15,461 matches
-
ca membru în Societatea Regală din Londra. Continuând cercetările lui Keith Lucas, Adrian a utilizat un electrometru capilar și un tub catodic pentru a amplifica semnalele produse de sistemul nervos și a reușit să înregistreze descărcarea electrică a unor fibre nervoase izolate la primirea unui stimul fizic. O descoperire accidentală a lui Adrian în anul 1928 a dovedit prezența electricității în neuroni. După cum a relatat savantul, O constatare crucială, publicată în 1928, stabilea că excitația pielii sub un stimul constant este
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
mod gradat,în vreme ce impulsurile senzoriale transmise prin nerv de la punctul de contact au o intensitate constantă, chiar dacă frecvența lor scade cu timpul, iar drept consecință senzația în creier descrește. Extinzând aceste rezultate la studiul cauzării durerii prin stimuli ai sistemului nervos, Adrian a mai făcut descoperiri în legătura cu recepția unor asemenea semnale în creier, distribuirea ariilor senzoriale pe scoarța cerebrală la diferite animale. Aceste cercetări au dus la ideea unei hărți senzoriale, numită homunculus, și situată în sistemul somatosenzor. Mai
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
trebuit să-și întrerupă activitatea didactica și de cercetare și a fost recrutat ca medic militar la fortul Przemysl, la frontiera de est a Imperiului Austro-Ungar cu Rusia. Acolo a reușit să continue a studia conexiunile aparatului vestibular cu sistemul nervos, de asemenea a inventat o tehnică chirurgicală îmbunătățită pentru tratamentul plăgilor provocate de gloanțe în creier. În aprilie 1915 a fost luat în captivitate de forțele ruse care au ocupat Przemysl și dus la Merv în Asia Centrală. Acolo s-a
Róbert Bárány () [Corola-website/Science/309173_a_310502]
-
Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare. Termenul "anorexia" își are originea în greaca veche: "an" (αν-
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
veche: "an" (αν- sau α -lipsa de, "α privativ" ), și "órexis" (óρεξις) = dor, poftă, apetit (de la verbul "orégo" ορεγω = a întinde, a oferi cuiva, a tinde spre) (există și în greaca modernă: orexi - óρεξι = poftă). Persoanele care suferă de anorexie nervoasă își limitează greutatea corpului prin abținerea voluntară îndelungată de la hrană (înfometare sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) și prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme și diuretice, folosirea de substanțe anorexigene, și excesul de exerciții
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
verbul "orégo" ορεγω = a întinde, a oferi cuiva, a tinde spre) (există și în greaca modernă: orexi - óρεξι = poftă). Persoanele care suferă de anorexie nervoasă își limitează greutatea corpului prin abținerea voluntară îndelungată de la hrană (înfometare sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) și prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme și diuretice, folosirea de substanțe anorexigene, și excesul de exerciții fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
greutatea corpului prin abținerea voluntară îndelungată de la hrană (înfometare sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) și prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme și diuretice, folosirea de substanțe anorexigene, și excesul de exerciții fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neurobiologice și socio-culturale. Bolnavul de anorexie
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
de pildă abuzul de purgative, clisme și diuretice, folosirea de substanțe anorexigene, și excesul de exerciții fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neurobiologice și socio-culturale. Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei „anorectic”, deși termenul simplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu „inapetență”, adică lipsa
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neurobiologice și socio-culturale. Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei „anorectic”, deși termenul simplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu „inapetență”, adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neurobiologice și socio-culturale. Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei „anorectic”, deși termenul simplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu „inapetență”, adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenționat foarte puțin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanțele care taie pofta
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
componente psihologice, neurobiologice și socio-culturale. Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei „anorectic”, deși termenul simplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu „inapetență”, adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenționat foarte puțin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanțele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezității. În mass media, dar și în literatura științifică termenul
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenționat foarte puțin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanțele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezității. În mass media, dar și în literatura științifică termenul „anorexie nervoasă” este prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%. Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 - 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
foarte puțin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanțele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezității. În mass media, dar și în literatura științifică termenul „anorexie nervoasă” este prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%. Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 - 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre ceea ce numea el „atrofia nervoasă” ("nervous
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezității. În mass media, dar și în literatura științifică termenul „anorexie nervoasă” este prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%. Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 - 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre ceea ce numea el „atrofia nervoasă” ("nervous atrophy"), în care a semnalat între altele și apariția „amenoreei
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%. Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 - 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre ceea ce numea el „atrofia nervoasă” ("nervous atrophy"), în care a semnalat între altele și apariția „amenoreei”, precum și asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare și într-atât de emaciată încât rămăsese doar „piele și
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
pe care a propus-o - plasturi pe stomac, săruri de amoniu, doctorii amare (chalybeats) conținând săruri de fier - nu au ajutat și pacienta a decedat după câteva luni. În 1859 Louis Victor Marce descrie și el un caz de anorexie nervoasă. În 1861 psihiatrul britanic Forbes Benignus Winslow, în cartea sa "Boli obscure ale creierului și ale sufletului" a descris așa-numita boală a „refuzului de a mânca” ("refusal of food"), dar cazurile descrise de el par să fi avut psihoze
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
starvația voluntară se datora unor deliruri de otrăvire sau unor halucinații imperative - adică auzirii unor porunci imaginare. În 1868 Sir William Wilthey Gull a dedicat și el bolii un tratat și i-a dat numele folosit până astăzi, de anorexia nervoasă. În diagnosticul diferențial el a menționat tuberculoza, tulburări mezenterice, și a susținut că în acest caz e vorba de o „apepsie isterica” ("hysteric apepsia"). Francezul Ernest Charles Lasègue a descris o triadă caracteristică, după opinia lui, acestei boli, pe care
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
direcție greșită. Asociația Americană de Psihiatrie în manualul ei diagnostic DSM III, precum și psihiatrul Paul Gurfinkel, antropologul David Gamer de la Toronto și John Feigner de la St Louis în SUA (mai restrictiv) au definit criterii mai precise de diagnostic ale anorexiei nervoase. Katherine Halmi a descris diverse aspecte psihologice ale pacientelor cu anorexie, ca de exemplu surprinzătorul interes pentru rețete culinare și pentru gătit celorlalți membri ai familiei (o „obsesie pentru mâncare”) paralel cu abținerea severă de la mâncare. Psihanaliști au emis ipoteze
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
a induce sarcina) prin însămânțare orală, urmate de sentimente de vinovăție care determină abținerea de la alimentare. Secolul al XX-lea, mai ales în a doua jumătate a lui, a cunoscut o creștere a incidenței tulburărilor de alimentare, inclusiv a anorexiei nervoase. Creșterea a fost confirmată de studii în SUA și în Europa de vest, de pildă, în Elveția (Willi și Grossman 1983). În etiologie au fost implicați factori culturali ca noile standarde de frumusețe feminină impuse în diverse societăți vestice, dar
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
standarde de frumusețe feminină impuse în diverse societăți vestice, dar și factori traumatici ca de exemplu abuzurile sexuale suferite în copilărie. Dintre psihiatrii și psihoterapiștii care s-au ocupat în mod deosebit cu studiul tulburărilor de alimentare, inclusiv al anorexiei nervoase, se pot menționa psihanalista americană de origine germană Hilde Bruch, terapeutul comportamental W. Stewart Agras, terapista cognitivă Katherine A. Halmi de la New York, Christopher Fairburn de la Londra, psihanalistul francez Philippe Jeammet. Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
a bolilor și problemelor legate de sănătate) a Organizației Mondiale a Sănătății. Deși teste biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează pe o combinație de comportamente, de credințe și experiențe relatate, precum și caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de psihologi clinici, psihiatri sau alți clinicieni cu calificarea necesară. De reținut că criteriile diagnostice au menirea de a ajuta pe clinicieni și nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual simte sau trăiește în
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
clinici, psihiatri sau alți clinicieni cu calificarea necesară. De reținut că criteriile diagnostice au menirea de a ajuta pe clinicieni și nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual simte sau trăiește în cursul bolii. Criteriile diagnostice pentru anorexia nervoasă pot fi găsite în întregime la aici, iar cele ale DSM - IV - TR pot fi găsite la aici. Criteriile DSM - IV : DSM - IV - TR specifică două tipuri de anorexie nervoasă: Criteriile ICD-10 sunt similare, dar în plus fac mențiunea unor
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
simte sau trăiește în cursul bolii. Criteriile diagnostice pentru anorexia nervoasă pot fi găsite în întregime la aici, iar cele ale DSM - IV - TR pot fi găsite la aici. Criteriile DSM - IV : DSM - IV - TR specifică două tipuri de anorexie nervoasă: Criteriile ICD-10 sunt similare, dar în plus fac mențiunea unor: Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală: Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenți și căutarea altora noi. Însă este
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală: Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenți și căutarea altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui factor în etiologia anorexiei nervoase. S-a apreciat ca importantă contribuția presiunii sociale prin intermediul mass media exercitată asupra femeilor de a fi slabe. Studii pe familii și pe gemeni au sugerat că factorii genetici contribuie cu 50 % la dezvoltarea tulburării de alimentare. iar anorexia împărtășește
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
implicați în dezvoltarea bolii. S-au găsit corelații strânse între neurotransmițătorul serotonina și diferite fenomene psihologice ca starea de dispoziție, somnul, vomitarea, pofta de mâncare și funcția sexuală. O recentă trecere în revistă a literaturii științifice a sugerat ca anorexia nervoasă este legată de o perturbare a sistemului serotoninic. mai cu seamă în ariile din creier conținând 5HT receptor - sistem legat mai ales de anxietate, starea de dispoziție și controlul impulsurilor. Starvația, se presupune a fi un răspuns la aceste efecte
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]