14,579 matches
-
albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte. Depune icrele pe vegetație, în aprilie și prima jumătate a lunii mai la temperatura apei de 12-14°C. Are valoare economică. Carnea, desi socotita mediocra, este totuși destul de bună. Se consumă și proaspătă, dar se pregătește mai ales sărată. Babușca poate fi prinsă de către
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
sau mai simplificată: versanți abrupți (fără pături de alterări) și versanți în echilibru dinamic (cu pături de alterări). Cauza care face ca un versant să îmbrace o formă sau alta este intensitatea eroziunii, care este în funcție de: mișcările scoarței, rocă, climă, vegetație și stadiu de evoluție. Evoluția versanților în funcție de climat: a)În climatele umede versanții se tesesc, tinzând la un profil de echilibru. Versanții abrupți se retrag sub acțiunea alunecărilor și a altor procese gravitaționale. Cu timpul, panta versanților se reduce. Când
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
abrupți se retrag sub acțiunea alunecărilor și a altor procese gravitaționale. Cu timpul, panta versanților se reduce. Când evacuarea sfărâmăturilor de pe versant devine tot mai lentă, el se îmbracă cu o scoarță de alterare tot mai groasă, se acoperă cu vegetație și sol. Atunci ai impresia că el nu mai evoluează; s-a atins profilul de echilibru al versantului. b)În regiunile secetoase versanții se retrag, dar rămân abrupți. Aici rocile sunt dezagregate de insolație și îngheț, iar în timpul averselor sunt
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
șiroire, eolizatie. Înghețul și dezghețul apei din sol și din roci provoacă o puternică dezagregare. Efectele acestui cuplu sunt diferite de la o regiune la alta, în funcție de nuanțele climatului impus de latitudine, altitudine, depărtarea de ocean, de gradul de acoperire cu vegetație, de proprietățile gelive ale rocii și gradul lor de umectare, de durată și frecvența ciclurilor gelive. Solul de la suprafața poate să înghețe și să se dezghețe de la noapte la zi (ciclul diurn) sau să se dezghețe numai vară (ciclul sezonier
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
în trepte - terase fluvio-periglaciare. Șiroirea acționează relativ puțin în timpul dezghețului și mai accentuat când intervine o ploaie înainte ca solul să se fi dezghețat. Pe rocile moi se formează ravene. Acțiunea biochimica este foarte redusă și limitată la fâșiile cu vegetație pipernicita, perena, ceea ce face ca pedogeneza să nu se realizeze. Grohotișurile reprezintă mase de pietre colțuroase acumulate la baza abrupturilor. În general blocurile cele mai mari se dispun la exterior, iar cele mai fine către partea superioară a acumulării și
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
de solifluxiune apar că trepte pe versanții cu înclinare nu prea mare, de obicei sub 15ș. Se desfasora în planuri aproape orizontale, având lungimi de câțiva zeci de metri și lățimi până la 1-1,5 m. Podul teraselor este lipsit de vegetație , cu pietre împlântate într-un material nisipo-argilos, iar fruntea este acoperită de smocuri de iarbă. Curgerile de noroi și alunecările (solifluxiunea) afectează solul și pătură de alterare pe adâncime mică. Se produc pe un pat format din rocă coerentă sau
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
mai grosiere decât cele din jur. Structurile poligonale tipice apar în regiunile unde permafrostul este la mică adâncime (Spitzberg, Groenlanda, Siberia, Laponia). Se dezvoltă și în regiunile temperate și intertropicale, însă numai la mari înălțimi, în depresiuni închise și fără vegetație. Cele mai mari lopigoane au diametre în jur de 25 m, iar cele mai mici de numai câțiva cm. În ambele cazuri crăpăturile sunt umplute cu pietre și gheața. Macropoligoanele sunt cele cu dimensiuni mari, până la 100 m în diametru
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
dezvoltă pe panțe mai mari de 8ș și apar că o alternanta de benzi din materiale fine și grosiere. Sunt un fel de poligoane deformate la maximum. Câmpurile de noroi sunt formate dintr-o alternanta de petice de noroi și vegetație. Cele mai multe au forma ovala sau rotundă, cu un diametru de cca 1 m. Ele oferă tundrei un aspect pestriț (tundra pătată). Câmpurile de pietre (mari de pietre). Dezagregarea produce mase însemnate de grohotișuri ce rămân pe loc sau se deplasează
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
se prăbușește și ia naștere un pseudocrater adânc de câțiva metri. După dimensiuni și modul de formare se pot deosebi mai multe tipuri: Baidjarcsurile și allasurile apar în regiunile cu pergelisol fosil în retragere. Primele corespund unor movile acoperite cu vegetație, înconjurate de porțiuni mai joase ce se suprapun unor lentile de gheață în dezghețare. Celelalte sunt legate de o fază înaintată de degradare a pergelisolului, cănd blocurile de gheață din sol se topesc și provoacă tasări și depresiuni lacustre. Este
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
și 4°C în Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiușului. Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Occidentali. Vegetația este una specifică în cea mai mare parte
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Occidentali. Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie. Păduri de conifere cu arboret de brad ("Abies
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
și ajungând la poalele munților confluează, formând veritabile piemontări de gheață. Sunt numiți și ghețari de piemont. Pe suprafața gheții se depune un strat de praf rezultat din dezagregarea rocilor. Uneori apar chiar soluri, pe care se poate instala o vegetație arborescentă. Periodic, areale ale pădurilor sunt îngropate sub valuri de gheață provenite prin alunecare din sectoarele înalte. Părțile care ajung la ocean se desprind din cauza mareelor, formând ghețarii plutitori, denumiți aisberguri. Ei nu formează în părțile inferioare morene propriu-zise, ci
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
un belciug. Belciugul este vechiul meandru, rămas părăsit în urmă îndreptării cursului; el este barat cu aluviuni la capete, iar în interior se adună apă infiltrata din râu, și rămâne pentru mult timp că un lac de forma încovoiata. Uneori vegetația și praful îl colmatează. Popina este un fel de insula mică, rezultată din vechiul uscat cuprins în buclă meandrului, înconjurată pe trei părți de belciug și pe o parte de rău. Primele explicații cauzale ale meandrelor se refereau la factori
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
ca și în cele mai multe lucrări ale lui Aivazovski, ies în evidență trei elemente: marea, cerul și lumina. Lumina lunii înconjurate de nori este întreruptă de crestele valurilor, în care se observă sclipiri luminoase. De asemenea, se observă prezența unei bogate vegetații mediteranene.
Noapte pe insula Rodos () [Corola-website/Science/323693_a_325022]
-
III-a - zone protejate") si se întinde pe o suprafață de 18,20 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă hidrografică naturală (formată dintr-un braț părăsit al râului Crasna, prin depuneri aluvionare, suprapuse pe depozite de argile și marne), cu vegetație palustră și o faună bogată în nevertebrate (coleoptere, heteroptere, crustacee), vertebrate (reptile, amfibieni) și păsări. Rezervația naturală a fost creată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunei
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
creată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunei sălbatice. Flora este constituită din specii arboricole de răchită căprească ("Salix caprea"), zălog ("Salix cinerea") sau arin ("Alunus glutinosa"). Vegetația ierboasă are în componență mai multe specii de plante higrofite; dintre care unele protejate la nivel europeanastfel: ferigă de apă ("Nephrodiun thelypestris"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), buzdugan de apă ("Sparganium simplex"), mirgău ("Scutellaria galericulata"), boglari ("Ranunculus sceleratus"), sânzâiene (din specia
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
Izbucul Mare" și "Izbucul Mic") cu un impresionant debit de apă. Aria protejată se suprapune sitului Natură 2000 - "Tușa - Barcău" și dispune de tipuri de habitate cu păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" (păduri dacice de fag și carpen cu vegetație de colțișor). Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), stejar ("Quercus robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
Almaș), cu rol de protecție pentru o comunitate de narcise ("Narcissus stellaris" și "Narcissus augustifolius"); specii floristice cunoscute de localnici sub denumirea populară de "cocoroțele". Aria protejată reprezintă o pajiște naturală (la izvoarele pârâului Jernău) înconjurată de dealuri acoperite cu vegetație forestiera și ierboasa ce adăpostește o gamă floristica variată. Pâlcurile de pădure sunt constituite din arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur") gorun ("Quercus petraea"), cer ("Quercus cerris"), carpen ("Carpinus betulus") tei pucios ("Tilia cordata"), ulm ("Ulmus campestre
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
de luptă HMS "Copilul tunetului" distruge doi tripozi înainte de a fi scufundat de către marțieni, dar lupta sa permite vasului care-l transportă pe fratele naratorului să pornească spre continent. La puțină vreme după aceea ia sfârșit orice apărare organizată, iar vegetația marțiană cunoscută sub numele de „iarba roșie” începe să cotropească teritoriul englez aflat acum sub stăpânirea marțienilor. Naratorul și un preot din Walton se refugiază într-o clădire ruinată din Sheen, care este aproape distrusă în momentul în care lângă
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri de zone de vegetație datorită unei mari varietăți de condiții de microclimat: stepă, silvostepă și pădure. Au fost desemnate aici următoarele arii protejate: Dealul Istrița aflat la nivelul zonei somitale și situl Stânca Tohani aflat în arealul de vest. Administrativ se întinde pe teritoriul
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
zonă se întâlnesc izvoare sărate cu hidrogen sulfurat la nivelul anticlinalului nord-estic al Văii Rele. Se întâlnește la nivelul Istriței o mare varietate de condiții de microclimat pe suprafețe mici, destul de clar separate. Apar astfel trei tipuri de zone de vegetație: Împădurite (parțial), sunt pantele nordice și estice. În ultima jumătate de secol s-au adăugat în zona superioară pe versantul sudic al dealului în zona stâncoasă (calcaroasă) plantații de pin negru, cu rol de protecție împotriva căderilor de bolovani. Zone
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
arheologiei realismului. E vorba de semne plastice cu înțelesuri deopotrivă concrete și abstracte. Pe scurt, par scheme care se însuflețesc prin dezvoltări concrete, foșnitoare, fără o identitate precisă. Aceste scheme înfrunzesc, ca acel zero, geometrie pură, din care transpar iarba, vegetația arborescentă; întreaga lui artă se naște din balansul dintre imaginea unei idei, de regula neeroice, nepretențioase, nesofisticate, și dinamica ei imprevizibilă la nivelul soluțiilor plastice, a scriiturii plastice, de o impresionantă naturalețe și bogăție. Pictorul modern nepeisagist se lasă cotropit
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
pârâul cu toponimul ""Pârâu al Cetățelii"", pârâu al cărui debit este preluat de Râul Mare înspre Avrig. Din cauză că locul unde este amplasată cetățuia este împădurit, un prim lucru obligatoriu continuarii cercetărilor a fost defrișarea terenului de copacii căzuți și de vegetație. Analizând topografia zonei precum și unele indicii al existenței unor structuri de apărare sau semne de amenajări interioare, a fost executată o secțiune lată de 1,5m și lungă de 7m în partea inferioară terasei pe care se afla situl. Secțiunea
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
secțiunea a II-a este de reținut următoarele: În total s-au făcut 10 secțiuni și ca urmare nu s-a descoperit niciun vas ceramic sau alte piese arheologice. S-a constatat că starea actuala a sitului este rodul acțiunii vegetației și a unor căutători de comori, după părerea dr. P.B.Munteanu, aceștia nu ar fi căutători ocazionali, ci militari, ținând cont de dimensiunea gropilor identificate în interiorul fortificației. Militarii fiind identificati de către arheolog ca făcând parte din Regimentul I de Graniță
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
ipoteza nefinalizării lucrărilor de apărare. Starea actuală a zidăriei permite, de asemenea, discuția ipoteticei distrugeri intenționate, așa cum s-a întâmplat potrivit informațiilor documentare la Landskrone. Urmele slabe de cărbune, evidente în ambele cazuri, sunt urmare a defrișării prin incendiu a vegetației și a unor focuri ocazionale în perioada de folosire a fortificației de la Tălmăcel. Există încă o notă comună, definitorie pentru cele două fortificații: dimensiunile reduse în comparație cu fortificațiile învecinate de la Sadu, Rășinari, chiar Tălmaciu (Landskrone): aproximativ 20 m segmentul lung al
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]