se supune acelorași legi „mecaniciste”. Deci, anxietatea este definită ca „modalitatea de răspuns neurovegetativ caracteristică unui individ supus unei stimulări nociceptive. Pănă la dispariția sa fizică, autorul se va opune categoric intruziunii de elemente mediaționale cognitive în modelul inhibiției reciproce. Acest model depășește, de altfel, cu mult cadrul desensibilizării, deoarece a fost implicat de către Wolpe în alte procese terapeutice: afirmarea sinelui, terapii sexuale, relație
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
problemele, ipotezele, obiectivele și caracteristicile individuale. Multe dintre ele pot fi utilizate, în același timp sau succesiv, la același subiect. Ele nu sunt considerate ca „medicamente” ci ca mijloace specifice care ajută persoana să modifice unele aspecte ale funcționării sale. Dispariția problemelor nu constituie decât un indicator al schimbărilor obținute care sunt conceptualizate în termeni de autocontrol, de management al sinelui și de ameliorare a stării de bine. Evaluarea efectelor unui tratament este importantă pentru subiect și pentru transformarea sa, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli facilitatori. Identificarea consecințelor Un comportament problemă are diverse consecințe asupra subiectului. Astfel, conduita de evitare/salvare dintr-o situație fobogenă antrenează dispariția manifestărilor anxioase și un sentiment de ușurare (consecințe pozitive) dar și imposibilitatea de a efectua activitatea proiectată și reacții de iritare a anturajului (consecințe negative). Aceste consecințe au un efect de întărire (consolidare) pozitiv sau negativ asupra comportamentului problemă în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
oscilante, mai ales la debut; - fenomenul normal al recăderilor, mai mult sau mai puțin importante; - perioade de stagnare a progreselor; - alte momente în care progresele se realizează ușor și rapid. Vindecarea ca urmare a unui tratament prin TCC înseamnă: - o dispariție a simptomelor, fără ca acestea să reapară sub alte forme de tulburare; - însușirea de unelte terapeutice care sunt folositoare toată viața; - recâștigarea de către individ a rolului său de actor în spectacolul vieții sale; - o reîntoarcere la autonomie și la libera acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la ideea de a se confrunta cu situația neplăcută, încât sentimentul de neputință se instalează. Orice tratament cognitiv-comportamental al fobiilor își propune să dezvolte la pacient o capacitate de a înfrunta situația. Principiul expunerii se bazează pe reducerea progresivă și dispariția răspunsului psihofiziologic de teamă și extincția răspunsului de evitare. Pacientul experimentează descreșterea răspunsului anxios atunci când acesta se confruntă în continuare cu situația anxiogenă (fenomen de reducere progresivă și dispariție a răspunsului) și observă absența consecințelor pe care le anticipa (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a înfrunta situația. Principiul expunerii se bazează pe reducerea progresivă și dispariția răspunsului psihofiziologic de teamă și extincția răspunsului de evitare. Pacientul experimentează descreșterea răspunsului anxios atunci când acesta se confruntă în continuare cu situația anxiogenă (fenomen de reducere progresivă și dispariție a răspunsului) și observă absența consecințelor pe care le anticipa (nu leșină, nu pierde controlul situației...). Expunere în imaginație și expunere in vivo Această expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza, în primul rând, în imaginație: pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Expunere în imaginație și expunere in vivo Această expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza, în primul rând, în imaginație: pacientul își imaginează situația neplăcută și acceptă ca anxietatea să se amplifice până în momentul în care percepe dispariția acesteia. Expunerea se poate realiza și prin distorsiunea realității virtuale. Dacă evitarea este asociată consecințelor catastrofice neplăcute, i se cere pacientului să-și imagineze că leșină, că-și pierde controlul. Dacă evitarea este legată de teama de senzații fiziologice asociate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identifică o ierarhie a situațiilor neplăcute conform nivelului de anxietate pe care îl produc. Expunerea este gradată, în funcție de dificultatea situației, de repetarea sau de prelungirea expunerii, astfel încât pacientul să constate descreșterea anxietății sale pe parcursul expunerii care permite reducerea progresivă și dispariția răspunsului. Pacientul și așteptările sale Elementele cheie ale reușitei tratamentului sunt angajarea pacientului în demersul terapeutic și alianța cu terapeutul care încearcă, împreună cu el, să găsească strategia cea mai potrivită. Elementele cheie ale menținerii schimbării sunt schimbările cognitive și fiziologice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în timp ce acesta era plin de lume. ”Imi voi pierde în curând controlul”. Informare și formare Sedința permite realizarea analizei funcționale și stabilirea diagnosticului: acela de tulburare de panică cu agorafobie. Terapeutul explică diagnosticul pacientei, insistând pe atacul de panică și dispariția acestuia în mod spontan. Sarcini de îndeplinit Sarcinile ce vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - să completeze fișele de auto-observație; - să continue să-și noteze atunci când își administrează anxiolitice. Terapeutul îi transmite doamnei S. o informație
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
celor ale celuilalt. Tratamentul de tip cognitiv se întoarce la sursele educației și acordă atenție reechilibrării dintre preocuparea în legătură cu ceilalți și cea în legătură cu propria persoană. Absența întăririi prin intermediul mediului (deficit de întărire pozitivă și pedepsirea unui comportament asertiv) duce la dispariția comportamentului respectiv, întărirea sa negativă crează diverse mecanisme de evitare. Pacienții respectivi suferă de o nevoie de a se conforma grupului social pentru a exista, de o docilitate excesivă. Stima de sine redusă îi obligă să nu se afirme și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
simțit ca o idioată răspunzând acestei întrebări”. „A trecut ceva timp de când n-am spus nimic, ei trebuie să-și imagineze că sunt proastă”. (Isabelle nu observă niciodată, în aceste situații, gesturile sau cuvintele binevoitoare în ceea ce o privește). După dispariția situațiilor sociale Revenirea obsedantă a gândurilor legate de ceea ce pare că nu a fost în regulă. Minimizarea situațiilor în care lucrurile s-au desfășurat normal. Reluarea micilor detalii și transformarea lor în evenimente importante. Păstrarea amintirii în memorie în zona
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de fatalitate și automatisme). El poate propune să lucreze asupra ultimelor situații sociale care au provocat amplificări semnificative ale sentimentului de teamă sau de rușine, analizând împreună cu pacientul natura și intensitatea emoției, cognițiile și comportamentele în situația respectivă, și după dispariția acesteia (izolare, gânduri obsedante, autopedepsire...). Sarcini de îndeplinit Terapeutul cele Isabellei să citească cu atenție (să sublinieze pasajele care se referă la pacient, să-și noteze întrebările) un text cu privire la anxietăți și fobii. El cere Isabellei să completeze un tabel
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din intensitatea maximă atinsă de subiect. La sfârșitul ședinței, terapeutul se asigură că anxietatea s-a diminuat și că subiectul va continua prevenirea ritualurilor. Sarcini de îndeplinit Pentru unii pacienți, habituarea care are loc între ședințe (repetarea aceleiași expuneri până dispariția angoasei) completează habituarea care are loc în timpul ședinței (diminuarea anxietății în timpul ședinței). In acord cu pacientul, terapeutul stabilește la sfârșitul fiecărei ședințe o sarcină pe care pacientul să o efectueze între ședințe: această sarcină prelungește ședința sau alte ședințe de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă și o ascultă în prezența terapeutului pentru a repera apariția unor ritualuri, și o ascultă din nou până la dispariția angoasei, evitând ritualurile interne. Salkovskis și Westbrook preconizează, în plus, ca subiecții cu fobii de impulsie să asculte înregistrarea aflându-se în situația declanșatoare (walkman). Un studiu controlat al lui Freeston și Ladouceur demonstrează faptul că, utilizându-se această tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
normali” după tratament, atât EPR cât și terapia cognitivă au o eficiență slabă (25% dintre cazuri în urma uneia sau alteia dintre tehnici): tratamentul tulburărilor obsesionale și compulsive permite deci să se spere într-o diminuare a simptomelor, rar într-o dispariție totală a cestora. Pacientul care a experimentat o tehnică o aplică, dar experiența demonstrează faptul că tehnica cognitivă permite pacientului care suferă de tulburare obsesională și compulsivă să-și diminueaze mai repede anxietatea în timpul expunerii. Studiile controlate demonstrează că tehnica
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
studii controlate de bună calitate indică faptul că debriefing-ul poate să se dovedească a fi periculos: acesta ar putea reprezenta un al doilea traumatism pentru unii pacienți, iar faptul că durează puțin ar putea sensibiliza subiecții în loc să determine diminuarea până la dispariție a răspunsului. El n-ar trebui, deci, nici să fie impus, nici să fie utilizat într-o manieră sistematică. Terapii cognitive și comportamentale Terapia se prezintă, în general, ca terapie individuală sau de grup. Sunt necesare între zece până la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tendința de a se repeta (întărire pozitivă). Invers, dacă apare un efect dezagreabil, organismul are tendința de a evita sau de a renunța la acest comportament (întărire negativă). In anumite condiții, nu există consecințe pozitive sau negative, situație care antrenează dispariția progresivă a acțiunii. Astfel, un subiect alcoolo-dependent abstinent, care a dobândit un comportament adecvat în situații de risc și care, deci, controlează aceste situații în mod corect, fără a începe să consume din nou, constată că noul său comportament a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situația ar putea fi și mai mai rea și discuția s-a oprit acolo. Terapeutul sugerează că discuția în legătură cu acest subiect se va relua pe parcursul terapiei. Comportamentul problemă Carolyn dezvăluie problemele sale: mai puțină dorință, durere la penetrare, decepție la dispariția erecției, diminuarea excitației în timpul raportului sexual deoarece se întreabă dacă uscăciunea vaginală nu contribuia și ea la apariția diserecției soțului său. Ea se culpabilizează că nu spune nimic și chiar pentru faptul că-i imputează soțului său întreaga problemă, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se consideră într-o situație care poate fi caracterizată ca fiind aproape „fără angoasă”. Soția sa întâmpină mai multe dificultăți în a considera că stabilizarea sa este definitivă, deoarece ea este conștientă de partea sa de responsabilitate în apariția sau dispariția simptomului. Evaluarea vindecării stabilizate Figura 4. Evaluarea vindecării stabilizate HUBERT 8 Fără încredere Multă încredere CAROLYN 0 8 Fără încredere Multă încredere Hubert și Carolyn se situează aproape la același nivel de evaluare, deoarece ei se bazează pe rezultatul obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anumite intervale orare timp de mai multe zile. De exemplu, să nu efectueze ritualul spălării. Stimuli vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi. Senzații corporale, gânduri. Anticiparea unui eșec sau a unei judecăți negative, de exemplu. De exemplu, în cazul unei disfuncții erectile, dispariția sau menținerea erecției în situații precise. De exemplu, starea de sănătate, oboseală, locuri sau situații. De exemplu, a merge la magazine. Ceea ce subiectul resimte sau își spune ca urmare a unui comportament problemă. Ceea ce am resimțit sau gândit; ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
extrauterină), de perete abdominal, iradiată de la afecțiuni ale coloanei vertebrale, sau este consecința unei afecțiuni metabolice (uremie, porfirie, cetoacidoză diabetică, intoxicație cu plumb etc). Durerea abdominală se caracterizează prin: modul de debut, sediu, iradiere, intensitate, caractere, condiții de apariție și dispariție, simptome de însoțire. Examenul fizic obiectiv se adresează cavității bucale, faringelui și abdomenului, la care se adaugă tușeul rectal. Metodele de examinare sunt clasice: inspecția, palparea, percuția, ascultația - aplicate în funcție de organul examinat. Examenul obiectiv al abdomenului Pentru localizarea afecțiunilor digestive
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]