144,219 matches
-
constituția federală, Elveția fiind astfel o democrație directă. Consiliul Federal constituie guvernul federal, conduce administrația federală și îndeplinește funcția colectivă de șef al statului. Este un organism colegial format din șapte membri, aleși pe un mandat de patru ani de Adunarea Federală care îi și supervizează activitatea. Președintele Confederației este ales de Adunare din cei șapte membri, de regulă prin rotație pentru un mandat de un an; președintele conduce ședințele de guvern și îndeplinește și funcțiile de reprezentare internațională. Președintele rămâne
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
federal, conduce administrația federală și îndeplinește funcția colectivă de șef al statului. Este un organism colegial format din șapte membri, aleși pe un mandat de patru ani de Adunarea Federală care îi și supervizează activitatea. Președintele Confederației este ales de Adunare din cei șapte membri, de regulă prin rotație pentru un mandat de un an; președintele conduce ședințele de guvern și îndeplinește și funcțiile de reprezentare internațională. Președintele rămâne însă un "primus inter pares" fără puteri adiționale, rămânând și ministru cu
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
numele de „formula magică”. La alegerile din 2007, locurile în Consiliul Federal s-au distribuit astfel: Funcția Curții Supreme Federale este aceea de a judeca apelurile împotriva deciziilor celorlalte curți federale sau ale curților supreme cantonale. Judecătorii sunt aleși de Adunarea Federală pentru mandate de șase ani. Teritoriul Elveției este supus la trei jurisdicții legale: comuna, cantonul și nivelul federal. Constituția federală din 1848 definește un sistem de democrație directă (uneori denumit "semidirectă" sau democrație reprezentativ-directă, fiind susținută de instituții comune
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
a fost ales deputat în parlamentul României în circumscripția Botoșani, și va fi reales în toate legislaturile, până la moartea sa. Aflat în spital, la sfârșitul lunii ianuarie 1965 a primit delegația circumscripției electorale Răcari. Alegătorii îl propuneau candidat în Marea Adunare Națională. Lauda zapezii
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
transgresarea acestuia și respingea, în orice caz, atingerile artei cu politicul. Atunci? Adevărul este că nemulțumirea față de onirici nu a pornit de la literatura lor, ci de la manifestarea unora dintre ei în viața publică. La cenaclul lui Miron Radu Paraschivescu, la adunările scriitoricești mai largi, cum a fost acea faimoasă întâlnire a tinerilor scriitori cu Ion Iliescu, în ipostaza sa de atunci de prim secretar al C.C. al U.T.C., un D. Țepeneag, un V. Ivănceanu puneau întrebări incomode, sfidătoare, care băteau
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. Abandonând misiunea de a "restaura ordinea", el a fondat o mișcare naționalistă turcă cu baza la Ankara. În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de președinte al Adunării Naționale. Același parlament a respins Tratatul de la Sèvres. Kemal a declanșat un război patriotic pentru a alunga forțele militare engleze, franceze, italiene, armene și grecești din Turcia. Englezii, francezii și italienii au recunoscut regimul său și s-au retras. Trupele
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928. În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de "Atatürk", însemnând "tatăl turcilor". Principiile politice ale lui Atatürk, așa numitul "Kemalism", au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului. Înainte de aceasta, în 1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
Deși a fost un susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în 1950 "Casa cu turn" statului român, și se mută înapoi în București, unde deține o casă în apropierea Muzeului Zambaccian. Între 7 și 11 ianuarie 1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer și Anton Moisescu sunt președinții interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcție care îl propulsează vremelnic pe scriitor în poziția de șef al statului. Contribuțiile literare, dar și afinitățile ale politice, fac să i se acorde, în 1961, „Premiului Lenin pentru Pace”. Suferă un infarct care îi afectează vorbirea și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în fața divinității. Regele putea să condamne pe orice persoană la închisoare fără judecată, emițând scrisori sigilate-"lettre de cachet". Monarhia franceză nu era însă despotică. Regele era împiedicat de legile și cutumele regatului său și existau multe organisme independente, ca Adunarea Clerului, care dețineau drepturi și privilegii asupra cărora regele nu putea interveni, fiind garantate de lege. Regele emitea legi după ce își consulta consilierii chiar dacă nu era obligat să le accepte opiniile. Miniștrii dețineau o putere considerabilă. Controlorul general era cel
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sfert. Dijma asigura întreținerea preoților și localului bisericii, sprijinul săracilor, dar cea mai mare parte din ea ajungea la episcopi și abați, stârnind nemulțumiri în rândul clerului inferior și țăranilor. Clerul avea multe privilegii, fiind scutit de impozite. În locul impozitelor, Adunarea clerului, dominată de episcopi, a convenit cu regele să plătească anual coroanei o sumă de "don gratuit" (dar gratuit), situându-se sub 5% din venitul clericilor. Funcțiile bisericii se extindeau dincolo de practicarea religiei, preoții având largi atribuții de cenzori, ocupându
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
egali în față legii. În lupta împotriva regelui și a orginelor privilegiate, pentru că aceștia s-au aliat că să mențină rezistență în față atacului burghez, burghezii au avut nevoie de sprijinul populației Parisului. În iulie, regele a încercat să dizolve Adunarea Națională cu forță, dar a fost împiedicat de insurecția populației sărace,meșteșugarii, muncitorii din Paris, insurecție care a culminat cu căderea Bastiliei, ceea ce a salvat Adunarea Națională și a asigurat succesul revoluției. Revoluția populară a fost cea de-a treia
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au avut nevoie de sprijinul populației Parisului. În iulie, regele a încercat să dizolve Adunarea Națională cu forță, dar a fost împiedicat de insurecția populației sărace,meșteșugarii, muncitorii din Paris, insurecție care a culminat cu căderea Bastiliei, ceea ce a salvat Adunarea Națională și a asigurat succesul revoluției. Revoluția populară a fost cea de-a treia revoluție, generată de criză econonomica și de creșterea prețului pâinii. O a patra revoluție produsă de criza economică și de recoltele proaste a fost cea a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de criză econonomica și de creșterea prețului pâinii. O a patra revoluție produsă de criza economică și de recoltele proaste a fost cea a țăranilor, care a început în primăvară 1789, aceștia militând pentru abolirea obligațiilor feudale și a corvezilor. Adunarea Națională a încercat să-i pună capăt prin decretele din august. La 20 august 1786, controlorul general al finanțelor, Calonne, i-a comunicat regelui că guvernul se află în pragul falimentului. Veniturile pentru 1786 urmau să fie de 476 milioane
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nobili, cler, și stările periferice. Susținea că va aduce 80 milioane de livre, mai puțin însă decât deficitul prevăzut pentru 1786. Știind că parlamentele se vor opune planurilor sale, l-a convins pe rege să convoace pentru aprobarea reformei o Adunare a notabililor în februarie 1787, dar cu membri aleși de rege, Calonne neprevăzând o opoziție serioasă. Dar au fost aleși membri de frunte ai parlamentelor, prinți, nobili mari și episcopi, aceștia atacând propunerile lui Calonne. Clerul avea cel mai mult
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Astfel, s-au convocat Stările Generale. În aprilie 1787, regele l-a demis pe Calonne datorită opoziției pe care o înfruntă, înlocuindu-l cu Lomenie de Brienne, arhiepiscop de Tolouse, iar Lamoignon, președintele parlamentului de Paris, a devenit ministrul justiției. Adunarea notabililor nu a fost mai cooperantă cu Brienne, astfel, sesiunea s-a închis la 25 mai. Brienne a fost aspru criticat că fiind slab, dar a menținut impozitul funciar, începând un amplu program de reforme prin care aveau să dispară
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
întâlnit-o guvernul. S-au produs tulburări în multe capitale provinciale în care se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru a stabili sprijinirea parlamentelor. S-au alăturat și o Adunare a clerului de partea parlamentelor, rupând îndelungată tradiție de loialitate față de coroana, condamnând reformele. Au votat un don gratuit de mai puțin de un sfert din cât ceruse coroana. Financiarii nu mai voiau să împrumute bani guvernului, datorită crizei economice
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
organism îi va diminua puterea. Parlamentul din Paris a revenit în septembrie și a declarat că Stările Generale trebuiau să se întrunească. Dar și-a pierdut popularitatea. Burghezia participase prea puțin la agitația politică condusă de nobili și cler și Adunarea notabililor. Era rândul burghezilor ai stării a treia. Au început să bănuiască că ordinele privilegiate s-au opus despotismului ministerial pentru că voiau puterea. Au cerut dublă reprezentare pentru starea a treia și vot individual în locul celui pe stări. Știau că
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
membri adulți de sex masculin a primelor două stări privilegiate aveau un vot pentru alegerea deputaților lor. Deputații stării a treia urmau să fie aleși printr-un complicat sistem de alegeri indirecte. Bărbații de peste 25 de ani au votat în adunarea de la nivelul parohiei sau breslei lor dacă au plătit impozitele. Alegeau reprezentanți care alegeau deputați la rândul lor. Electorii celor trei stări au redactat caietele de doleanțe și sugestii de reforma. Starea Întâi cerea că episcopii să nu aibă mai
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
consimțământ și pentru echitate fiscală, solicitând și votul individual și promovarea după merit. Militau și pentru o economie de piață. Toate erau însă împotriva unei puteri regale absolute și doreau un rege ale cărui atribuții să fie limitate de o adunare reprezentativă, care să aibă dreptul de a vota impozitele și legile. Există un dezacord major în privința votului individual. Guvernul nu a încercat să influențeze alegerile și nu a avut nici un candidat. Clerul a ales parohi, 51 din 303 deputați fiind
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
câteva săptămâni de impas, la 10 iunie, starea a treia a votat o moțiune prin care verificările urmau să fie începute. Pe 17 iunie, după ce s-au alăturat preoții stării a treia, 491 la 90 au votat să se intituleze Adunarea Națională. Starea a treia pretindea că întrucât reprezenta majoritar națiunea, avea dreptul să-și rezolve propriile probleme și s-a decis în privința impozitării. La 19 iunie, clerul a votat să se alăture stării a treia. Pe 23 iunie, regele a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
se disperseze și să se întrunească separat. 151 de clerici s-au alăturat stării a treia. După o zi, 47 de nobili, printre care și ducele d' Orleans, s-au alăturat stării. La Paris s-au desfășurat demonstrații populare în favoarea Adunării. La 27 iunie, regele a cedat și și-a revocat decizia din 23 iunie și a ordonat nobililor și clerului să se alăture stării a treia și să voteze individual. Parisul a exultat, și părea că toate cele trei stări
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
800 de soldați au fost mobilizați în regiunea Parisului, iar la 1 iulie încă 11.500 de soldați au mai fost aduși. Efectivele militare au crescut de la 4.000 la 20.000. Regele și sfătuitorii săi erau gata să dizolve Adunarea Națională, cu forță. Dar Adunarea a fost salvată de revoltă populației orașului. La sfârșitul lunii iunie, gazetarii și adepții ducelui d'Orleans și-au stabilit un cartier general permanent la Palais Royal, adunându-se în fiecare seară mii de oameni
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mobilizați în regiunea Parisului, iar la 1 iulie încă 11.500 de soldați au mai fost aduși. Efectivele militare au crescut de la 4.000 la 20.000. Regele și sfătuitorii săi erau gata să dizolve Adunarea Națională, cu forță. Dar Adunarea a fost salvată de revoltă populației orașului. La sfârșitul lunii iunie, gazetarii și adepții ducelui d'Orleans și-au stabilit un cartier general permanent la Palais Royal, adunându-se în fiecare seară mii de oameni, pentru a-i ascultă pe
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pe oratorii revoluționari, locul de unde avea să fie dirijată mișcarea populară pariziană. La 11 iulie, Ludovic avea 30.000 de soldați în jurul Parisului și Versailles-ului. L-a demis pe Necker. Alarmați, deputații au crezut că Ludovic avea să dizolve Adunarea și îi va aresta pe cei mai importanți membri ai săi. Vestea demiterii lui Necker a ajuns la Paris, iar parizienii s-au adunat la Palatul Regal (Palais Royal), unde oratorii i-au îndemnat să se înarmeze cu muschete și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]