18,350 matches
-
suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mâine, poate să fie una din acele o mie și una de zile speciale, când, din CER Dumnezeu te privește și-ți binecuvântă harul și puterile tale de ființă nemuritoare. Și cine să înțeleagă toate aceste taine ce numai genele norilor le întrevăd prin rupturi de CER și CUVÂNT, de speranțe plânse, de aglomerări albăstrite de gând, Și prin picăturile de rouă a unui ținut de viață însingurată unde doar memoria celor iubiți, mai revine în ajutorul sufletului plâns și așezat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia ploilor e cea mai firavă lumină din prima
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și diminețile sunt imposibile în chemările alintului stins. Mi-e atât de dor, să calc desculță prin ploaie, și mi-e atât de trist în SUFLETUL ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului, iubirea imposibilă. Am trecut prin ceruri de vis să pot să pipăi UNIVERSUL cu o AȘCHIE DE NOAPTE UCISĂ. Distanța dintre plânsul surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI Oprește Doamne înserarea, să pot să iubesc soarele ce se ascunde după tainele norilor. Oprește Doamne timpul în care El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat în adâncurile neînțelesului toată iubirea absolută. Oprește-mi Doamne, această trecere a nefirii și ferește-mă de moartea în care iubirea-mi plânge după un NOU
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prietenos înger, ai venit să-mi salvezi viața mea din lumile rele, dezgustătoare, lumi ce mi fură infernul și apăsător de trist, sufletul meu rămâne învins. Domnul meu, chiar aș dori să zbor, să privesc Orașul din sufletul albastru de nor, să-ți văd ochii tăi de o prietenie ce mă sfâșie, mă izolează de timp. Și de ce să nu vrei a înțelege că mă vânează ca pe o vietate a însinguratelor nopți de pustiuri ce nu-mi repetă decât picătura
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea ta de nimic, ce vroiești să-mi furi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
măcar o singură dată, ascultă la rădăcinile visului pe sufletul pământului ce-ți dăruiește viața de dincolo vis, unde nu poate trăi decât împărăteasa așteptărilor prin mrejele dorului ce ți-a distrus toate îngemănările nopților. O, tu, iubitule, din glasul norilor ce-mi stăpânește ființa, în cele din urmă, fii tu, cel ce mi dăruiește, nemângâierea la capăt de mireasmă târzie unde poate Dumnezeu îți va binecuvânta această apropiere DIVINĂ. SUFLET DE PIATRĂ PUSTIE Nu poți fi singur atâta timp cât aerul îți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe o viață. Doamne, și cât de îndurător, să poți păși peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lăsându-mi mândria lor sprijinită ca niște temelii mișcătoare ale templului. Din ochii mei se nășteau una câte una emoțiile albe încălzite în dorul meu de tine ce a rămas mai puternic în moartea mea planetară. Tu stăteai pe-un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ZORILOR Unde ești astăzi nu știu. Nici un vânt nu te găsește. Depărtarea dispare odată cu visele mele și ploaia s a oprit. Cerul e plin de lumina iubirii. ziua ne așteaptă în palme cu vămile triste... Peste gândurile mele au căzut norii furtunilor aspre în care puterea de a mă domina în absență invocă și acum speranțele. Astăzi nu știu de-ai să mă aștepți. E foarte târziu. Plec îmbătată de neliniște să-ți întâlnesc chipul. Orele mă sfârșesc și-n fiecare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
început să putrezească; ca un puroi se vor răsfrânge peste acest timp uitat de liturghiile nopților... Voi, cei ce uitați să iubiți vă cerșiți în străzile orașului cu capetele plecate această furtună a deplângerii când durerile se mai ascund după norii tăcuți ai viselor... Noi nu ne-am uitat în adâncul prăbușirilor noastre, n-am încercat să vedem cum putem să ieșim. Am descărcat mereu refrenul neputinței în ghearele unor peșteri de ani. Toate izolările vor veni să ne judece în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iluzie unde separ răul de bine unde veșnic râvnesc zdrobită de furtuni doar la numele tău, unde vreau să te știu ideală de-a lungul anilor ai existat singur și nici o dorință nu ți-a dezgolit nopțile pline cu capcanele norilor unde locuiau florile durerii II Viața ta - un adăpost în noapte unde ochii-i aveai plini cu lacrimi de sânge și trupul gol de amintirile unde se nasc stelele... În zadar te mai caut Nu mai pot să rămân paravanul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zadar te mai caut Nu mai pot să rămân paravanul tăcerii dezbrăcate de golul nesfârșit al cuvintelor. În zadar te mai caut ... LICĂRUL LUNII Visul mi s-a făcut pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărută și pleacă, mă rezem în zidul odăii și privesc pisica ce se lungește pe o nucă de vis, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, n-au fost ele singurătățile cu mine, nu ele m-au rănit, nu, doar el norul întunecat ce vroia să mă ningă din nou. Am încercat să întind brațele spre el, dar fereastra mi l-a dezvelit în toată noaptea de geruri. Au rămas numai hainele stelelor să aștepte prin camera albă. Atât de noapte e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cea mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile singure, până și acest refren al zilelor în care gustul aerului e ca o melodie uitată în dansurile norilor uciși. Credeam că viața îmi va îmbrăca o altă haină, cea a vecerniciei, când se desparte răul de bine, urâtul de frumos și toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură dată toată bogăția infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru Poamă După ce am plecat, norii albăstriți de pustiu își despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un decor răpus, De zorii ninși prin patul de versuri suferind Când viețile de AER, mi-au făcut așternut, Să pot privi furtuna, ce se risipește, Tu înger blond îmi deschizi iarăși viața Cu o rază de iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor prin stele, Păstrează
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață arsă-n vânt. 25-11-2007, 2320h AERUL SFIDAT Îmi plânge noaptea pe-o moarte în iubire, Îmi plânge noaptea pentru că nu mai sunt fior Îmi plânge noaptea în dorul de-o privire Când patul din fereastră, i-o așchie de nor. Îmi plânge dimineața că te-am pierdut iubire, Prin unduirea vie ascunsă în izvoare, Și-n temnița uitării sunt versuri de murire, Ce-mi plânge întristarea prin suferinți de mare. Îmi plânge azi distanța în care ai plecat Ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și-n noaptea cea din urmă, un El îmi va surâde, Din trupul de lumină cu-n freamăt sfânt de Zori. 20-10-2007, 2220h
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]