15,723 matches
-
(germană Trient, latină Tridentum) este un oraș în regiunea Trentino-Tirolul de Sud a Italiei. Este capitala regiunii precum și a Provinciei Autonome . În 2001 orașul avea o populație de 104.946 locuitori. Regiunea este aproape complet muntoasă și are o suprafață de 6.207
Trento () [Corola-website/Science/297317_a_298646]
-
unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii franceze. este centrul unei Comunități Urbane care numără 322.000 de locuitori și are în componență 37 de comune. Numele roman sub care este atestată așezarea este "Divodurum Mediomatricorum", provenit prin sufixarea latină a unui toponim celtic, compus apoi din „divo” (divin, sacru) și „duro” (forum, piață) și „mediomatric”, trib local. Unii istorici stabilesc sensul de „divodorum” ca fiind acela de „colina magică”, denumire asociată cu Saint-Croix, dealul care constituie vatra așezării. Metz
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
C în iulie). Cantitatea de precipitații e mai mare decât în restul câmpiilor piemonteze (aproape 1000 mm pe an). Există mai multe ipoteze privind originea numelui orașului. Una dintre cele mai vehiculate este cea care consideră numele format din cuvintele latine „nuova” (nou) și „ara” (altar), cu alte cuvinte „Altarul nou”. Este considerată mult mai verosimila ipoteză care consideră numele original „Novară” derivat de la „Novalia”, care în epoca română era un termen generic pentru noile pământuri colonizate, transformate în terenuri cultivabile
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
mai verosimila ipoteză care consideră numele original „Novară” derivat de la „Novalia”, care în epoca română era un termen generic pentru noile pământuri colonizate, transformate în terenuri cultivabile. Orașul a fost înființat în jurul anului 89 î.Hr. că o colonie de drept latin, cu ocazia acordării cetățeniei latine triburilor celtice din Galia Transpadană. În epoca imperiala "Novaria" era un important "municipium" și era situată pe drumul dintre "Vercellae" (Vercelli) și "Mediolanum" (Milano). Din timpul românilor s-a menținut până în zilele noastre sistemul de
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
numele original „Novară” derivat de la „Novalia”, care în epoca română era un termen generic pentru noile pământuri colonizate, transformate în terenuri cultivabile. Orașul a fost înființat în jurul anului 89 î.Hr. că o colonie de drept latin, cu ocazia acordării cetățeniei latine triburilor celtice din Galia Transpadană. În epoca imperiala "Novaria" era un important "municipium" și era situată pe drumul dintre "Vercellae" (Vercelli) și "Mediolanum" (Milano). Din timpul românilor s-a menținut până în zilele noastre sistemul de străzi perpendiculare. După ce orașul a
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
dată unui trib slav. Prima atestare certă a unui termen amintind de Croația este o găsim în așa numita „Inscripție Branimir”, săpată într-un ancadrament de piatră, descoperit printre ruinele unei biserici din secolul al IX-lea. Inscripția în limba latină, din 888, face referire la „BRANIMIRO COM[MES] ... DUX CRUATORVM COGIT[AVIT]....”, un „"Branimir, duce al Croaților"”. Mai există și un hrisov din 852 atribuit ducelui Trpimir, tot în limba latină, în care Trpmir se autointitulează „"... din mila lui Dumnezeu
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
biserici din secolul al IX-lea. Inscripția în limba latină, din 888, face referire la „BRANIMIRO COM[MES] ... DUX CRUATORVM COGIT[AVIT]....”, un „"Branimir, duce al Croaților"”. Mai există și un hrisov din 852 atribuit ducelui Trpimir, tot în limba latină, în care Trpmir se autointitulează „"... din mila lui Dumnezeu Duce al Croaților"”( „Dux Chroatorum iuvatus munere divino”) iar domeniul său „"Regatul Croaților"” („Regnum Chroatorum”). Originalul s-a pierdut, fiind păstrată doar o copie din 1568, ceea ce face să existe îndoieli
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
nefiind vorbită în Croația de mai mult de 0,5% vorbitori nativi în rândul populației țării. Croata este o limbă slavă de sud. Majoritatea vocabularului croat derivă din ramura slavă a familiei de limbi indo-europene. Croata se scrie cu alfabetul latin și are trei mari dialecte, dialectul Štokavian, folosit ca limbă croată standard; cel čakavian și cel Kajkavian care diferă prin lexic, fonologie și sintaxă. Între 1961 și 1991, limba oficială a fost sârbo-croata. Chiar și în timpul dictaturii comuniste, croații își
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
dictaturii comuniste, croații își denumeau limba croato-sârbă (în loc de sârbo-croată) sau croată. Croata și sârba sunt variante ale acestei limbi și nu erau oficial recunoscute la acea vreme, fiind denumite versiunea de est și de vest, și aveau alfabete diferite: alfabetul latin și alfabetul chirilic. Croații protejează limba de orice influență străină, întrucât limba lor a fost supusă constant schimbărilor și amenințărilor din partea limbilor diferitelor imperii care au dominat țara (cuvinte din germana austriacă, maghiară, italiană și turcă au fost schimbate și
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare însemnări roșii, cât se poate de solid și curat”". În cancelaria domnească se cunoșteau limbile slavonă, latină și probabil greacă. Grămăticii erau puțini, astfel că trebuiau să își urmeze domnul oriunde se ducea acesta, căci ei cunoșteau formulele juridice consacrate. D. P. Bogdan considera că "„formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea și armonizarea lor sunt un produs propriu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
(în , în ) este o regiune în estul Franței, învecinată cu Germania. În germană acest nume se scria mai demult "Elsaß". Are în compunere două departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin. Situată la limita dintre lumile latină și germană, a resimțit multiple curente istorice și culturale. Amprentele acestora sunt inca prezente în spiritul locurilor, care sunt în marea majoritate de origine etnică germană. Atribuită Germaniei după partajul Imperiului Carolingian din anul 843, Alsacia a fost anexată de
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
decide să rămână în Galia și a cucerit țară . Fondator legendar din Mulhouse . Articol principal : Bătălia de la Ochsenfeld . Alsacia a fost anexat de către Republică Română, după Bătălia de la Ochsenfeld apoi a devenit o provincie a Imperiului Român în -27. Limba latină supplants treptat și înlocuiește limbile Celtic [ ref. necesare] . 12 av. AD : Crearea de Român fortificate tabăra Argentoratum anterior Argentorata la Celtic. naștere al orașului Strasbourg . 212 : toți oamenii liberi obține cetățenia română prin Edictul de la Caracalla . Din a doua jumătate
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
printre principalele forțe comerciale din Orientul apropiat. Punctul culminant al stăpânirii venețiene a fost atins în urmă Cruciadei a patra, în vremea dogelui Enrico Dandolo, atunci când, ca o consecință a cuceririi Constantinopolului de către cruciați, în 1204 a fost întemeiat Imperiul latin de Constantinopol, un stat dominat din punct de vedere comercial de Republică Veneția, iar aceasta din urmă a intrat în posesia mai multor insule din Marea Egee (precum Negroponte - astăzi Eubea, Naxos, Chios etc., ulterior și Cretă, insulele ioniene Corfu, Cefalonia
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Chazarii, khazarii sau hazarii (Ebraică sing. "Kuzari" כוזרי plur. "Kuzarim" כוזרים; Turcă sing. "" plur. lar; Rusă Хазары; Tătară sing. Xäzär plur. Xäzärlär; limba tătară crimeeană: sing. Hazar, plur. Hazarlar; Greacă Χαζάροι/Χάζαροι· Arabă خزر; Persanăخزر; Latină "Gazari" or "Cosri") au fost un popor turcic seminomad, cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
kathisme". Alți călugări atoniți, numiți și "vagabonzi" sau "girovagi", preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia, în , iar în transcriere cu alfabet latin, "Karyes". este situat pe cel mai estic promontoriu (numit "Akti" în greacă, sau "Actium" în latină) al peninsulei Chalchidice din nord-estul macedonean al Greciei. Șirul muntos central definește relieful promontoriului și este orientat pe lungimea acestuia, fiind bine împădurit la
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
contribuții românești la realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la Muntele Athos. Practic, de-a lungul a peste 5 secole, contribuția românească totală în complexul monastic Athos este prima ca mărime, depășind de departe oricare alta, chiar dacă originile poporului român sunt latine. Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul al X-lea de către călugării Moise, Aron și Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului George. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de trupele
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici va scoate, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima
Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/297365_a_298694]
-
fost cucerită de generalul roman Lucius Mummius. După cucerirea romană, orașul a devenit o atracție turistică pentru elita Romei ce doreau să observe cultura spartană. De a lungul Evului Mediu și Epocii Moderne, Sparta a fost sub ocupația imperiilor bizantin, latin de Constantinopol și otoman. În acord cu sursele bizantine, parți ale regiunii Laconia au rămas păgâne până în secolul al X-lea î.Hr., iar dialectul doric a supraviețuit în Tsakonia. În Evul Mediu, Mystras a fost centrul politic a Laconiei. Moderna
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
țara noastră, practica pedagogică a elevilor, printre care se numără și Ion Creangă. În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862—1863”; anuarul este precedat de disertația lui: „"Pentru ce limba latină este chiar în privința educației morale studiul fundamental în gimnaziu ?"” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu, Livia, căsătorită Dymsza, moartă în 1946. La 8 octombrie Titu Maiorescu este numit la direcția Institutului Vasilian din Iași, care se cerea
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
Volumul al II-lea poartă titlul special de "Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă". În el se publică colecția de texte cunoscute sub numele de "Codex Sturdzanus". Textele sunt publicate cu transcrierea în litere latine și cu un studiu asupra fiecăruia. Volumul se termină cu o serie de monografii asupra diferitelor chestiuni de ligvistică, precum reduplicarea și triplicarea articolului definit ș.a. "Etymologicum Magnum Romaniae" (1887-1898) a fost începutul unui amplu dicționar enciclopedic al limbii române
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
prostia infatuată. Atunci când cineva „se face vinovat de abderitism” ("ἀβδηριτισμόν ὀφλισκάνειν"), înseamnă, în cuvinte mai simple, că „nu e în toate mințile” sau că „nu-l duce capul”. Adjectivul "ἀβδηριτικόν" înseamnă „prostie, inepție, idioție” și așa este folosit (în text latin!) și de către Cicero. Pentru a-și exprima stupefacția față de o absurditate politică incredibilă pe care o comentează, celebrul orator roman exclamă pur și simplu: "Hic Abdera!" („aici e Abdera!”, cu sensul de „tâmpenia e la ea acasă”). Alți autori s-
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Moldovei, au fost strămutați în diferite părți ale Imperiului. Diferitele sisteme de dominație română, în cadrul „hotarelor invizibile ale Imperiului” (Theodor Mommsen), au determinat asimilarea de către carpi a culturii net superioare romanice, ca urmare a acestui proces carpii însușindu-și limba latină, favorizând unitatea etnico-lingvistică în întreg spațiul dintre Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea aureliană de la nordul Dunării din 275 a favorizat această sinteză. Greco-romanii au numit acești oameni "" sau "Carpiani." Probabil cea mai veche mențiune este sub numele de "Καρπιανοί (Carpiani
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
carpatic care au ocupat, de asemenea, menționat pentru prima dată de Ptolemeu sub numele de Καρπάτης -. KarpátesRădăcina poate fi prezumtiv proto-indo-european cuvântul * ker / sker, care înseamnă "vârf" sau "faleză" (cf. albanez Cârpe "stâncă", română (S) Cârpa "prăpastie", si Scarpa limba latină). Oamenii de știință care susțin această derivare sunt împărțiți între cei care cred carpii au dat numele lor la lanțul muntos (de exemplu, inseamna numele "munți de carpii") și cei care pretind contrariul. În acest ultim caz, ar putea însemna
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
Thyringi". Snorri Sturluson a scris că regele Adils ("Eadgils") din timpul său, avea cei mai buni cai pe care îi cunoscuse el. Suehanii erau cei care aprovizionau piața romană cu piele de vulpe neagră. Se consideră că suetidi este forma latină a lui "svitjod". Scrie că suetidi sunt cei mai înalți dintre oameni, alături de "dani", cu care erau înrudiți. Mai târziu menționează că și alte triburi scandinave aveau aceeași înălțime. Epoca vikingă a Suediei a durat aproximativ între secolele VIII și
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc "Marca Avară", situată pe teritoriul de astăzi al landului austriac Carintia. Sub presiunea francilor, și în urma înfrângerilor militare suferite, avarii acceptă să se creștineze. Regele lor se baptizează după ritualul creștinesc (latin), luându-și numele de Avram. Imperiul Avar însă nu a putut fi salvat nici prin aceste măsuri importante. În anul 803 khanul Krum al bulgarilor suddunăreni învinge armata avarilor într-o bătălie decisivă. Bulgarii, care erau încă necreștinați, ocupă regiunile
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]