14,631 matches
-
Un mercenar este o persoană care este special recrutată în țară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție analoge în forțele armate ale acestei părți; care nu este nici resortisant al unei părți la conflict și nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict; care nu este membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și care nu a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
având un grad și o funcție analoge în forțele armate ale acestei părți; care nu este nici resortisant al unei părți la conflict și nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict; care nu este membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv. Ca urmare a faptului că mercenarul are ca principală
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
controlat de o parte la conflict; care nu este membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv. Ca urmare a faptului că mercenarul are ca principală motivație banii, termenul în sine a căpătat o conotație negativă. Între termenii „mercenar” și „voluntar străin” sau „soldat al Legiunii Străine” există o demarcare semantică greu sesizabilă, în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Odată cu predarea puterii către guvernul irakian, dacă forțele coaliției nu sunt considerate ca fiind în continuare „părți la conflict”, dar soldații lor sunt trimiși „de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv” (Articolul 47.f), atunci, în afară cetățenilor americani care lucrează ca gărzi armate și sunt rezidenți legali ai Irakului (Articolul 47. d), și sunt implicați în schimburi de focuri, restul luptătorilor au statutul de mercenari. Din punct
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
părți la conflict”, dar soldații lor sunt trimiși „de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv” (Articolul 47.f), atunci, în afară cetățenilor americani care lucrează ca gărzi armate și sunt rezidenți legali ai Irakului (Articolul 47. d), și sunt implicați în schimburi de focuri, restul luptătorilor au statutul de mercenari. Din punct de vedere legal, pentru evitarea statutului de mercenar, juriștii încearcă să justifice prezența gărzilor înamrmate în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
așa cum sunt definite ele de protocolul Convenției de la Geneva, pentru cetățenii francezi și rezidenții permanenți ca fiind ilegale (Codul Penal, L436-1, L436-2, L436-3, L436-4, L436-5). Această lege nu îi împiedică pe cetățenii francezi să se înroleze ca voluntari în forțe armate străine. Legea se aplică doar activităților militare motivate de un nivel de remunerație, care le califică drept mercenare. Africa de Sud a votat în 1998 „Foreign Military Assistance Act”, prin care interzice cetățenilor și rezidenților săi să se implice în conflicte externe
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
angaja în luptă în numele guvernlui SUA). Aceeași hotărâre afirma că este responsabilitatea comandantului forței combatante să se asigure că obiectul contractului nu autorizează acțiuni specifice armatei guvernamentale, de exemplu atacuri sau raiduri preventive. Pe de altă parte, civilii din cadrul forțelor armate ale SUA își pierd protecția prevăzută de legile războiului în cazul în care participă direct la ostilități. Inspectorul General al SUA a respins pe 18 august obiecțiunile împotriva prevederii conform cărora companiile private care aveau contract cu armata SUA ar
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
armata indiană. „Legionarii” francezi sunt încadrați în unitățile Legiunii Străine, ale cărei unități sunt repartizate și luptă sub comanda armatei franceze. Prin aceste aranjamente legale, militarii gurkha și legionarii din armatele britanică, indiană și franceză sunt membri ai respectivelor forțe armate nu pot fi considerați mercenari, așa cum sunt definiți aceștia în articolul 47.f al Protocolului I al Convenției de la Geneva. Una dintre primele mențiuni ale unor forțe auxiliare străine datează încă din vremea Egiptului Antic, din secolul al XIII-lea
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
găsea altă mâncare. Fiind marinar pe fregata franceză "Hoche", a încercat să mănânce piciorul unui alt marinar, rănit de focul unui tun, dar a fost oprit de restul colegilor de bord. În februarie 1799, "Hoche" a fost capturată de forțele armate britanice, iar membrii echipajul a fost întemnițați la Liverpool. Domery a șocat temnicerii britanici cu apetitul său vorace și nu se sătura nici din porțiile înzecite care i se ofereau. Mereu înfometat, a mâncat pisica închisorii, cel puțin 20 de
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
Slavoniei Austriei, Podolia Poloniei, în vreme ce cea mai parte a Dalmației. Moreea și insula Creta au trecut sub controlul Venției. În februarie 1772 a fost semnat la Viena primul acord din șirul celor trei pentru împărțirea Poloniei. La începutul lunii august, armatele ruse, prusace și austriece au invadat simultan statul polono-lituanian, ocupând provinciile prevăzute în actul semnat la Viena. După prima împărțire, Rzeczpospolita a pierdut 211.000 km2, adică 30% din teritoriu, cu peste 5 milioane de locuitori. Până spre sfârșitul secolului
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
la Viena. După prima împărțire, Rzeczpospolita a pierdut 211.000 km2, adică 30% din teritoriu, cu peste 5 milioane de locuitori. Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, situația Primei Republici Poloneze se deteriorase atât de mult, iar forțele sale armate ajunseseră atât de slabe, încât Rzeczpospolita a fost forțată să se aliezeîn 1790 cu Prusia, unul dintre cei mai puternici inamici ai săi. Condițiile impuse Poloniei au favorizat în cele din urmă dezmembrarea uniunii statale polono-lituaniene. Constituția poloneză din 1791
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
la ocuparea a teritoriului Ucrainei Occidentale. Pe 25 iunie 1919, Consiliul Suprem Aliat a acceptat ca regiunea Galiției apusene (teritoriul Republicii Populare a Ucrainei Apusene) să treacă sub controlul Poloniei. Războiul polono-sovietic (februarie 1919 - martie 1921) a fost un conflict armat între Rusia și Ucraina sovietică pe pe de-o parte și A doua Republică Poloneză și Republica Populară Ucraineană pe de alta. Războiul a avut ca principală cauză ambițiile expansioniste ale ambelor tabere. Polonia, a cărei statalitate fusese restabilită de
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
planul, în timp ce partea evreiască a procedat la înființarea statului ei propriu, Israel, proclamat la 15 mai 1948, imediat la terminarea mandatului britanic asupra Palestinei. Imediat după adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a planului de împărțire, a izbucnit un conflict armat intre populația arabă și evreiască din Palestina, care a culminat cu Războiul arabo-israelian din 1948-1949. În cursul acestui război armata egipteană a intrat în regiunea Gaza în ofensiva ei spre Tel Aviv și alte zone ale noului stat Israel. Câteva
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
a fost admis la studii în Institutul de Arte din Chișinău „Gavriil Muzicescu” la facultatea „instrumente populare”. Și-a făcut studiile în clasa lui Vasile Iov - naist renumit. În 1983 a absolvit facultatea și a fost încorporat în rândurile forțelor armate sovietice. Din 1984 a început cariera muzicală, solist în Filarmonica Națională și a început să activeze în ansamblul „Legenda” sub conducerea lui Iurie Sadovnic. Între 1987-1990 a fost solist al ansamblului de muzică de estradă sub conducerea compozitorului Anatol Chiriac
Constantin Moscovici () [Corola-website/Science/327765_a_329094]
-
aceasta Venezuela a fost prima colonie spaniolă, care și-a declarat independența și cea de a treia de pe continentul american după Statele Unite (cele 13 colonii) și Haiti. Congresul Național l-a numit pe Francisco de Miranda (1750-1816) la comanda forțelor armate revoluționare, avându-l ca locotenent-general pe Simón Bolívar. Prima Republică Venezuelană a fost însă desființată după cutremurul din 1812 din Caracas și după Bătălia din La Victoria (1812). Simón Bolívar a condus „Admirabila Campanie” de recucerire a Venezuelei și în
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
atâta vreme cât împăratul conduce ca un monarh absolut, ungurii nu pot decât să reziste pasiv acțiunilor ilegale. Prima fisură a domniei absolutiste a lui Franz Joseph s-a produs în 1859, când forțele Regatului Sardiniei și ale Imperiului Francez au zdrobit armatele austrice în Bătălia de la Solferino. Înfrângerea l-a convins pe împărat că opoziția națională și socială față de guvernarea sa era prea puternică pentru a putea fi controlată prin decrete de la Viena. El a recunoscut că are nevoie de concesiuni, iar
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
revoluționarii turci ar trebui la rândul lor executați. Începând cu februarie 1921, toți deținuții au fost eliberați de Curtea marțială din Constantinopol fără a fi puși măcar sub acuzare. Primul exilat a fost Ali İhsan Pașa, cel care a condus armatele otomane în campania victorioasă din Irak. Ali İhsan Pașa a fost învinuit că a organizat masacrarea soldaților creștini neînarmați din armata otomană cât și a civililor creștini din regiunea graniței otomano-iranieien (lacul Urmia). Ordonanța sa l-a urmat în exil
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
politice la rude, indiferent de nivelul de pregătire. În timpul președinției sale, familia Rajapaksa controla ministerele de finanțe, apărare, porturi și aviație, și transporturi. Fratele președintelui, Gotabhaya Rajapaksa, a fost numit secretar de stat al apărării. El, de asemenea, controla forțele armate, poliția și paza de coastă, și a fost responsabil pentru politica de imigrație și emigrație. Președintele Rajapaksa l-a numit pe celălalt frate al său, Basil Rajapaksa, ca ministru al dezvoltării economice. Împreună, frații Rajapaksa controlau peste 70% din bugetul
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 27/31, depășind numărul din contractul semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Rata de producție era de 30 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Până la jumătatea anului 1943 fuseseră construite peste 1000 de aruncătoare, însă doar 584 se mai aflau în uz din cauza pierderilor suferite de armata română. Germania nazistă
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
găsească o soluție diplomatică și pașnică a conflictului. , fratele mai mare al lui Krishna, îi sfătuiește pe Panadava să trimită un sol pentru a câștiga susținerea bătrânilor familiei cum ar fi , , , , și chiar , cu mesajul “Să încercăm să evităm conflictul armat pe cât posibil. Numai ceea ce este dobândit în pace este valoros. Războiul numai rele poate aduce.” În timp ce solul era la curtea Kaurava, Pandava continuau pregătirile de război. Au cerut asistență regatelor vecine. Ambasadorul lor de pace a fost insultat și trimis
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
fost în beneficiul direct al populației slave din regiune (în principal croați și sloveni). Conducerea Iugoslavă a căutat să incorporeze și Triest în țară, acțiune la care aliații occidentali s-au opus. Acest lucru a dus la mai multe incidente armate, în special la atacuri aeriene iugoslave cu avioane de vânătoare asupra avioanelor de transport americane, provocând critici amare din partea occidentalilor. Din 1945 până în 1948, cel puțin patru avioane SUA au fost doborâte. Stalin s-a opus acestor provocări, deoarece el
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
sub întâietatea sa și trecerea hegemoniei în Germania către Prusia, care a format și condus Confederația Germană de Nord - o unitate statală confederată, care a existat până în 1871. Al Doilea Război al Schleswigului din 1864 s-a încheiat cu victoria armatelor aliate austro-prusace și cele două țări au preluat controlul asupra Holsteinului (Austria) și Schleswigului (Prusia). Momentul în care, Austria susținea cu presiuni instalarea principelui de Augustenburg, iar Prusia urmărea anexarea efectivă a ducatelor - apar și neconcordanțe între actualii aliați, politica
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
fiasco-total” pentru Austria. Deși Prusia, oarecum sau mai mult onorific, susținea legitimitatea suverană a lui Augustenburg, aceasta o trata din perspectiva unui interes primordial, de anexare de către Prusia. Mai există o problemă care stă la baza declanșării conflictului diplomatic și armat dintre Austria și Prusia. Încă din perioada noului rege Wilhelm I al Prusiei, anul 1858, Austria manifesta un interes deosebit asupra modului principial de exercitare a puterii în cadrul unei eventuale Germanii Unificate. Austria își considera legitimă poziția de a instala
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
mediate sau soluționate, mai exact, prin conflictul dintre Austria si Prusia. Pe 10 iunie Otto von Bismarck a trimis statelor germane un proiect de reformă a Confederației germane, care prevede excluderea Austriei din aceasta, astfel Bismarck a sădit semințele conflictului armat plănuit. La 11 iunie ambasadorul Austriei a fost rechemat de la Berlin. Pe 14 iunie, la cererea Austriei, susținută de majoritatea statelor germane mici, Dieta Confederației Germane a decis mobilizarea a patru corpuri - formate de statele mici și mijlocii. Însă decizia
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]