14,317 matches
-
femei reunite prin intermediul acelei coregrafii a pantomimei simbolice, împletindu-și mâinile asemeni lujerilor unor plante ornamentale. Există și aici taina, dar aceasta apare reflectată de cele trei femei ca mister al nunții spirituale, o unio mistica. Acest grup răspunde euritmiilor simbolice pe care le evoca Hodler. Fie taina nunții se răsfrânge asupra acestui grup, fie că el o indică exemplar. Este posibilă în acest caz o influență directă a picturii lui Boticelli, în special cea a cunoscutului tablou, Nașterea lui Venus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
periferie. Pictura se desface la rândul ei în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală. Lectura se organizează fie pornind de la margine către centru, centripet, fie centrifug, de la centru către periferie. Fiecărui volet îi corespunde un dublu simbolic al miresei, surprins într-o atitudine emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos luând în considerare și una dintre realizările sale exemplare pentru mentalitatea renascentistă, pictura cu același titlu a lui Tițian, Amor Sacru Amor Profan (Galeria Borghese, Roma), în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens, pictura lui Gauguin din perioada tahitiană devine relevantă prin faptul că întrebările cu caracter ontologic corespunzătoare formulei grecești gnoti seauton, înscrise pe frontonul templului din Delphi, sunt scoase din contextul propriei sale culturi. Ele apar ca rezultat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte din seria Contemplativilor, cum îi numește Serafina Brukner, cu care Cecilia Cuțescu- Storck deschide o nouă etapă în pictura sa. "O vedem părăsind pentru un timp genul realist și atacând o pictură nouă, decorativă prin linii, simfonică prin culori, simbolică prin invenții și am putea spune mistică sau panteistă prin caracter și psihologie"469. Într-adevăr, "contemplativii", precum Înțeleptul hindus, apar așezați pe o mică platformă, în posturi extatice, extrași din ordinea contigentului. Cecilia Cuțescu-Storck le conferă un aer meditativ-sacerdotal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici anume. Afirmarea oarecum tautologică a autonomiei artei, insistența cu care se reia tema, devine astfel semnificativă, fiind dublată de afirmarea necesității unei deschideri instituționale, și în aceasta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În numele acestei viitoare vieți, noi, căutătorii lânei de aur, desfășurăm steagul de luptă. Arta este eternă, pentru că există în ceea ce este imuabil, în ceea ce nu poate fi distrus; ea este doar una, pentru că are o sursă unică sufletul. Arta este simbolică, pentru că ea închide un simbol: reflectarea Imuabilului în temporar. Arta este liberă pentru că ea este produsul unui elan creator spontan"479. În stilul Art Nouveau, pe coperta revistei se află o sirenă cu un păr care cade în valuri, ținând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
debutase la sfârșitul secolului. În opinia sa, problema esențială cu care se confruntă artiștii români o constituie, ca și pentru Ovid Densușianu cu privire la literatură, lipsa unui gust educat al publicului și, prin aceasta, lipsa unei piețe de desfacere a bunurilor simbolice ale artei pentru pictorii care aduc o nouă viziune în pictură și nu fac concesii gustului comun, neinformat cultural. În privința produselor de artă aplicată, nu piața de desfacere lipsește, ci, așa cum remarca avenit Apcar Baltazar în articolele sale din 1908-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alexandrescu, în detrimentul "lupilor tineri", Artachino, Luchian, Vermont, un grup de 15 pictori își retrag lucrările și anunță deschiderea unei expoziții separate. Deschiderea acesteia se va face chiar înaintea expoziției oficiale, pe 2 mai 1886, sub semnul secesiunii, expozanții arborând un simbolic drapel roșu. La această primă expoziție "secesionistă" participă C. Artachino, N. Vermont, G.D. Mirea, Șt. Luchian, N. Grant, C. Jiquidi, N.S. Petrescu, I. Anghelescu, L. Dolinski, I. Georgescu, M-me Roguska, M-me Relly, Șerbănescu, Szatmáry și un pictor francez, Maximilien Luce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Germania, Arte Joven în Spania etc. Societatea beneficia și de sprijinul principesei Maria 495, care expune lucrări de artă decorativă. Dacă Petre Oprea este reținut din considerente politice, Constantin Prodan sugerează un rol mult mai pronunțat al reginei în economia simbolică și simbolistă a noii societăți artistice, "(...) dar artistul, personalitatea care a avut cea mai mare influență asupra destinelor Tinerimei, a fost A.S. Regală principesa Maria, patroana societăței, care nu s-a mulțumit să inspire cu ideologia simbolisto-bizantină, de care era
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a consacrat. În aceeași pagină avem două poezii de fior romantic ale lui Al. Davila 512 și Gabriel Donna. La Hors-textes apare un "desemn" de Alexandre Séon, "Studiu pentru Lira lui Orfeu". Artachino, în frontispiciu, o desenează pe Ileana, "patroana" simbolică a revistei, ca împărăteasă a florilor, printre flori de floarea-soarelui. Pictorul Luchian își face un autoportret de tânăr distins, cu o alură de dandy, reverele pardesiului sau hainei sunt deschise, pictorul ține mâna în buzunar, dar gestul are o evidentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prima oară personajul Salomeei în jurul lui 1900, iar Constantin Prodan remarca ușor ironic inserția secesionist-müncheneză a lui Vermont, pe care subiectul o reclama: "Vermont s-a pus și el în pasul vremei și a pictat și el Salomei și subiecte simbolice ca "Învierea fiicei lui Iair" din viața lui Iisus, aceasta cu atât mai mult cu cât și el fusese un elev al școalei de la München"551. Pictorul studiase deopotrivă la München și la Paris, iar influența secession-ului münchenez se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemeni lui Pilat, este silit să treacă peste voința sa sub presiunea unui factor extern, promisiunea făcută în public. În ambele cazuri, martiriul este consecința unui joc cu implicații politice, în care Salomeea și Iuda sunt simpli agenți. În economia simbolică a decadentismului, intriga politică se transformă într-una erotică vezi și resemantizarea actului vindicativ la Judith -, construită pe baza relației dintre Salomeea și Sfântul Ioan și, în paralel, de cea a relației virtual incestuoase dintre Salomeea și Irod, și real
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin ecoul suferinței pe care-o provoacă Salomeei vederea acestuia. Aici apare acel personaj pe care l-am intitulat confidentul și care are un dublu rol: structural, el realizează o separare între planuri a cuplului Salomeea-Sfântul Ioan, iar în plan simbolic oferă un sprijin celui care suferă sau celui care a devenit vulnerabil. Salomeea pare să se sprijine de mâna acestui personaj, femeia-confident, care o oprește să se apropie prea mult de ofranda sângeroasă, în timp ce cu cealaltă mână confidentul îi asigură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contemplatio morosa care le spiritualiza, privind la flacăra lumânării sau în gol, figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vile Bloemenwerf din Uccle, în 1895, vilă adaptată principiilor sale estetice, unde atât exteriorul, cât și interiorul, până la cel mai mic detaliu, incluzând vestimentația soției pusă uneori în acord cu culorile unor specialități gastronomice din meniul familiei, participă la economia simbolică a scenariului decorativist. Așa cum Henry van de Velde se inspirase în proiectul său după modelul vilei Red House, construită în 1859 de către Philip Webb pentru William Morris în Bexleyheath, în Kent, exemplul său este urmat de alți arhitecți precum Frank
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiune sacră, cea a poeziei. Întreaga recuzită, precum și ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard lumânări și un consiliu de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, funcționează. Malițioșii numesc salonul " Sala macabră" și pe ciraci "macabronzi". Macedonski citește versuri cu voce sepulcrală, învăluitoare și împarte laude ditirambice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mincu, după indicațiile lui Nicolae Petrașcu. Cu câțiva ani înainte, criticul de artă primise comanda construcției și decorării unei case pe care o realizează în stil neoromânesc, perspectiva arhitectonică a lui Mincu constituie factorul ordonator -, iar criticul menționează ca element simbolic central "altarul" întregii construcții, "frumosul Vârf cu dor al lui Mirea, copiat de elevul său Mihăilescu și corectat de el însuși"579, copie instalată în salon. În Biografia mea, criticul de artă se erijează asemeni fraților Goncourt într-un ghid
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorați în simil și pergament galben, culoarea preferată de către Mișcarea Estetică din Anglia; desene punctează spațiile interstițiale alături de sculpturi "din mai toți sculptorii noștri". Obiectele decorative, vaze, stofe, covoare orientale, suveniruri cu caracter estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli, Paris, Constantinopol, reprezintă deopotrivă repere reale și imaginare. XII.3. Casa Storck exotismul încarnat Asemeni simbolistului belgian Fernand Khnopff, care-și încredințează viziunea unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă care conferă artei locul rezervat sensibilității religioase. Această interpretare se susține și prin prezența în locuința celor doi, atât în exteriorul, cât și în interiorul ei, a mai multor elemente cu semnificație religioasă, refuncționalizate atât decorativ, cât și în cheie simbolică. În viziunea soților Frederic și Cecilia, locul de creație corespunde unui lăcaș de cult unde arta este consacrată ca zeitate, iar preoți și slujitori sunt chiar ei. Martor acestei interpretări stă "PISANIA" de lângă intrare. Textul cioplit în piatră este susținut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod corespunde artei sale care se încarcă cu o serie de licențe provocatoare, proiectând dorințe inavuabile într-un scenariu al seducției, al extazului erotic și al morții. Henriette Väth sesizează impactul simbolic al acestei inversiuni decadente, instrumentate simbolic de Stück. "Deși Păcatul ocupa acolo poziția unui panou al altarului creștin, în același timp, el forma centrul feței templului, loc sacru de veche venerație grecească. Cu toate acestea, contextul practic în care întregul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de regnuri, contaminarea deliberată a corpurilor umane de lentoarea și flexibilitatea vegetalului. Corpurile acestor femei devin flori, fructe, tulpini, plantele unei sere miraculoase, beneficiind de un climat blând, tropical. La aceasta contribuie, în opinia criticului, lipsa unei vectorializări de factură simbolică sau alegorică a gesturilor acestor fete. Ele tind să se topească în masa foliară, riscă să se metamorfozeze narcisic, fructe de carne cu latențe erotice, pentru că sera Ceciliei Cuțescu- Storck se feminizează, devenind o metaforă a unei feminități eliberate prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]