14,486 matches
-
pe cealaltă parte, mai clocotește-o opt minute, plus cât îmi mai lua să le pescuiesc din oală... Mult după miezul nopții fiersesem deja 12 spaghete și am hotărât că ne ajung; m-am dus și m-am aranjat un pic, apoi l-am trezit și i-am oferit o cină caldă la pat, așa cum visasem de atâtea ori. De emoție uitasem cu totul de sos, dar nici el nu și-a amintit. Buimac, a luat felia de pâine de pe tavă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de atâtea ori. De emoție uitasem cu totul de sos, dar nici el nu și-a amintit. Buimac, a luat felia de pâine de pe tavă, a mușcat cu poftă, a apucat cu lingura spaghetele 2, 6 (și asta era un pic arsă) și jumătate din 11 (nu știu cum, dar se rupsese), mi-a cerut apă și s-a culcat la loc satisfăcut ca după un ospăț pantagruelic. Atunci am realizat că sunt în stare să fac un bărbat fericit și ca gospodină
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aveam în față un formular de calcul on-line, i-am introdus datele și, când am primit rezultatul 60% match, i-am zis că-l aștept pe la mine. 60%... Pare un procent acceptabil, dar, oricât de optimist analizăm numărul, tot „un pic mai mult de jumătate“ înseamnă. Îmi demonstrase deja că e maestru la vorbe, însă în pat era departe de standardele foarte înalte cu care mă obișnuise numărul trei; teoretic stătea bine, dar, când treceam la practică, se pierdea cu firea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a circulat pe la mine prin firmă câteva zile; când ne strângeam doar noi, fetele, râdeam de ne prăpădeam de prostia extratereștrilor: încălzise la microunde un ice tea gătit de mine dimineață și ni-l servise dezbrăcat. Degeaba încerca el un pic jenat să mascheze cu tava, se vedea clar că imaginația îi lucrează intens; se gândea probabil că l-a lovit norocul și că visul lui din pubertate - cu două deodată - urma să se împlinească. O dădea în bară exact ca
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că e momentul, plasați-i întrebarea-cheie referitoare la un preparat culinar pe care vreți să-l produceți în bucătăria proprie: „Dumneavoastră cum gătiți produsul X? Bunica avea o rețetă specială, dar a murit, săraca...“. În acest moment puteți lăcrima un pic. Pe mine, asta mă scutea de un interogatoriu interminabil cu privire la cauzele morții și la detalii privind ceremonia funerară. Concomitent, porneam reportofonul* sau înregistrarea pe telefonul mobil și puneam cât mai multe întrebări. * Nu pot uita prima experiență de acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a început să alerge ca nebunul prin casă și să strige că în sfârșit am ajuns o bucătăreasă grozavă. În seara aceea recompensa a fost delicioasă: întâia și a doua oară parcă am făcut dragoste cu un Superman (unul un pic afumat, nu prea mai putea să zboare drept), apoi a înnobilat programul de sex cu niște yummy-yummy (la vremea aceea era o premieră pentru mine, văzusem așa ceva doar prin filme). A doua zi nici măcar n-a clipit când i-am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ieșit ciorba bună? Vai, iubi, dar nu e adevărat, e o ciorbă fantezi... Ce ciudă îmi e... Dacă-mi spuneai la piață că nu-ți place, nu mai cumpăram produsul X!“ Aici puteți să faceți botic și să plângeți un pic; față de el plasați-vă neapărat în poziția semiprofil spate, ca să creadă că vă ascundeți lacrimile, e mai de efect. Totuși, nu exagerați, nu vreți să vi se scurgă tot machiajul pe față; după acest truc el trebuie să vă îmbrățișeze
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sarcină, apoi își vedea de treabă. Numărul opt însă era mai sensibil, mai atent cu mine; venea în bucătărie și mă dezmierda, îmi zicea să las treaba deoparte și să mă odihnesc. De obicei, după această fază urma și un pic de tandrețe... Nu-mi pot reține un oftat când zic „un pic“. Oricât de rar ne-am fi văzut, numărul opt nu reușea să mă ridice la cer. Vedeam că ar vrea asta, dar o citeam numai în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai atent cu mine; venea în bucătărie și mă dezmierda, îmi zicea să las treaba deoparte și să mă odihnesc. De obicei, după această fază urma și un pic de tandrețe... Nu-mi pot reține un oftat când zic „un pic“. Oricât de rar ne-am fi văzut, numărul opt nu reușea să mă ridice la cer. Vedeam că ar vrea asta, dar o citeam numai în ochii lui; știți că adepții unei vieți sănătoase au căutat să ne dilueze viciile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
șase; era însă genial în bucătărie și mi-a spus că îmi pregătește „lapte de pasăre“... Eram teribil de curioasă cum se prepară, mai ales că nu-mi puteam imagina pe unde se mulge găina. Ne-am și certat un pic pe tema asta, el a zis că folosește lapte la cutie, dar eu voiam să văd cu ochii mei cum procedează și îi cumpărasem una de rasă din piață; o alesesem pe cea mai grasă după ce mă asigurase țăranul că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a închis cu găina în bucătărie; după două ore îmi servea pe tavă minunăția: găluște albe și pufoase, care se topeau în gură, cufundate în laptele delicios al păsării. Încă era cald... Apropo, știați că laptele de găină miroase un pic a vanilie? Secretul mulsului nu l-am aflat nici după aceea, era ziua mea și tocmai luase o pastiluță. Se întâmpla destul de rar, pe atunci nici numărul opt nu mă mulțumea cum se cuvine, zău că nu merita să pierdem
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
De la primele cuvinte ne-am dat seama: ea - că eu goleam cu spor oalele și cratițele și-i lăsam câte un munte de vase murdare în bucătărie, eu - că ea era cea care îl ajuta în gospodărie; am stat un pic de vorbă, am înțeles că e mama lui și că de la ea învățase să gătească; mi-a dat atunci și vreo cinci numere de mobil la care o puteam găsi în caz de nevoie și n-am ezitat să o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ultimii pași în bucătărie (x y z)" Ne-am chinuit să facem piața, ne-am luptat cu sacoșele pline, am trecut prin chinurile iadului ca să gătim ceva și am ajuns într-un moment în care nu ne-ar strica un pic de odihnă. Din păcate, dragă extraterestră, îți dau acum o veste proastă. Asta-i viața, când te-ai angajat pe drumul gospodăriei, ai fost prevenită de pericole și greutăți. Peste pericole am trecut, acum încep greutățile. Degeaba speri că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu în ultimul rând, hainele pline de pete. Tratăm problemele pe rând. 7.1. ce facem cu mâncarea?tc "7.1. ce facem cu mâncarea?" 7.1.1. best case scenariotc "7.1.1. best case scenario" Vă recomandam un pic mai devreme ca la început să gătiți asistate de o persoană de încredere, de preferat o gospodină mare; nu chemați în ajutor persoane neavizate, numărul prostiilor pe care le puteți face e direct proporțional cu numărul extraterestrelor care participă la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
apară efectele, am simulat voma... Nu mă condamnați prea aspru; eu am avut toată răbdarea din lume, l-am îndemnat, l-am ajutat, am așteptat să se obișnuiască cu mine, dar nu simțeam nicio ameliorare. Eram îndreptățită să forțez un pic nota. Și mie îmi place să mă las așteptată, dar el întrecea măsura și răbdarea mea avea o limită. Am vrut și eu să-l simt măcar o dată altfel decât vlăguit, să aflu cum face când se dezlănțuie... Ei bine
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o ciudățenie inofensivă a lui. Și, oricum, așteptam plină de încântare ceea ce urma; de când începuse să rămână peste noapte la mine și îi observasem țicneala cu gunoiul, performanțele sale în pat suferiseră o transformare miraculoasă. Până să ne încălzim un pic, doar tremurul mâinilor îi mai trăda neliniștea puberală, aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să intrăm în bucătărie, să gătim ceva bun (nu neapărat din prima încercare) și să ieșim de acolo vii și nevătămate, fără să lăsăm în urmă un dezastru și fără să provocăm victime. Acum chiar că ne putem relaxa un pic. Merităm... Eu, când am ajuns în acest punct, mi-am făcut bilanțul și am realizat cât de mult am progresat în domeniu, n-am stat prea mult pe gânduri: am organizat o superpetrecere la care mi-am invitat toate amicele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
I. M-a asaltat cu telefoanele chiar din acea seară. Numărul șapte era arestat, tocmai o rupsesem cu numărul opt, eram așadar cât se poate de singură, dar nu și disperată, așa că îmi permiteam să fiu pretențioasă; italianul era un pic prea îngâmfat pentru gustul meu, dar avea trăsături frumoase și o burtă nu din cale-afară de proeminentă, ne cam potriveam. Am făcut figuri doar câteva zile, apoi l-am invitat pe la mine să cinăm și aș spune că n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
vremea: la numai cinci minute după ce mi-a trecut pragul casei figura deja pe lista mea de extratereștri la numărul nouă, iar eu depășisem cu brio o situație de criză înainte chiar ca aceasta să se declanșeze... Mă întorc un pic la cârciuma italianului, denumită pretențios trattoria, pentru că evenimentul organizat acolo în cinstea gospodinei din mine a fost teribil de reușit. Bucătarii au muncit ca niște eroi, i-am supravegheat personal, iar ospătarii au fost de milioane: au strâns laolaltă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu pentru multinaționala unde lucrez... Ceva a trebuit totuși clarificat de la prima întâlnire; țin minte că ploua, eram prinși într-un ambuteiaj infernal prin centru și înjurase vreo zece minute în toate limbile pământului; când s-a mai liniștit un pic, mi-a cerut să o facem repede, acolo, în mașină. Și a zis-o cu tonul cu care ar fi comandat o porție de paste. Încă nu-mi permiteam să mă supăr pe el, dar am punctat clar că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
altceva decât să consumăm cu randament maxim resursele interioare pe care ni le furniza dragostea. * Totul, mai puțin finalul... După miezul nopții, când încleștarea noastră amoroasă (ca de obicei, magnifică) s-a încheiat, el a spus că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal, ca să-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
spus că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal, ca să-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de neam prost nu găsise și el... Am discutat un pic în contradictoriu, am încercat să mă disculp, apoi m-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de neam prost nu găsise și el... Am discutat un pic în contradictoriu, am încercat să mă disculp, apoi m-a lovit. Nu era o noutate, o mai făcuse și cu alte ocazii și din motive la fel de neîntemeiate, dar de data asta parcă s-a dezlănțuit iadul; nu știu de unde acumulase
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tot - operează numai pe firul scurt, de la secretar de stat în sus -, e grijuliu și, chiar dacă mă trădează tot mai des, măcar o face cu gust: fetele lui folosesc doar rujuri de firmă, se vede pe cămăși... E el un pic mai uzat și hiperponderal (atributul „supraponderal“ nu prea-l mai încape), dar îl respect din tot sufletul. În pat cred că ar vrea să-l egaleze pe numărul trei (îl mai ajut și eu cu muzica nigger, deși e topit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
-i valuri de rubin.// Și tot palatul parcă-arde/în fulgerări crepusculare-/Și nu e nimeni viu într-însul,/Pe scară nimeni nu apare...// Coboară soarele în neguri/ Și umbre lungi încep să vină;/ Grădinile îmi par stropite/Cu mii de picuri de rugină”.2) Dar tema asupra căreia aș fi vrut să insist ar fi fost „palatul” ca obsesie provincială: cazul Bacăului. Acesta avea Palatul Administrativ, Palatul „Mărăști” (o vreme hotel, școală de menaj, apoi Palat al Telefoanelor), Palatul Tribunalului și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]