15,245 matches
-
eram ofițeri, și când treceam puteai auzi pe câte unul strigând dintr-o cârciumă: „A basso gli ufficiali!“. Mai era un băiat care venea câteodată cu noi și care purta o batistă neagră peste față, pentru că pe atunci nu avea nas și suporta niște operații de reconstrucție. Venise pe front direct de pe băncile Academiei Miliare și fusese rănit la o oră după ce ajunsese În prima linie. Îi refăcuseră fața, dar el provenea dintr-o familie veche și doctorii nu reușeau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
operații de reconstrucție. Venise pe front direct de pe băncile Academiei Miliare și fusese rănit la o oră după ce ajunsese În prima linie. Îi refăcuseră fața, dar el provenea dintr-o familie veche și doctorii nu reușeau niciodată să-i nimerească nasul exact cum trebuia. Lucrase Într-o bancă din America de Sud. Dar toate astea se-ntâmplau cu mult timp În urmă, și pe atunci nici unul dintre noi nu știa ce-o să-l aștepte după. Știam doar că războiul continua, dar noi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parbriz. Într-o parte nu mai putea privi pentru că pasagerul nostru Îi bloca vederea. Cum stătea pe o parte a mașinii, tânărul părea una din statuetele acelea puse În fața corăbiilor. Își ridicase gulerul hainei, Își trăsese pălăria pe urechi și nasul părea să-i fi Înghețat din cauza vântului. — Poate-o să se sature să stea acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucată. Se aplecă peste masă, Își puse mâinile peste sâni și ne zâmbi. O parte a feței Îi arăta mai frumos când zâmbea, așa că se-ntoarse cu partea bună spre noi. Farmecul profilului fusese accentuat prin cine știe ce Întâmplare În care nasul Îi fusese turtit și netezit, de parcă ar fi fost făcut din ceară fierbinte. Dar nasul nu părea totuși să-i fie făcut din ceară fierbinte. Dimpotrivă, părea rece și foarte solid, atât doar că era turtit. — Îți place de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a feței Îi arăta mai frumos când zâmbea, așa că se-ntoarse cu partea bună spre noi. Farmecul profilului fusese accentuat prin cine știe ce Întâmplare În care nasul Îi fusese turtit și netezit, de parcă ar fi fost făcut din ceară fierbinte. Dar nasul nu părea totuși să-i fie făcut din ceară fierbinte. Dimpotrivă, părea rece și foarte solid, atât doar că era turtit. — Îți place de mine? Îl Întrebă pe Guy. — E mort după tine, răspunsei În locul lui. Doar că nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se văd. La un moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un upercut, atingându-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu umăru-n nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un upercut, atingându-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu umăru-n nas și pe urmă și-a coborât dreapta și l-a mai lovit o dată tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu umăru-n nas și pe urmă și-a coborât dreapta și l-a mai lovit o dată tot acolo. Treaba asta Îl duru ca dracu’ pe Walcott. După cinci runde Îl ura de moarte pe Jack. Pe Jack nu-l prea durea nimic. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să facă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Turner. — Dacă iubești femeile, o să te-alegi cu-o doză. Și dacă iubești caii... Da, ai mai zis asta. — Ce să zic? — Aia cu caii și cu vulturii. — A, da. Și dacă iubești cearșafurile... Respiră prin cearșaf și-și plimbă nasul pe el. — Cu cearșafurile nu știu cum e. Abia ce m-am apucat să-l iubesc pe ăsta. — Tre’ să plec, spuse domnul Turner. Am o grăma’ de treabă. Stai liniștit. Toți trebuie să se ducă. Hai că plec. — Bine, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif; m-am urcat În el, așteptând să-mi treacă durerea de cap, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urcat În el, așteptând să-mi treacă durerea de cap, și mă uitam prin lupă, da’ sângeram așa de rău că a trebuit s-o spăl. Apoi m-am Întins pe spate În schif și mi-am pus mâna la nas ca să opresc sângerarea; zăceam acolo, cu capul pe spate, privind În sus, și deasupra și În jurul meu erau vreun milion de păsări. După ce mi s-a oprit sângerarea m-am mai uitat o dată prin lupă și am vâslit spre vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuit să-i dau drumu’ din mână. L-am auzit izbindu-se o dată și până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus de apă și am Înotat până la el, cu sângele curgându-mi din nas și fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram obosit. Parcă-mi crăpase cineva capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
braț ca să le arate unde poate să le fie rău fără probleme, la toaletă, da’ băieții că nu, să le lase acolo, la masă, că n-au nimic. Fontan intră și el: — „Când or mai veni, le-nchid ușa-n nas“ Îmi zice Fontan. „Nu merită“, Îi zic și eu. „Nici dacă ne dau o sută cincizeci de dolari. Doamne, nu.“ — În Franța le zicem cumva oamenilor de felul ăsta, cărora le plac chestiile astea, spuse Fontan. Stătea-n picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șoaptă cu detectivul, adăugă: — Nu știe cine Împușcat. L-au Împușcat pe la spate. Da, Înțeleg, spuse detectivul, da’ cum de-au ajuns ambele gloanțe În față? — Poate că se-nvârtea, spuse traducătorul. — Ascultă-mă, spuse detectivul fluturându-și degetul pe sub nasul lui Cayetano, care se profila galben ca ceara pe fața sa de muribund, pe care doar ochii Îi mai erau vii, ca ai unui șoim. Mă doare undeva de cine te-a Împușcat, da’ trebuie să rezolv treaba asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că miroase-n halul ăla. Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aripile și să se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu se gândea niciodată - Întotdeauna ochii. Erau cumva protejați de sprâncene - erau adânciți sub ele, de parcă ar fi fost vorba de un sistem conceput pentru a proteja ceva foarte valoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
persoană de care să-i placă cum miroase - era vorba de una dintre surori. Cu ceilalți Încerca să n-aibă vreun contact. Sensibilitatea asta i s-a mai atenuat când s-a apucat de fumat. Era un lucru bun. Un nas sensibil e bun pentru un câine de vânătoare, dar omului nu-i e de nici un folos. — Papa, povestește-mi cum era când erai mic și mergeai la vânătoare cu indienii. Nu mai știu, spuse Nick tresărind. Nici nu observase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o specialitate de elită! Sunteți cercetași. Pentru voi, fiecare misiune pe care o veți îndeplini va fi un lucru neprevăzut, fiindcă vă veți întâlni cu inamicul în cel mai adânc secret. De fapt nu trebuie să vă întâlniți cu inamicul nas în nas, ci să-l descoperiți la timp și să-l urmăriți din umbră. În fiecare misiune e nevoie să gândiți și numai după ce ați înțeles situația să acționați. Dacă mintea va rămâne limpede în orice situație, atunci șansa e
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de elită! Sunteți cercetași. Pentru voi, fiecare misiune pe care o veți îndeplini va fi un lucru neprevăzut, fiindcă vă veți întâlni cu inamicul în cel mai adânc secret. De fapt nu trebuie să vă întâlniți cu inamicul nas în nas, ci să-l descoperiți la timp și să-l urmăriți din umbră. În fiecare misiune e nevoie să gândiți și numai după ce ați înțeles situația să acționați. Dacă mintea va rămâne limpede în orice situație, atunci șansa e de partea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dar dacă ai ghinionul să cazi în mâinile inamicului... că doar tu nu știi dinainte ce te așteaptă. De aceea te duci în recunoaștere ca să afli ce-i cu inamicu’. Da’ și inamicu’ trimite cercetași în recunoaștere. Și dacă dai nas în nas cu ei? Atunci... învinge care-i mai isteț... Parcă îi pe vruta ta? Atunci îi văzând și făcând... Dacă ai merge în recunoaștere numai ziua... treacă meargă.. Te trimite însă în miez de noapte... Și când ai văzut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai ghinionul să cazi în mâinile inamicului... că doar tu nu știi dinainte ce te așteaptă. De aceea te duci în recunoaștere ca să afli ce-i cu inamicu’. Da’ și inamicu’ trimite cercetași în recunoaștere. Și dacă dai nas în nas cu ei? Atunci... învinge care-i mai isteț... Parcă îi pe vruta ta? Atunci îi văzând și făcând... Dacă ai merge în recunoaștere numai ziua... treacă meargă.. Te trimite însă în miez de noapte... Și când ai văzut inamicu’... tare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ședeau lungiți ca șerpii, cu ochii în patru. În fața coloanei de tancuri mergeau două camioane care, din câte și-au putut da seama, erau încărcate cu trupă. Nu mergeau cu viteză, pentru ca tancurile să nu rămână în urmă. Încet-încet, pe sub nasul lor au trecut douăsprezece tancuri. Ține minte, Trestie! Douăsprezece tancuri și două camioane cu trupeți! Am înțeles! Sublocotenentul s-a uitat la ceas. Era trecut de miezul nopții. Pe nesimțite, zgomotul coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]