20,251 matches
-
-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu palma Spre-a fi tainul unui Dumnezeu Ce-absoarbe tot în fragedul lui hău...
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar era în tăcerea sa sculpturală
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Emil Brumaru Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj Vor sînii goi în vîrf să ți-i împuște. La granițele tale fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii Cea mai cu
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită la ceas a doua oară. A treia oară ea înțelese. - Tot acolo stai? - îl întrebă, cu acea voce
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
nu-mi lasă literele în dezmățuri nesfîrșite de mărgele colorate straniu: șiraguri de bile enorme, orînduite nu pe ațe, ci pe frînghii, odgoane, cabluri metalice, cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre i-ar sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
care pare o ilustrare a poemului, cealaltă expusă la Memorialul Sighet. Colivia Începe curând numărătoarea inversă. Eu și cu tine, trupul și sufletul meu, va trebui să ne despărțim. Am trăit în cușca ta de carne, sânge și viață Din sânul matern până în acest astăzi-mâine care încă ritmeaza Timpul meu pământesc, Chilie a primelor mele dorințe păgâne, Ascunziș al păcatelor dulci ale primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
Emil Brumaru (Epigramă duioasă) Motto: Nimeni nu avea ca Lolo Sîni cît mingile de polo! Oh, Lolo* s-ar iubi, lin, și cu ochii, Cînd nu-i pot scoate trupul cald din rochii. Oh, Lolo s-ar iubi, blînd, și-ntr-o nară Și în cealaltă, mai ales spre seară. Oh
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
erau modele tentante: "Hai să dormim, iubito, pe podea. / Geamă bolnav de gelozie patul. Vreau să te simt intrînd sub pielea mea, / ca într-un cort unde-ți voi fi amantul. Cîtă lumină înclini de la genunchi! / Cît aer pui cu sînii în mișcare! Să sufăr plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
se recunoaște mai păcătos decît "diaconul Iakint" care gustase din farmecele fetei înnoptate în chilia sa: "Ești frumoasă / și proaspătă ca laptele muls dimineața. / Nimeni nu a atins trupul tău. / Carnea ta fierbe. Buzele ți se înroșesc și sînt moi. / Sînii se întăresc și își ascut vîrfurile / așa cum se ascut niște vîrfuri de suliță - / pieptul meu e străpuns! / Ca un taur rănit îmi simt rana / tot mai adîncă între picioarele tale" (Mireasa). Acest naturalism însă nu poate sugera pînă unde ar
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
fără să-și dea seama. Pentru că e pură și dură, harnică și darnică. Pentru prietenii ei și pentru că nu e mondenă și nu-i place cînd e multă lume, pentru că, la Cafeneaua Einstein din Viena, s-a simțit ca-n sânul lui Avram. Pentru că scrie caligrafic, cu creionul (ca Handke) și șterge cu guma (ca-ntr-un poem de Henri Michaux). Pentru că fără ea nu s-ar putea imagina România literară. Pentru că - și e vorba ei - e o minune de om
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Științifică, 1961, p. 122). Nicicând, prin nici o lege ulterioară, nu i s-a retras Academiei Române această prerogativă. De altfel, acest lucru este învederat și de faptul că toate dezbaterile privitoare la elaborarea de sisteme ortografice succesive s-au desfășurat în sânul sau sub patronajul Academiei Române. Mi se pare deci anormal să se tăgăduiască dreptul celui mai înalt for științific și cultural al țării de a legifera în materie de ortografie. Faptul se arătă cu atat mai ciudat cu cat normele modificate
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
decât forul care-i cuprinde pe cei mai distinși savanți și oameni de cultură ai țării? (Aici, fie-mi permisă o paranteză. S-a tot spus că specialiștii s-au opus, în bloc, acestei măsuri. Nu-i adevărat. Chiar în sânul Academiei, lucrurile au stat și stau diferit. în 1993, în Academie erau doi lingviști: Ion Coteanu - membru titular și Emanuel Vasiliu - membru corespondent. Regretatul I. Coteanu a votat, într-adevăr, împotriva revenirii la a și la sunt, dar Em. Vasiliu
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă mă trece cazna în zvîcnetul de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
casei mele sunt făcuți din coajă de pâine neagră. Lumina miroase a copil părăsit. Mă rog seară de seară pentru surorile tale mamifere. Mă gândesc mereu la dinții fraților tăi carnivori. Odihna mea se așterne ca o plapumă veche pe sâni. Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Alexandru Mușina Casa de pe colină Niciodată să nu-ți faci casa pe o colină. Mai bine dormi. Din pereți vor ieși îngeri înalți, în robe albe, Cu aureole de neon și flori de plastic. Se vor dezbrăca: Sâni mari, de femeie, sex roșu, inflamat, de femeie. Se vor apropia de patul tău, cu sexul ras la sânge, Tot mai umflat. Care îți va șopti: „E timpul, Domn al Oștirii!” „Care oștire?” „Nebiruita Oștire-a Credinței”. Înconjurat De gurile
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ci numai își ștergea lacrimile cu o batistă. În tot acest timp, fața îi rămăsese politicoasă și surîzătoare. Înduioșat, Valerian a prins-o în brațe și a început să o sărute lacom. Îi săruta ochii și lacrimile, obrajii, fruntea, gura, sînii - și o strîngea tot mai tare lîngă el... Pînă cînd? Atunci cînd Daniela ne-a spus povestea lui Valerian și a Mirelei, a spus-o mai mult pentru Nedelciu, ca să o folosească în una din prozele sale. Sunt sigur că
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
le contemplă, dezvelite, peste noapte, în iatacurile lor cu perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu umblând prin oraș cu ochelari de cobră, duminica, și în pantofi cu tocuri înalte. Sânii lor crescuți într-o singură vacanță de vară. Sânii lor crescuți într-o singură noapte de iarnă. Și albii clăbuci din cada emailată - când își fac seară de seară baie, încuiate pedinlăuntru - și care împodobesc la sfîrșitul lui martie crengile
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu umblând prin oraș cu ochelari de cobră, duminica, și în pantofi cu tocuri înalte. Sânii lor crescuți într-o singură vacanță de vară. Sânii lor crescuți într-o singură noapte de iarnă. Și albii clăbuci din cada emailată - când își fac seară de seară baie, încuiate pedinlăuntru - și care împodobesc la sfîrșitul lui martie crengile pomilor. O nouă generație de fete așteptând semnalul prestabilit
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
mistere gust numai miere de fluturi am deschis cheile cerului și eram viu și eram... pajiștea morții teama de somn: de moartea secundă moartea totdeauna-i fecundă pruncul adoarme în zori și seara-i bătrân regele încă mai gângurește la sân nu te grăbi: lumina-i de vină că timpul în tine se-nchină alintă-te atâta cât dor ți-i de-a lungul pajiștei morții... aici tu vii ca un salpetru copt - gonacii au rupt țărușii timpului zvâcnind în hăul
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
Emil Brumaru Roua te-ngaimă, fluturii te scurma Cu áripile lor fără de urma În aerul supus blînd lui Hristos - Ademenit de-amurguri, rece-n zori Spuziți, crud ciuruit de curcubeie. Clipă mea crește numai dusă-n zbor Dulce-ntre sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul de atîta rod surpat, Încît nici Dumnezeu nu ne mai ceartă, Ci doar ne-alungă
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]