14,917 matches
-
Galiției cu Bucovina, doi misionari scoțieni au fost șocați de modul În care a fost primit un străin evreu de către niște nuntași creștini : „Dl Calman a intrat și imediat două femei tinere i-au căzut la picioare și i-au sărutat ghetele, mulțumindu-i pentru onoarea pe care le-a făcut-o intrând În casa lor” <endnote id="(382, p. 434)"/>. În lipsă de evrei, se folosesc substitute. De exemplu, În unele sate românești se credea că anumite maladii neuropsihice se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Închine. Pentru a arăta, de exemplu, cât de iubit a fost mitropolitul Veniamin Costachi, cronicarul notează că, la moartea acestuia (În 1846), nu au plâns doar târgoveții creștini, ci chiar și evreii : „jidovii săraci au năvălit și intrat În biserică, sărutându-i năsălia” <endnote id=" (143, p. 146)"/>. Este drept că, În 1803, la Iași, preotul Veniamin Costachi (viitorul mitropolit) Îi adăpostise În biserică pe evrei pentru a-i scăpa de furia pogromului declanșat În urma Învinuirii lor de practicare a omorului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dat duhul”. O legendă medievală spaniolă relatează fapta unui evreu din Toledo, care - vrând să se răzbune pe creștini - ar fi uns cu venin imaginea din biserică a Mântuitorului crucificat. Când o bătrână creș tină s-a apropiat să-i sărute picioarele, Isus și le-a retras În mod miraculos. Furios, evreul a smuls imaginea lui Cristos de pe perete, a profanat-o și a ascuns-o Într-o grămadă de gunoi. A doua zi Însă, creștinii din Toledo au observat o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Novgorod - relatează că a văzut În biserica Sfânta Sofia din Constantinopol „icoana Prea Sfintei Fecioare ținând [În brațe] pe Hristos ; un evreu lovise la gât pe acest Hristos cu un cuțit și a curs sânge”. „În diaconicon - continuă pelerinul rus - sărutarăm acest sânge al Mântuitorului nostru ieșit din icoană” <endnote id="(73, p. 8)"/>. Legenda este relatată În secolul al XII-lea și de un pelerin englez la Constantinopol, care a văzut (tot la biserica Sf. Sofia) o icoană similară, despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
loc. Lăcrămioara e plecată la Soveja cu o prietenă. Nu m-am putut duce să o duc, nici nu mă pot duce să o aduc. Multă sănătate la toți. Aștept vești de la voi. Mihai Drăgan N.B. Confirmă primirea cărții. Îl sărutăm pe Ducu pentru ziua lui. </citation> (117) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”12 iulie 1978”> Dragă Costică, Îți scriu imediat, potrivit înțelegerii. Am vorbit cu L. Leonte azi (cred că el ți-a dat deja telefon) și, deocamdată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
continuă să cânte în Tsafiki, îi stropește cu alcool, le pune la fiecare mâna pe cap apoi le toarnă pe cap o cană de apă cu petale de flori dintr-o oală cărată de ucenicul Cristian. Le spune să se sărute, apoi nouă ne cere să ne punem câte o dorință. Vine la fiecare dintre noi, cântând, stropindu-ne cu alcool și punându-ne petale pe cap, apoi ne spune să aruncăm bomboanele, una câte una, către Urusona și dorința se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este atât de atent la mine încât nu-mi pot imagina că Sandra nu simte nici o schimbare. La curățarea de cu seară Alfonso mă atinge, aproape în transă, spunându mi „Îmi dai energie, îmi dai energie”, și încearcă să mă sărute. Îl resping spunându-i să uite orice gând legat de mine și îi amintesc de Sandra care doarme liniștită în cealaltă colibă. „Ce se întâmplă aici nu-i treaba Sandrei” îmi răspunde confident și îmi amintesc subit povestea cu tratamentul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
numai că s-a asociat (ca țară coproducătoare), dar a mai și punctat (mai ales prin căpitanul echipei sale, Florin Piersic), atît la proba de actorie (împotriva lui Marais și a lui Sidney Chaplin), cît și decisiv la proba de sărutat gagici golașe. Inutil de precizat, șapte băieți și o ștrengăriță e debil și libidinos, o aberație, dar măcar e o aberație de libertate, cum ar spune Academia Cațavencu. Probabil că mulți dintre cei 7.550.000 de romîni care au
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
timp după terminarea cărții). Camera de filmare se eliberează din prizonieratul condiției de ochi extern al lui Bauby (Mathieu Amalric) și începe să zburde prin paradisul lui interior, învîrtindu se în jurul lui și al frumoasei martinicane imaginare cu care se sărută pe malul oceanului sau înălțîndu-se pentru a-l vedea cum coboară pe schiuri o pantă înzăpezită. Există două probleme. ̨ n primul rînd, deși Harwood e un mare scenarist și deși a primit multe laude pentru performanța de a fi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
greu cu banii se adaptau repede la astfel de situații. Un “frate” care candida din partea unui anumit partid a promis că va termina locașul și a oferit unor frați sărmani din comunitate câte 50 Euro, iar aceștia, în genunchi îi sărutau mâna. Nu a ajuns în funcția dorită și nici locașul de închinare al lui Dumnezeu nu l-a mai terminat, așa cum a promis. Au stat zidurile neridicate, doar fundația exista și câțiva stâlpi, timp îndelungat (aprox. 3 ani) până într-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
i se va întâmpla ceva rău, numai că din sală se auzea doar un murmur de aprobare!!! Unii dintre „frați” au început să recunoască faptul că acuzele sunt în mare măsură îndreptățite, alții plângeau. Apoi s-au îmbrățișat, s-au sărutat, cu alte cuvinte, s-au simțit bine. Toate acestea au făcut ca impresia mea despre adventiști să se schimbe radical. Nu-i mai catalogam ca „ciudați”. Deveniseră... „interesanți”. Din ziua aceea mi-am propus să-i cunosc mai bine. Am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
îi spuse: “Frate, te rog să mă ierți, sunt unul dintre cei vinovați, dar îți promit că nu te voi mai părăsi nici pe tine, nici pe ei.” Și, zicând aceasta, arătă cu mâna spre ceilalți frați decăzuți, apoi îl sărută pe amândoi obrajii. Era oaspetele ... După câteva luni, în care nu i-a slăbit cu dragostea lui și în care le-a vorbit tot timpul despre dragostea lui Dumnezeu, aproape toți erau din nou pe lista de botez. Printre ei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să RÂMI figură pe primul loc în topul societăților comerciale timișorene. Prin 1994-1995, o serie de firme - avându-l, patron pe Zaher - gravitau în jurul navei amiral RÂMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sângeroasă), Kiss and Kill (Săruta și ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. În Timișoara însă, ca și în rapoartele lui "L 'Observatoire Geopolitique des Drogues", Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla "Prințul Banatului". Rețeaua comercială a lui Zaher, demarată cu un capital subscris de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
porția pentru dimineața aceea. înainte de a începe mîncarea, toți ascultă în picioare rugăciunea rostită de cei mari, își fac semnul crucii și se așează să mănânce. La terminare mulțumesc Domnului făcându-și semnul sfintei cruci și rostesc către gospodina Maria „ sărut mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă” iar Costache adaugă, hâtru, privindu-și nevasta „și hazaica frumoasă”. Zâmbetul finuț al Mariei mulțumește pentru vorba frumoasă rostită de bărbat. Fiecare apoi se îndreaptă spre treburile hotărâte înainte. Costache și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena, soacra lui de la CurseștiDeal însoțită de fiul ei, Ghiță Cocuz, și cumnatul lui precum și socrul acestuia, Negruș. Deschide poarta mare ca să poată intra căruța, apoi ajută pe mama Elena să coboare, îi sărută mâna și o îmbrățișează ca un ginere iubitor cei era și-l ajută și pe bătrânul Negruș. Cumnatusău Ghiță deshămase caii și le pusese în față un braț de fân apoi, la îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ghiță și se îndreptă spre căruță. Sfatul mamei Elena cu fata ei și nepoții a continuat și după vreo două ceasuri de la plecarea bărbaților la târg se întoarse acasă Mihăiță. O îmbrățișă și el pe bunica cu dragoste după ce-i sărutase mâna și întrebă, cu oarecare șiretenie: − Singură ai venit de la Cursești, bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii ca să-i ducă la imaș, că azi au fost amândoi la cărat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tu la hora lui David. Ia spune, ai chitit vreo fată de prin părțile noastre, ca taică-tu? glumi bunica Elena; − Am fost eu la mai multe jocuri și la Gârceni și la Lipova și la Armășoaia. Eu am plecat, sărut mâna, bunico, și dacă mai întreabă vreo fată de mine, că văd că ai aflat matale ceva, să-i spui că eu mă gândesc la însurătoare abia după ce moi întoarce din armată, așa cum a făcut și tata. Luându-și încă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
asta... Elena tăcu. Se uita la fie-sa, Maria, clătină din cap în semn că nu știe ce să mai spună, apoi deschise iar ușa odăii „de din sus” unde erau nepoții. îi luă pe rând în brațe și-i sărută de rămas bun și ieși. Copiii și ei, după ea, au înțeles că neamurile apropiate sunt gata de plecare. − Să creșteți mari, dragii bunicii, sănătoși și frumoși că am să mai vin pe la voi, de mi-o ajuta cel de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așa repede. Nu s-a plâns co doare ceva...tocmai își luase niște doctorii...Doamne, și când te gândești cum și-a luat rămas bun de la toți nepoții și cu câtă dragoste i-a strâns în brațe și i-a sărutat... Cumnată-sa Ileana dorea să plece dar nu se îndura văzând-o pe Maria atât de îndurerată. Copiii cei mari erau plecați cu diferite treburi, încă de dimineață. Dintre cei mici Maria le-a chemat pe Maricica și Lențâca (una
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în ‘917, păreau oameni de treabă și cu frica lui Dumnezeu. îl aveam pe Mihai mititel, îl duceam în covățică la prășit și el gângurea în legea lui iar un soldat rus l-a luat în brațe și l-a sărutat, și-o fi adus aminte de ai lui de acasă. Eu eram fricoasă și am țipat dar rusul mi l-a dat în brațe, nu-ș ce bolborosea pe limba lui, m-a salutat militărește și a plecat, privind spre copil
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-mi direcția în care mă aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel elev mai mare, luat de mână și dus în fața tatei... N-aș dori nici unui copil să se afle în situația mea!... Sărut mâna tatei, cam cu sughițuri, mă uit la el dar nu știu ce să-i spun. Un nod din gâtul meu nu-mi dădea pace... Înainte de a ajunge la mine tata trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la un drum lung. Am rămas două zile, la Buzău, apoi m-am îndreptat îngrijorat spre ai mei. Ajung acasă înarmat doar cu o fotografie a celei care-și legase soarta de a mea. Părinții se uită la fotografie, mama sărută chipul din poză al viitoarei ei nurori și ne urează tot ce se poate mai bun. Cât de nesigure și de grele erau acele vremi atât de potrivnice! În Europa Hitler înghenunchiase Marea Franță, aliata noastră tradițională și asedia Anglia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
2 iulie 1972, după ce pun la punct și ultimele detalii privind masa colegială, plec spre Complex la ora 10. Colegii și profesorii erau deja prezenți. Când să cobor din autobuz, mă văd înhățat de brațe voinice, strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în timp ce tânăra ingineră își face curaj să stea de vorbă cu mine. Se uită în ochii mei, roșie ca un bujor înflorit în luna mai și-mi mărturisește sfielnic: „Dați-mi voie, domnule profesor, să vă îmbrățișez și să vă sărut, că mi-ați fost cel mai drag profesor și director”. Inginera nu uitase că într-un moment critic i-am luat apărarea intuind că era acuzată pe nedrept și acum îmi mulțumea îmbrățișându-mă ca pe un adevărat părinte... Sau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acuzată pe nedrept și acum îmi mulțumea îmbrățișându-mă ca pe un adevărat părinte... Sau, mulți ani după această întâmplare, într-un loc deschis, în văzul lumii, o bătrânică cu tâmple argintii - că ale mele, erau albe ca neaua, mă sărută cu un sărut amânat timp de cinzeci de ani, tot pe motiv că tare mai eram bun ca om și profesor! Sigur, m-a flatat această afirmație și m-a bucurat nespus de mult, fiind un adevărat balsam pentru mine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]