15,564 matches
-
și nu justiția statală! Cartea descrie extrem de sentimental, cu emoție și sensibilitate toată pățania fetei, toată copilăria ei săracă, căsătoria ei aranjată, agresivă. Arată sărăcia unor părinți analfabeți, legislația tribală care dăinuie paralel cu cea statală și amănuntele despre cultura arabă a acestui loc reies din rândurile cărții... În Yemen, este un obicei ca bărbații sa mănânce, să mestece qat, iar cultivarea qatului este o preocupare de bază a acestora, din care Yemenul pierde mult din apă. Apa și așa limitată
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
a putut ține 2 soții din 2 surori. Mai avem și pe cea de a doua soție a tatălui lui Najoud care trăiește din cerșetoria de pe străzi, pentru că greșit s-a înțeles că un musulman poate avea 2 soții... unii arabi respectându-și pe jumătate din atribuțiuni... la întreținerea femeii lipsind însă... Pe 16 septembrie 2008, Nojoud se întoarce liberă din nou la scoală, în clasa a doua. Trăiește în familia părinților, iar povestea tristă a căsătoriei a rămas închisă în
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
la TV sau presă... Fostul soț a lui Nojoud este achitat prin pronunțarea divorțului și nimeni nu știe unde este... Iar avocata unicei fete divorțate la 10 ani într-un tribunal oficial rămâne printre cele mai cunoscute femei în țările arabe, dar și mult criticată de unii ce o acuză ca a scos Yemenul din anonimat prin negativismul speței Nojoud... Rămân însă și acele ONG-uri, legale pentru drepturile femeii, apreciate de puțini și hulite de mulți, dar totuși existente legal
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
întreaga familie. Tatăl lui Najoud e în continuare șomer (vorbim de 2009). Iar când nu găsesc bani de chirie, frații și surorile mai mici continuă să cerșească pe stradă... În ciuda acestora, micuța noastră Nojoud merge la școală, îi place limba arabă, Coranul și matematica. Dorește să ajungă avocat. Drepturile de autor pentru această carte îi vor îngădui să își finanțeze studiile să devină avocat.
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
caii pe care concurenții îi călăresc sunt special antrenați. Aceștia trebuie să aibă mai mult de patru ani, fiind de preferat caii de înălțime medie pentru că cei înalți nu sunt ușor de manevrat, prin urmare cei mai potriviți sunt caii arabi sau cei turcești. Jocul are două reprize a câte 45 de minute. Cel care dă semnalul începerii jocului este çavușul, care, înainte de joc prezintă folosind cuvinte de laudă jucătorii care se salută reciproc la mijlocul terenului, după care urmează o paradă
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
palmă deschisă, în mijlocul căreia se găsește un ochi. Ca amuletă, este folosită, de cele mai multe ori, ca protecție împotriva deochiului. La evrei, ochiul poate fi înlocuit de steaua lui David). Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة - înseamnă cinci în limba arabă). Deochiul este o credință populară caracteristică multor popoare și culturi ce presupune provocarea unei daune unei persoane, animal sau lucru prin simpla admirație îndelungată, mai ales atunci când intervine și invidia. Deochiul este o teamă reală în lumea islamică, fiind puternic
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
pe care îl trezesc este aproape universal, amuletele sunt îndeobște asociate cu vechii egipteni, care le purtau peste tot, chiar și în mormânt.” Nu este de mirare că ḫamsa reunește simbolul ochiului, cu o tradiție atât de mare în spiritualitatea arabă cu simbolul cifrei cinci, pe fundalul mâinii, dar este de asemenea de observat numele secundar al simbolului: mâna Fatimei. Probabil practica scrierii numelui unui zeu pe amuletă se transformă în asocierea cu o persoana sfântă, pentru mai multă putere magică
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
legat de at-tasawwuf, care înseamnă în arabă “cale”. Sufismul a existat cu mult înainte de a fi desemnat prin numele său. Denumirea de al-soûfi apare prima dată în 776, fiind atribuită unui ascet irakian. O altă etimologie leagă cuvântul de termenul arab sâfa, sâfwa (puritate), în timp ce alții vorbesc despre cuvântul grecesc sophos, sophia (înțelepciune) de la care ar derivă. Sufismul își are originile în spațiul musulman și scopul său este cunoașterea lui Dumnezeu Unul, o cunoaștere nu atât intelectuală, cât una spirituală, prin
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
este lumea și ființă umană) fără a intra în conflict cu teologia dogmatica. Iar "beția" iubirii corespunde din punct de vedere simbolic cu stările cunoașterii. Iubirea reflectă și ea o frumusețe interioară care este pecetea Unității în suflet at-tawhid. [tawhid arab - afirmarea unicității divine (wahid unic); în mod curent tawhid desemnează rostirea Mărturisirii de credință, recunoașterea Unicității și implicit a Unității divine; în Sufism, rezumă toate gradele de cunoaștere ale Unității, simbolizând "unificarea” cu Principiul] Printre autorii sufiți se regăsesc și
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
wahid unic); în mod curent tawhid desemnează rostirea Mărturisirii de credință, recunoașterea Unicității și implicit a Unității divine; în Sufism, rezumă toate gradele de cunoaștere ale Unității, simbolizând "unificarea” cu Principiul] Printre autorii sufiți se regăsesc și unii precum: Ibn Arabi, Ahmad ibn al-Arif, Suhrawardi Alep, al-Junayd, Abu-l Hasan ash-Shadhili (أبو الحسن الشاذلي), care manifestă o atitudine profund intelectuală, ei privind Realitatea divină că esența universală a oricărei cunoașteri. Alții precum: Umăr ibn-al Farid (عمر بن علي بن الفارض), Mansur al-Hallaj
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
karma în hinduism), ea nu se manifestă direct prin stilul aparte al expresiei, rolul ei fiind implicit. Iubirea este superioară fricii, așa cum cunoașterea este superioară iubirii. Ahmad ibn al-Arif spunea despre iubire (el-mahab-bah)că este: " începutul căilor extincției" (fana) [fana arab - extincție, evanescenta. Desemnează în sufism extincția limitelor individuale în starea de Unire cu Dumnezeu. Contrară lui baqa (subzistență). Apare în versetul coranic " Totul (pe pamant) este menit stingerii (fan); nu va rămâne decât față Domnului tău, esența a majestății și
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
menit stingerii (fan); nu va rămâne decât față Domnului tău, esența a majestății și generozității”. și colina de pe care se coboară spre treptele nimicirii (al-mahu) este ultima dintre trepte unde avangardă simplilor credincioși întâlnește ariergarda celor aleși).” De asemenea Ibn Arabi vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu care nu poate fi limitată de vreo credință "Cel ce-l adoră pe Dumnezeu în Soare, văd Soarele și cei ce-l adoră în lucrurile vii, văd un lucru viu și cei ce-l adoră
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
fără seamănm îl văd pe cel ce nu are nimic asemănător Lui. Nu vă apropiați în mod exclusiv de nicio credință, altminteri n-o să mai ajungeți să percepeți întreg Adevărul.” "Those who adore God în the sun" (says Ibn al-‘Arabi) "behold the sun, and those who adore Him în living things see a living thing, and those who adore Him în lifeless things see a lifeless thing, and those who adore Him aș a Being unique and unparalleled see that
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
șo that you disbelieve în all the rest; otherwise, you will lose much good, nay, you will fail to recognize the real truth of the matter.” În Coran se precizează " Oriunde vă veți întoarce acolo este fața lui Allah". Ibn Arabi și-a exprimat atitudinea liberală a credinței chiar într-unul din poemele sale: De asemenea cunoașterea vine din iluminare,revelație și inspirație. Sufitul spune: "Privește în inima ta, pentru că Împărăția Domnului este cu tine. Acela care se cunoaște cu adevărat pe
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Fușuș el-Hikam)- sinteză a pozițiilor sale doctrinare și "Interpretul dorințelor ardente" (Tar juman el-ashwaq)- culegere de poezii având că sub iubirea mistica. Unul din fundamentele doctrinei sale este Wahdad el-Wujud (Unicitatea sau Unitatea Existenței universale, a Ființei, a Realității). Ibn 'Arabi rămâne un reper esențial pentru calea sufita, numeroși maeștri comentând lucrările sale. Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi a fost un învățat iranian, mort în 898, supranumit al-Hakim ("Filozoful") pentru că a folosit formulările filozofiei elenistice. E cunoscut mai ales pentru Khatam
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
și soția lui ’Aziz nepermit să-i clasificăm ca “iubiți pasionali”- ’ushshq. În arabă ("عشق"), persană: "Eshgh", urdu "Ishq", dari: "Eshq", turcă Așk => înseamnă „dragoste”. O situație extremă, o dragoste atât de pasională și profundă, încât ’ishq este percepută de arabi ca fiind un lucru imoral. Câteodată este catalogată ca un tip de nebunie (junun) care nu este nici aprobată, nici dezaprobată. Medicina tradițională britanică se raportează la ’ishq ca la o boală mentală cauzată de perceperea frumuseții exagerate a unei
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
298/910), Slibli (d.334/946), Hallaj (d. 309/922) și, în mod special Nuri (d. 295 /907) care s-a autodenumit ’ashiq (iubitul lui Dumnezeu) , angrenând cuvântul ’ishq în discursurile lor. Este utilizat de asemenea și de Ibn al-’Arabi (d. 638/1240) și de alți importanți sufiți arabi din perioada târzie. Totuși, ’ishq niciodată nu a fost considerat cel mai important concept al sufismului în mediul arab la fel cum s-a întâmplat în mediul Persic. Fără nici o îndoială
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
922) și, în mod special Nuri (d. 295 /907) care s-a autodenumit ’ashiq (iubitul lui Dumnezeu) , angrenând cuvântul ’ishq în discursurile lor. Este utilizat de asemenea și de Ibn al-’Arabi (d. 638/1240) și de alți importanți sufiți arabi din perioada târzie. Totuși, ’ishq niciodată nu a fost considerat cel mai important concept al sufismului în mediul arab la fel cum s-a întâmplat în mediul Persic. Fără nici o îndoială aceste însușiri ale caracterului națiunii iraniene si-au pus
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
ishq în discursurile lor. Este utilizat de asemenea și de Ibn al-’Arabi (d. 638/1240) și de alți importanți sufiți arabi din perioada târzie. Totuși, ’ishq niciodată nu a fost considerat cel mai important concept al sufismului în mediul arab la fel cum s-a întâmplat în mediul Persic. Fără nici o îndoială aceste însușiri ale caracterului națiunii iraniene si-au pus amprenta asupra sufismului persan, care , în mod explicit, preferă "’ishq" în defavoarea "hubb/muhabba" ori al oricărui alt concept. În timpul
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
i (arabă: اسماعيلية - "ismă´īlīya") fac parte din cea de-a doua comunitate majoră șiită, după duodecimani. Secta ismailită s-a divizat la rândul ei în mai multe ramuri majore și grupuri minore în decursul unei istorii complexe care datează încă de la
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
majoră șiită, după duodecimani. Secta ismailită s-a divizat la rândul ei în mai multe ramuri majore și grupuri minore în decursul unei istorii complexe care datează încă de la mijlocul secolului al VIII-lea. Numele lor provine de la Ismă´īl (arabă: اسماعيل), (cca. 721-755), fiul cel mare al lui Ja’far as-Sadiq (699-765), al VI-lea imam șiit, care este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca.
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât ismailite cât și non-ismailite, imamul as-Sadiq l-a desemnat inițial pe Isma'il, ca fiind succesorul la conducerea poporului. Nu există nici un dubiu privind istoricitatea acestei desemnări, care se află la baza doctrinei
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
un prozelit foarte zelos în persoana lui Hamdan Quarmat, țăran irakian. În 890 întemeietorul sectei construiește lângă Kufa, "Dar al-hijra" „refugiul pentru imigranți”, care va deveni sediul noii mișcări. Numărul membrilor crește odată cu prozelitismul în rândul nabateenilor, țăranilor, meșteșugarilor și arabilor, ca o revoltă împotriva Califatului Abbasid. Organizația era o societate secretă cu un sistem comunitar. Comunitatea se susținea singură dintr-un fond creat prin contribuții, reprezentate de impozite. Întemeietorul a ajuns chiar să instituie sistemul comunitar al soțiilor și al
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
fost învins în apropiere de Bordeaux de umayyazi. În urma înfrângerii, Odo a fugit spre nord pentru a-l avertiza pe Charles Martel, majordom peste Neustria și Austrasia, de amenințare iminentă și de a face apel pentru asistență în combaterea avansului arab, care a primit în schimbul acceptării suzeranității france. Ducele, în vârstă de aproape 80 de ani, și-a reorganizat forțele sale împrăștiate, alăturându-le trupelor lui Charles Martel, care au luptat pe flancul franc stâng. Alianța i-a învins pe umayyazi
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
se mai aflau și alți răniți. Asistenta medicală de la cabinetul instituției se plânge însă că nu are materiale sanitare, iar Alberta merge să facă rost de medicamente. Între timp, tânărul (care nu putea să vorbească) este crezut a fi terorist arab și este bătut și apoi împușcat de revoluționari. În perioada următoare Alberta se ocupă de tratarea răniților aflați în clădirea Televiziunii și organizează un punct de prim-ajutor, dormind câteva nopți acolo. În acest timp se perindă prin clădire mai
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]