145,175 matches
-
de după fuga lor, Kazik moarte înghețat după ce a rătăcit drumul în timp ce căuta lemn de foc, fiind îngropat mai târziu de ceilalți fugari. După mai multe zile de călătorie prin zăpezile din Siberia, grupul ajunge la Lacul Baikal. Ei o întâlnesc acolo pe Irena (Saoirse Ronan), o tânără poloneză, care le spune că părinții ei au fost uciși de soldații ruși la o fermă colectivă de lângă Varșovia. Dl. Smith își dă seama că povestea ei este o minciună deoarece Varșovia era ocupată
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
mișcarea, fără să se fi dezinteresat de problemele strict culturale, a devenit din acel moment, mai hotărât politică sau, mai degrabă, politico-religioasă, ajungând sub patronajul promotorului modernismului islamic, Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī, care s-a instalat la Cairo în 1879, punând acolo bazele unei noi școli a islamului. Începutul Renașterii arabe este dat de creștini în contextul specific al ansamblului siro-libanez. Acești intelectuali au constatat eșecul confesionalismului în promovarea, față de Europa, a unei patrii unite. Ei s-au preocupat de regruparea diferitele
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
și ai științelor limbii. La Beirut a intrat în legătură cu misionarii protestanți americani, cărora le corecta scrierile în arabă și pe care îi ajuta la traducerea Bibliei. În 1863, când Buțrūs al-Bustănī a înființat Școala Națională, a fost invitat să predea acolo gramatica și să participe la revizuirea și corectarea primei părți din marele dicționar enciclopedic semnat de acesta. Mai târziu, este profesor la Școala Patriarhala și la instituția care va deveni apoi Universitatea Americană din Beirut. Nășīf al-Yăziğī s-a preocupat
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
reiese din documentele istorice din anul 1405, „villae olachales: ... Gîlgău ...”. Mihail Rácz înscris în catalogul "J. Siebmacher’s" cu titlul Rácz II., a fost înnobilat de către Ștefan Báthory, regele Poloniei pe 16 Octombrie 1581, în tabăra de la Pskov (Rusia). Tot acolo regele îi acordă pe 16 Noiembrie 1581 lui Mihail Rácz și titlul „Rácz de Nemes-Prad”. Din analiza cronologică a titlurilor nobiliare din catalogul "J. Siebmacher’s" se observă că după trei ani de la înnobilarea lui Petru Rácz, în anul 1581
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
orice participare la mișcarea ecumenică. A fost mobilizat în 1939 ca sanitar în armata franceză. În 1940 a căzut în prizonieratul armatei germane și a fost internat în lagărul de prizonieri de război de la Colditz, unde a rămas până în 1945. Acolo a susținut conferințe în care a combătut ideologia nazistă. Reîntors din captivitate, și-a reluat învățământul ecleziologic la Saulchoir, de data aceasta la Étiolles, aproape de Paris. a lucrat cu „înverșunare” și a publicat numeroase articole, articole de actualitate în revista
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea războiului. La sfârșitul lui 1956, este fixat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului și exegetului sulpician Jean-Julien Weber, neputând lua parte la activitățile ecumenice, el "își pregătește acolo propria Biserică" și, privat de dreptul de a preda la facultatrea de teologie, duce o activitate pastorală. Abia începând din 1960 orizontul său se va degaja puțin câte puțin. După această condamnare la tăcere în cursul pontificatului papei Pius al
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
XIII-lea, a fost, în sfârșit, numit consultor al comisiei teologice de pregătire a Conciliului anunțat de papa Ioan al XXII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965) ca expert ("peritus"). Acolo, el își ținea un jurnal, care va fi publicat în 2002. Începând din 1963, în sfârșit eliberat de suspiciunea care apăsa asupra lui, Congar este recunoscut public și produce o sumă considerabilă de articole și de cărți. Călătorește în America Latină
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
a naște la prietena ei, Nastasia (Gabriela Rătescu), care se măritase cu milițianul Vlăduț. Fata nu reușește să ajungă la oraș și o apucă durerile facerii pe drum, născând în clădirea gării. Grigore se duce la spital și o vede acolo pe Amalia, dându-și seama că fata nu l-a mințit că era gravidă. Nea Gheorghe își primește fata cu răceală. Cuprins de remușcări că nu a crezut-o, Grigore o caută pe Amalia și îi spune că vrea să
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
considerând că pesimismul cărții ar avea repercusiuni negative asupra carierei înfloritoare a autorului. El i-a sugerat scriitorului să mai aștepte 20 de ani înainte să o publice, dar acesta a închis cartea într-un seif și a uitat-o acolo. Manuscrisul avea să fie descoperit abia în 1989 de un strănepot al lui Jules Verne, fiind publicat pentru prima oară în 1994 la editura Hachette. În acest roman Jules Verne face unele dintre cele mai avangardiste previziuni ale sale, printre
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Formația, conform lui Stump, „nu a dormit niciodată undeva unde putea face un duș [...] Era o fată cu care iubita lui Andy pe atunci mergea la scoala care ne lasă să dormim pe podeaua ei, dar noi am fi fost acolo doar pentru vreo patru ore la un anumit timp. Era nebunește”. Cum formația progresa, Wentz a luat versurile extrem de în serios în contrast cu Stump, care era textierul principal al formației pe atunci. Certurile din timpul sesiunilor de înregistrare au dus la
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
În frunte sunt Letold și Gilbert de Tournai, apoi vin Godefroy și fratele său, Eustache. După cucerirea orașului, cruciații îi propun coroana de rege al Ierusalimului, dar el refuză pe motiv că nu poate să poarte o coroană de aur, acolo unde Iisus Hristos a trebuit să poarte o coroană de spini.El acceptă atunci responsabilitatea de apărător al Sfântului Mormânt cu titlul de baron. Tocmai în calitate de apărător al Sfântului Mormânt, el a constituit, după modelul unei grupări de călugări pe
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
respins totuși solicitările de a reveni pentru a pune capăt războiului civil în care se înfruntau succesorii săi. Doar în 308, a redevenit consul și a acceptat, la propunerea lui Galerius, să meargă la întrevederea de la Carnuntum din 11 noiembrie: acolo, l-a obligat pe Maximian să pună capăt tentativei de revenire la putere, în vreme ce Licinius a fost numit August în locul lui Severus ucis de către Maxentius. Aceasta a fost însă ultima sa intervenție în afacerile politice ale imperiului: acolo i s-
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
11 noiembrie: acolo, l-a obligat pe Maximian să pună capăt tentativei de revenire la putere, în vreme ce Licinius a fost numit August în locul lui Severus ucis de către Maxentius. Aceasta a fost însă ultima sa intervenție în afacerile politice ale imperiului: acolo i s-a cerut să reia purpura pentru a pune capăt uzurpării lui Maxentius, el a răspuns textual că preferă să cultive varză în palatul său din Dalmația. Nu a mai plecat din Split în anii care au urmat, nici măcar
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
era blocat de o transenă, care îi dă forma de tribunal. Deci nu avea în față o scară care urcă, ci o scară care coboară către o poartă boltită ce îi dă acces la nivelul inferior al vestibulului, și de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două rânduri formând trei aripi distincte. Încăperea este luminată de două luminatoare simetrice aflate pe muchiile de est și de vest. Accesul acolo se face prin trei uși aflate pe muchia sudică. Este posibil ca acesta să fie principala sală de audiențe a palatului. Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele prevăzute cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ei Valentinian în 425 în perioada petrecută la Salona înainte de a cuceri Ravenna. Mausoleul lui Dioclețian a rămas, în tot cazul, intact, întrucât a fost menționat de Ammianus Marcellinus în relatarea unei tentative de furt al robei de purpură păstrată acolo, în timpul domniei lui Constanțiu al II-lea, în 356-357. În secolul al V-lea, a făcut și el aluzie la mausoleu. După moartea lui Aetius, Dalmației, Marcellinus, s-a răzvrătit și a guvernat provincia într-o manieră autonomă până la asasinarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
este dedicată mica biserică de pe drumul de rond de deasupra Porții de Aur. Probabil acesta este indiciul prezenței creștinismului încă de la fondarea palatului, în relație cu o funcțiune inițială de manufactură de stat. Un alt sfânt onorat la Split, pentru că acolo a suferit martiriul, este un anume Anastase, un "fullo" (presator de lână), meserie de așteptat să fie practicată într-un astfel de context. În cele din urmă, planta care dă probabil numele sitului, Aspalatho, este "genista acanthoclada", utilizată pentru producerea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
că s-a interesat de palatul lui Dioclețian a fost , care, la întoarcerea dintr-o călătorie în Aheea și în Epir, s-a oprit la Split și la Salona în 29 și 30 iulie 1436 pentru a copia inscripțiile de acolo. Prima descriere datorată unui erudit local, scrisa în croată, a fost făcută de Marko Markulić la sfârșitul secolului al XV-lea. El a descris templul lui Jupiter și menționează că „Rotonda” (adică Vestibulul) încă mai avea fragmente de mozaic fixate
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
împotriva Țării Românești, condusă de Vlad Țepeș. Este și locul în care se face referire la Brăila în legătură cu însăși prezența sultanului în oraș: „Șahul a venit la Brăila (în text Ibrail sau Berail), unde a petrecut sărbătoarea (îyd). Și de acolo a pornit spre Adrianopol”. Izvoarele diplomatice din cancelaria Țării Românești își încep activitatea din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, din punct de vedere intern, cel mai vechi document cunoscut până acum este privilegiul acordat negustorilor brașoveni și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
un mic perete de pietre uscate și resturile unei vetre antice pe solul taluzului din roci detritice al avenului. Armând Viré consideră că aceste vestigii ar fi fost lăsate de învinșii din Războiul de 100 de ani. «Au fost găsite acolo cenușă, cărbuni, resturi specifice bucătăriei și arme» care au fost expuse mai tarziu într-o vitrină la intrarea peșterii, în așa fel încât să fie accesibile publicului. Avena a fost locuită de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la sfârșitul secolului
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
chap. ÎI, p. 37 (Avena și răul subteran din Padirac (Lot): istoric, descriere, explorare, amenajare(1889-1900), Paris, Editura Ch. Delagrave, 1900, 180 p. ( pagina consultată on line pe 4 mai 2012), capitolul ÎI («Istoric-Explorare») p. 37): «Și nu departe de acolo am văzut de asemenea puțul din Padirac... de unde locuitorii acestui ținut extrag un salpetru de foarte bună calitate coborând în prăpastie cu instalații foarte periculoase.» Le Lot, capitolul Routes, de Rocamadour à Souillac p 271- 276, Armând Viré - Reeditarea lucrării
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
Edmond Rostand, Franz Moor din "Hoții" de Friedrich Schiller ș.a. A ajuns în funcția de director de scenă și a fost numit artist societar de clasa I. S-a transferat în 1944 la Teatrul Giulești din București. Printre rolurile interpretate acolo sunt de menționat următoarele: Sofroniy din "Mireasa desculță" de András Sütő, Dasbourough din "Ascensiunea lui Arturo" de Berthold Brecht, Svetlovidov din "Cântecul lebedei" de Anton Cehov ș a. În afară de activitatea artistică, Aurel Ghițescu a fost și profesor la Conservatorul de
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
fostul ei soț, aducându-i multă dezamăgire. O parte din film a fost turnat la Dnepropetrovsk, scena din restaurant la Pușcino (regiunea Moscova), iar stadionul cu un alergător la Kiev. Dnepropetrovsk a fost ales ca loc principal de filmare pentru că acolo a trăit Iuri, fratele scenaristului Victor Merejko. Actorii au fost cazați la Hotelul „Dnepropetrovsk”. Scena de dans a lui Stasik (Iuri Bogatîriov) cu soacra sa Maria Konovalova (Nonna Mordiukova) a fost filmată la restaurantul „Рассвет” din imediata apropiere a Parcului
Rubedeniile () [Corola-website/Science/328877_a_330206]
-
a fost singurul care a primit o invitație și că niciunul dintre oaspeți nu îl cunoaște pe Gatsby. Există multe teorii pe acest subiect: cum că ar fi un spion german, un prinț sau chiar un asasin. Nick o vede acolo pe Jordan, iar cei doi se întâlnesc cu Gatsby, care este surprinzător de singur și de izolat. Majordomul lui Gatsby o informează mai târziu pe Jordan că acesta dorește să vorbească cu ea între patru ochi. Gatsby începe să se
Marele Gatsby (film din 2013) () [Corola-website/Science/329374_a_330703]
-
A primit acest nume emblematic,pe când era doar un copil,de la tatăl său care a fost uimit de sfințenia sa precoce. Așa este invocat în toată Turcia(cu pronunția turcească “Mevlana”). Deseori se adaugă “din Rum”-din Anatolia (bizantină)-căci acolo și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Întreaga lume musulmană îl cunoaște sub numele de Rumi. E foarte greu să despărțim,în biografia lui Mawlana Jalal ad-Din, partea de istorie și partea de legendă. În general, datele biografice
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]